Carol Popp de Szathmari

Primul mare fotograf al României

Din istoria fotografiei

Carol Popp de Szathmari s-a născut la Cluj, la 11 ianuarie 1812, dintr-o familie înstărită, cu originea în Satu Mare. Are parte de o educaţie religioasă la Colegiul Reformat din Cluj, unde începe să deseneze, dar renunţă rapid la o eventuală carieră bisericească. Urmează pentru o scurtă perioadă de timp Academia de Arte Frumoase din Viena, dar abandonează studiile în favoarea unei vieţi boeme şi călătoreşte mult prin Europa.

În anul 1835 se stabileşte la Pesta, unde colaborează cu pictorul Anton Chladek. Din 1843 se stabileşte la Bucureşti şi începe să picteze peisaje şi portrete ale boierimii bucurându-se de un mare succes. Realizează portrete ale principilor Ţării Româneşti, printre care Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei. Continuă să călatorească, însoţit mereu de bloc-notess-ul său, în care realizează numeroase schiţe ale oamenilor pe care-i întâlnea, în special ţărani.

Începând cu 1848 începe să experimenteze fotografia, în special pentru a putea realiza lucrări mai fidele pentru portrete şi peisaje. Începe cu calotipii şi apoi lucrează după procedeul colodiu-umed. Îşi deschide un studio foto în Bucureşti, în zona Vergului, dar acesta va fi mistuit de un incendiu, patru ani mai târziu.

În timpul Războiului Ruso-Turc, fotografiază numeroase portrete ale ofiţerilor ruşi, francezi, englezi şi turci. În 1854, şi-a încărcat aparatul fotografic şi laboratorul într-o caruţă şi a călătorit la Olteniţa şi la Silistra, pentru a realiza fotografii de pe front. A adunat aproximativ două sute dintre fotografiile obţinute cu ocazia Războiului Ruso-Turc realizând cu acestea un album prezentat la Expoziţia Mondială de la Paris din 1855, unde a fost distins cu o medalie. Szathmari prezintă albumul său Împăratului Napoleon al III-lea, într-o întâlnire privată. Câteva luni mai târziu, oferă albumul Reginei Victoria a Imperiului Britanic, din partea căreia primeşte o medalie de aur. Alte albume au fost donate: Împăratului austriac Franz Joseph I, Ţarului Alexandru al II-lea, Regelui de Wurttemberg sau Marelui Duce Alexander Carl de Sachsen-Weimar-Eisenach.

Îşi deschide un nou studio fotografic, acum pe Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoşoaiei), care dispunea de ferestre mari şi draperii, cu care putea potrivi intensitatea luminii din interior. Dotează studioul cu decoruri realizate din buşteni, garduri din lemn, roci, arbuşti, crengi de brad şi chiar blocuri de gheaţă pentru a sugera atmosfera de exterior. Unele dintre fotografiile sale au fost transpuse în litografii, în atelierul propriu.
În 1860 a publicat prima revistă ilustrată din Bucureşti, Jurnalul Ilustrat Universal, cu gravuri aduse de la Paris dar şi gravuri realizate după fotografiile personale. Revista a apărut aproximativ un an.

În 1863 este desemnat pictor şi fotograf oficial al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi realizează portretele oficiale ale domnitorului şi ale Prinţesei Elena. Fotografiile au fost apoi transpuse în litografii la Paris. În acelaşi an realizeaza un album de fotografii cu peisaje luate în jurul Bucureştiului, pentru Prinţesa Elena; pe prima pagina a albumului este scrisă dedicaţia: „Souvenir de la Roumanie, dedie a sa Altesse Serenissime Helene, Princesse Regnante de la Roumanie, par Charles Pap de Szathmari, Peintre et Photographe de la Cour de Son Altesse Serenissime le Prince Regnant”.

Călătoreşte foarte mult prin ţară şi realizează numeroase fotografii şi schiţe cu ţărani, comercianţi, ţigani sau artizani, îmbracaţi în costume de lucru sau de sărbatoare, dar şi peisaje, monumente istorice şi religioase.
În 1864 este decorat de Imperiul Otoman cu Ordinul Medgidie pentru fotografiile şi tablourile sale. În acelaşi an devine membru al Societaţii Franceze de Fotografie.

Din 1866 devine fotograf al Prinţului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen şi îl însoţeşte în călătoriile sale în întreaga ţară, desenând sau fotografiind momentele oficiale, peisaje, biserici, mănăstiri sau ţărani în costume populare.

În 1869 realizează albumul de fotografii „România” care cuprindea peisaje şi ilustraţii ale monumentelor istorice şi un altul, cu imagini ale Mitropoliei Curtea de Argeş.
Expune fotografii la Expoziţia Universală (1867) de la Paris si de la Weltausstellung (1873) Viena, unde obţine diferite medalii.
În 1870 Szathmari a devenit membru al Societăţii fotografice din Viena.

În 1877 îl însoţeşte pe Principele Carol pe frontul de lupte, în Războiul de Independenţă. Realizează fotografii cu Principele înconjurat de personalul său, cu ataşaţii militari străini, cu taberele militare, inspecţia trupelor, spitale militare etc. Fotografiile realizate cu această ocazie au fost adunate în albumul „Resbelul 1877 – 1878”, legat în piele, cu legende scrise de mână, de autor. Multe din fotografiile acestui album au fost republicate în reviste ilustrate precum L’Illustration, Illustrated London News, Zeitung Illustrirte şi Resboiul.

În 1881, cu ocazia încoronării ca Rege a prinţului Carol I, realizează o serie de fotografii ale festivităţilor, împreună cu fotograful Andreas Reiser. Vremea rea a impiedicat realizarea de fotografii de calitate, totuşi, acestea au fost folosite pentru litografii, pulbicate ulterior într-un album.
Carol Pop de Szathmari a murit la Bucureşti la 03 iunie 1887.
Atelierul său fotografic a rămas funcţional până în anul 1944, când a fost lovit de bombardamente.

Înzestrat cu talent şi simt artistic deosebit, Carol Pop de Szathmari a rămas în istoria fotografiei prin aducerea în atenţia publicului larg a fotografiei de război, de arhitectură şi a fotografiei etnografice. Szathmari a sesizat importanţa capturii atmosferei de moment şi a folosit intens fotografia pentru a imortaliza portretele sale. A obţinut imagini remarcabile cu vederi din Bucureşti şi împrejurimile sale, căutând unghiuri inedite şi realizând câteva panorame. Multe din fotografiile sale fac parte din colecţii răspândite în întreaga lume. În 2011 I.C.R. Stockholm a expus în premieră fotografiile lui Szathmari, aflate în colecţia Prinţului Eugen al Suediei (1865 – 1947), în prezent aflate în colecţiile Bibliotecii Regale. (Marian Gâdea)
SURSA: FotoMagazin.ro / iunie, 2011.