Cerc/Timp

Forme postmoderniste ale experimentului vizual

În creaţia lui Ioan Medruţ

Grigore Roibu

Galeria Forma din Deva găzduieşte în perioada 2 decembrie – 17 decembrie 2010, prima expoziţie personală de sculptură şi desen, aparţinând lui
Ioan Medruţ, intitulată Cerc/Timp.

Deşi facem parte din aceiaşi generaţie şi am expus alături de sculptorul Ioan Medruţ în câteva expoziţii de grup ale filialei Uniunii Artiştilor Plastici din Deva, nu am avut ocazia să vorbesc cu el până acum. În seara aceasta, pe durata vernisajului, am reuşit să schimbăm câteva cuvinte. Trebuie să recunosc, înainte de a spune ceea ce am văzut în galeria din Deva, că formele sculpturale ale lui Ioan Medruţ mi-au plăcut de când le-am văzut, pentru prima dată, în Expoziţia de la Târgu Jiu de anul acesta.

Născut în Deva, pe data de 30.09.1969, Ioan Medruţ este absolvent al Universităţii de Artă din Bucureşti, secţia sculptură şi începând cu anul 1993 a participat la nouă expoziţii de grup. Numele lui este cunoscut locuitorilor deveni pentru realizarea statuii Împăratului Traian, din faţa Primăriei, în anul 1999. Activitatea sa de artist monumentalist a continuat în  judeţul Hunedoara, Ioan Medruţ realizând busturile lui Drăgan Muntean (comuna Veţel, 2003 şi Deva, 2005), apoi Grupul statuar închinat gimnasticii româneşti (Deva, 2004) şi bustul lui Avram Iancu (Ţebea, 2006).

Formaţia şi informaţia lui Ioan Medruţ aparţine unei generaţii în care căutările în domeniul experimentalismului românesc au avut un impact major asupra artelor, ca o trăsătură definitorie a racordării la evoluţia artei internaţionale. Mesajul plastic pe care îl transmite sculptorul devean este redat cu mijloace tradiţionale, cum ar fi culoarea, desenul sau sculptura, în formă experimentală de idee şi concept. Artistul propune publicului o artă a mijloacelor de expresie alternativă. Folosirea unor materiale auxiliare precum ghipsul, fâşii de pânză, carton sau bucăţi de sticlă sunt o provocare din cadrul unui demers creativ care generează reprezentări de tip intermedia, alcătuind paradoxale instalaţii. În cazul expoziţiei de la Deva, fiecare lucrare în parte introduce privitorul în lumea semnelor şi, în acelaşi timp, se conjugă ca un ansamblu a unei estetici artistice ce aparţine comunicării conceptuale. Chestionarea subiectului creat nu are un caracter de dislocare a unei realităţi interioare, ci urmăreşte un reper estetizat de complementaritate şi problematizare a mijloacelor folosite. Cerc – semn, Cerc frânt, Cerc 1, Cerc 2 devin semne grafice, „desenate” tridimensional. Metalul aduce pe lângă deschiderea expresivă şi posibilitatea unei sugestii de geometrizare a spaţiului. Dincolo de aparenţa materială a lucrării se pot citi simboluri substituite simplităţii ideii.

Desenul a fost considerat o perioadă ca fiind un element ce aparţine „laboratorului” intim de elaborare a unei lucrări. În cazul expoziţiei de faţă acesta are un rol autonom. Hârtia, tuşul, cărbunele, pastelul sau creta sunt materiale care conduc lucrările lui Ioan Medruţ spre mentalitatea compoziţiei ce răspunde şi se substituie sensibilităţii postmoderniste.

Provocările adresate privitorului nu se opresc aici. Fantezia şi îndrăzneala duc spre experimentarea diverselor materiale şi tehnici. Artistul „atacă” tematica Timpului în toată complexitatea abstarcţiunii simbolice. Măsura originalităţii rezidă în primul rând din retranspunerea propriei identităţi în formă, linie şi culoare.

În producţiile plastice ale lui Ioan Medruţ descoperim o lume a formelor tradiţionale care convieţuiesc cu cele non-convenţionale pentru a alcătui semne. Când un profesor îl învaţă pe un elev în ce fel semnele îngăduie manipularea lucrurilor comunicarea vizuală devine obiect, care în subansamblu este acceptat sub aspectul limbajului comun ca fiind o problemă de cunoaştere şi reperzentare.

Ieşind din expoziţia lui Ioan Medruţ am simţit că „a vedea” şi „a cunoaşte”, sub ambele aspecte, ca formă imaginată de artist, se traduc prin intermediul energiilor semantice transupuse în creaţia sa de sculptor experimentalist ca simbol universal ce comunică idei şi concepte.

Aici se pune însă o întrebare.

De ce să experimentăm şi de ce artiştii nu s-ar mulţumi să reproducă natura? Dacă ne uitam pe fereastră vom vedea lumea diferit. Trebuie să alegem de unde construim imaginea cât mai profundă a ceea ce ochiul a depistat. Apoi, prin intermediul semnelor să comunicăm celorlaţi ceea ce am văzut. Ioan Medruţ, prin creaţia sa încearcă să comunice „neliniştea” lui în faţa unor noţiuni abstracte, precum timpul, apelând la forme geometrice, ca semn concret – cercul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s