Energia transfigurării universului ancestral
în pictura Gabrielei Brănescu
Grigore Roibu
Absolventă a Universităţii de Arte din Bucureşti, secţia ceramică, Gabriela Brănescu propune publicului hunedorean o expoziţie de pictură, în perioada 1 decembrie – 31 decembrie 2010, intitulată „Ambianţe pădurene”, în cadrul sălilor din aripa Betlhleen a Castelului Corvinilor.
Vernisată pe data de 1 decembrie, ziua naţională a României, pe o vreme mohorâtă şi ploioasă, m-am întrebat în drum spre expoziţie de ce Gabriela Brănescu vine în faţa publicului cu o nouă personală având lucrări de pictură şi nu ceramică. „Viziunea unui artist contează şi nu procedeele tehnice prin care se exprimă” este crezul artistei prin care ea îşi argumentează activitatea din ultima perioadă, activitate care s-a finalizat cu această expoziţie.
„Înainte de facultate am făcut portret, peisaj şi natura statică, copiind după marii maeştri. M-am inspirat şi i-am admirat foarte tare pe cei trei deschizatori de drumuri din secolul al XIX-lea, Van Gogh, Gaugain şi Cezanne. Am făcut panouri monumentale, pentru că eu ţintesc spre proiecte destinate spaţiului public”, adaugă Gabriela Brănescu.
Născută în Ţinutul Pădurenilor, la Govăjdie, în judeţul Hunedoara, pe data de de 21 iunie 1958, artista a fost mereu fascinată de motivele acestui loc misterios, în care timpul s-a oprit, parcă, pentru un moment. Lucrările ei de pictură sunt o modalitate gestuală, asemenea unui crochiu după natură, de a surprinde un moment al „vibraţiei spaţiului” ancestral în care s-a născut. Compoziţiile Gabrielei Brănescu, pictate pe cartoane sau pânze de mari dimensiuni, vin să reconstituie cromatica unei toamne în bătaia vântului sau a unei ierni geroase cu străvechile case pe care le zăreşti, atenţionat fiind de dăngănitul clopotului din vechea biserică a satului. Tensiunea formelor răsucite şi contorsionate la maximum, lucrate în pete mari de culoare, cu linii şi forme ce iau naştere din ductul trasat direct cu tubul de culoare, într-o cromatică a contrastelor violente, domină uleiurile Gabrielei Brănescu, transferând privitorului o stare de nelinişte. Introspecţiile în tradiţionalul ambiental al zonei natale cu motive arhaice, de veşmânt sau iconografice, vin să completeze imaginea care i-a inspirat sufletul.
Dezoculând în febra creaţiei teritorii ale necunoscutului, ale ascunsului sau de esenţă individuală artista se concentrază, în unele lucrări, asupra portretului, tratat monumental. Prin stăpânirea liniei care conturează grafic personajele, imaginea capătă o caracteristică decorativă datorată alăturării petelor de culoare. Privind pictura Gabrielei Brănescu ne scufundăm într-o atmosferă misterioasă, cu trimiteri la tehnicile Impresioniste sau Foviste, care configurează un univers dinamic a cărui încărcătură expresivă este susţinut de ansamblul cromatic zbuciumat, aprins şi nuanţat cu tonalităţi constante, repetate într-o surprinzătoare alăturare a a tonurilor coloristice.
Artista a „invadat” sălile castelului cu produsul viziunii sale care se înscrie în tradiţia spiritualităţii transilvănene dar, picturile ei sunt adevărate ferestre deschise spre o lume a experimentelor din arta modernă şi contemporană. Tablourile vorbesc despre un veac apus şi, în acelaşi timp, sunt un zbucium al căutării noilor modalităţi de comunicare din sfera aretelor vizuale. Expoziţia de la Castelul Corvinilor nu propune o lume surprinsă prin intermediul imaginii, ci un anasmblu compoziţional ce are menirea de a ne introduce în cea a semnelor izvorâte din diversele stări sufleteşti ale Gabrielei Brănescu.
Gabriela Brănescu a expus pentru prima dată în anul 1978, la Casa de Cultură din Hunedoara, la vârsta de 19 ani. Răbufnirile ei interioare au ieşit în faţa publicului, prin intermediul culorilor vii şi calde, preferatele pictoriţei, în peste 14 expoziţii personale şi de grup. În prezent, Gabriela Brănescu este profesoară de Educaţie Vizuală în cadrul Liceului Pedagogic Sabin Drăgoi din Deva.
Bine Braneascoooo, tine-o tot asa….
Au facut ceva la furnalul ala de la Govâjdie?
Ce faina-i valea aia…mereu ma duc acolo cand vin acasa…
Te pup