Despre noi

artavizuala21 și-a propus să promoveze toate domeniile artelor contemporane: pictură, grafică, ceramică, sculptură, fotografie, arhitectură, film și intermedia. Pe lângă prezentarea unor evenimente artistice, puteți citi articole ce vin în completarea analizei fenomenului plastic contemporan. Oricine dorește poate să ne trimită materiale și informaţii ce anunță sau relatează evenimente culturale importante, argumentate printr-un discurs coerent, la adresa de E-mail pe care o găsiți la contact.

Grigore Roibu

administrator

Grigore RoibuCând eram copil, prietenii îmi spuneau Artistul. Asta pentru că de mic am avut o atracţie pentru arte. De fapt, mă numesc Grigore Roibu şi m-am născut în România, în anul 1970, într-un oraş sumbru, industrial, care la acea vreme avea 20.000 de muncitori în cadrul unui combinat siderurgic. De mic copil m-am mutat la bunici, la Deva, unde am făcut cele 8 clase ale şcolii primare cu profil artistic. Cum regimul comunist nu „suporta” o formare a tinerilor în domeniu artistic, iar Deva avea un liceu de artă desfiinţat, a trebuit să merg la Cluj, într-un oraş necunoscut mie, care înainte de 1989 era în adevăratul sens al cuvântului „un oraş înfometat”, pentru a urma clasele liceale. Fiind puţine la număr (doar câteva în toată ţara), liceele de artă din acea perioadă aveau adevărate examene de admitere pentru a-şi selecta elevii. În anul 1989 am terminat liceul de Artă din Cluj şi am încercat să intru în cadrul Institutului de Artă Ioan Andreescu, care la acea vreme avea aproximativ trei locuri pentru o secţie. Dorinţa mea s-a spulberat pentru moment deoarece am fost respins, fiind al treilea sub linie, din 96 de concurenţi care candidau pentru trei locuri la Pictură.

Grigore Roibu

Pe fondul unui climat destul de tensionat al acelei veri din anul ’89, aşteptam să fiu incorporat în armată, pentru un an şi patru luni, situaţie pe care nu aveam cum să o evit. După Revoluţie şi terminarea stagiului militar, mai scurt cu patru luni decât mă aşteptam, am revenit în oraşul meu natal, cu siderurgie şi mulţi muncitori, angajându-mă ca grafician-decorator în cadrul unei societăţi care avea în subordine toate magazinele cu produse industriale din oraş. După un an, timp în care am practicat meseria de vitrinier, când numărul de locuri pentru cei admişi în cadrul Institutului de Artă din Cluj a ajuns la 10, pentru fiecare secţie, am intrat în cadrul departamentului ceramică-sticlă. În anul 1997 am absolvit cursurile Acadermiei de Arte Vizuale Ioan Andreescu din Cluj-Napoca, specializarea Ceramică, fiind licenţiat în Istoria artei universale şi româneşti: orientări şi tendinţe în arta contemporană şi Arte decorative: Compoziţie şi Analiza relaţiei culoare-volum.

Zodiac - instalatie samota

În cel de-al şaselea an de studiu din cadrul Academiei de Arte am devenit tot mai interesat de mijloacele alternative ale vizualului, ceea ce a făcut să mă angajez în cadrul unei televiziuni locale din Cluj. Datorită colegilor din departamentul tehnic am reuşit să stăpânesc montajul video, reuşind în acelaşi timp să aplic ceea ce făceam şi în unele experimente plastice. După ce am schimbat mai multe televiziuni am ajuns în presa scrisă, ca redactor cultural în cadrul unui cotidian de mare tiraj din Cluj. Munca, alături de colegul meu Oleg, din cadrul redacţiei, a fost una agitată, dar fructuasă din punct de vedere al articolelor şi cronicilor plastice scrise în rubrica, frumos intitulată, „Cultural”. Clujul, ca oraș în plină dezvoltare post-decembristă, oferea o perspectivă dinamică a evenimentelor, iar cultura de muzician a lui Oleg care „devora”  orice carte pe teme filozofice ce apărea pe noua piaţă publicistică liberă mă impulsiona să caut calitate în articolele publicate. Piaţa de producţie plastică era în plină transformare. Noile mijloace interdisciplinare îşi făceau apariţia în cadrul galeriilor de artă și în spaţiul public.

Geogenerator - instalatie (portelan terra-cotta, sticla, cornier)Din păcate, piaţa liberă a presei a făcut ca unele ziare să se clatine şi altele să dispară. Munca la „mogulii” de presă presupunea, în acea perioadă, o continuă „bătălie” pentru salarul pe care îl luai, de cele mai multe ori și cu puțin noroc, cu întârziere de 2 luni. Întors din nou în oraşele copilăriei mele, Hunedoara și Deva, am descoperit o lume ce s-a scurtcircuitat. Combinatul dispăruse ca instituţie. Cu toate acestea forma sa de mastodont industrial era prezentă în tot oraşul. Am încercat să mă adaptez noului peisaj tarkovskian al oraşului provincial în care mă născusem. Am lucrat o scurtă perioadă în cadrul Departamentului de Creaţie de la o fabrică privatizată prin sistem MEBO, care numai de creaţie nu avea nevoie. Am cochetat cu mai multe ziare locale, pentru ca în final să devin cadru didactic, mai întâi în Hunedoara iar, apoi, la Liceul de Artă Sigismund Toduţă din Deva. Intrând în învăţământ am început să mă ataşez tot mai mult de această meserie şi de ceea ce pot oferi eu altora, prin pregătirea pe care am dobândit-o, la fel cum de-a lungul anilor de studiu profesorii pe care i-am avut mi-au oferit mie.

3-semneLumea, însă, s-a schimbat. Instituţiile pot fi denigrate cu uşurinţă şi în funcţii, mai mult sau mai puţin publice, ajung oameni care nu au nimic comun cu arta sau cultura. Începând din anul 2007 am fost membru UAP Deva, o filială care a trecut din anii tranziţiei în cel al crizei, adaptându-se contextului social, politic şi economic devastat de servilism și impostură. În urma unor alegeri pe liste și nu alegeri nominale, în funcţiile de conducere au ajuns oameni (nu toţi, dar cu influienţă) care nu au pregătire de specialitate. Indivizi ce nu au absolvit o școală artistică (pare de necrezut dar mă refer la școală preuniversitară și nu la o instituție de învățământ superior!). În societate se dau artişti căci se ocupă, zic ei, cu arta. Nu trebuie să fiu înţeles greşit. În filiala deveană sunt plasticieni a căror valoare artistică este incontestabilă, însă, nu aceştia ocupă funcţiile de conducere în momentul acesta, fiind modești și fără a avea dorința de a „ieși în față”. O dată ajunși „la conducere”, cei a căror pregătire profesională lasă de dorit se impun folosind orice mijloc: denigrând, aruncând cu vorbe urâte etc. O rețetă ușor de recunoscut dacă ne uităm în jurul nostru… Nu au întârziat, în acest context, să apară represariile. Cu toate că am participat la toate expoziţiile de grup ale filialei, în urma cărora mi s-au acordat 2 diplome (pentru contribuţia şi promovarea artelor la Gorj şi o alta semnată de Dumitru Şerban şi Consiliul Judeţean Hunedoara) mi-a fost luat în iarnă anului 2011 atelierul de creație, de 13 metri pătraţi, atelier pe care îl aveam în calitate de chiriaş, de 2 ani, de la vechea conducere (încălcând astfel termenul prin care spaţiul îmi era acordat pe o perioadă de 3 ani), noua conducere invocând motivul că nu am avut activitate corespunzătoare.

Grigore Roibu - Semne, lut ars şi patinatÎn 2010 am participat la expoziţiile filialei de la Târgu-Jiu, Bucureşti, Bruxelles, Salonul de iarnă de la Hunedoara şi Salonul Artelor Vizuale de la Deva, la care, în 2011, s-a adăugat participarea la expoziţia din foaierul Teatrului de Artă din Deva. În urma scrisorilor în care ceream Consiliului Director al UAP Deva să ia atitudine față de acest abuz am fost ameninţat chiar și cu suspendarea din UAPR, (de către cei fără pregătire), asta dacă nu părăsesc atelierul. În aceste condiţii și cu o astfel de conducere am decis să părăsec „barca”, până nu se scufundă, transferându-mă la Filiala UAP Interjudeţeană Cluj-Bistriţa, unde sunt onorat să fiu coleg cu artişti ce sunt cunoscuţi în domeniul ceramicii, o parte dintre aceşti fiind foştii mei profesori sau colegi de facultate. În această lume -cu abuzuri, denigrări, mult zgomot și mici învârteli în familie-, încerc să-mi desfăşor activitatea plastică şi de profesor din cadrul liceului de artă.

Koncz-Münich András

colaborator permanent în primul an de existență artavizuala21

Abia acum, când trebuie să aleg împreună cu soţia mea şcoala primară din Cluj la care urmează să fie înscris fiul nostru, reuşesc să înţeleg dilema prin care au trecut părinţii mei, atunci când în anul 1975 m-au înscris în clasa întâi, la şcoala germană din Bistriţa. Surorile mele învăţau în limba maghiară. Nu ştiu exact din ce motive legate de  învăţătoarea de limbă maghiară, cu care ar fi trebuit să învăţ şi eu, la îndemnul tatălui meu care amintea des ce rău îi pare că mama sa săsoaică nu l-a învăţat germana (pentru că bunicul nu ar fi lăsat-o), am urmat şcoala primară în limba germană. Aşa am ajuns la 6 ani într-o clasă cu aproximativ 42 de elevi, din care jumate erau saşi şi vorbeau în săseşte, iar ceilalţi nu ştiau o boabă germană şi vorbeau româneşte.

Mergeam săpămânal acasă la Feidel Onkel ca să mă înveţe germană. Îmi amintesc mirosul amestecat de cafea şi pâine prăjită ce plutea prin camera în care trebuia să merg de jur-împrejur pentru a numi obiectele văzute în limba germană. Feidel Onkel era tot timpul ocupat cu ceva: ba schimba pământul de la flori, ba citea ziarul Neuer Weg ori lua de pe dulap autoportretul său în ulei şi mai adăuga câte o tuşă de gri colorat pe pânză. În curte avea cioplită de el o replică a mesei tăcerii al lui Brâncuşi…

Nu ştiu dacă datorită lui sau a diapozitivelor pe care unchiul meu din Bucureşti le proiecta cu picturile din Ermitaj, mi-a trecut prin minte, pe când eram elev în clasa a XI-a, că aş dori să dau admitere la o facultate de artă. Unchiul meu mi-a dat peste nas zicând că acolo nu reuşesc să intre decât cei cu pile foarte mari şi, în tot timpul copilăriei mele ziceam că vreau să mă fac mecanic de locomotivă ca tatăl meu, aşa că n-aveam decât să încerc la Politehnică.

Argilă arsăAbia după armată şi noroc cu „Revoluţia” lui Iliescu am ajuns să fiu student la Politehnică, la secţia Utilaj Tehnologic. În timp ce eram muncitor la fabrica de robineţi industriali din Bistriţa m-am înscris şi la Şcoala Populară de Artă, la secţia de pictură, condusă de Retegan Macedon. Odată ajuns student politehnist la Cluj m-am înscris şi aici la Şcoala Populară de Artă. I-am avut profesori pe Gavrilaş Gavril şi Sorin Câmpan, iar Istoria Artei am studiat-o cu dl. Mândrescu. Eram o trupă bună care ne pregăteam sârguincios făcând studii în desen sau culoare după model. Mulţi dintre colegi au reuşit la admitere chiar în acel an. Eu am fost primul sub linie la secţia Pedagogia artei, aşa că atunci când am fost întrebat dacă nu doresc să ocup unul din locurile rămase libere de la departamentul Ceramică, am acceptat bucuros, ca să scap, într-un fel, de Politehnică.

În primul an am studiat desen cu Titu Toncian, culoare cu Dana Fabini, modelaj cu Nicolae Procopan şi compoziţie cu Cornel Ailincăi. Ulterior am frecventat, în paralel, cursurile americancei Erika Wolf, de la Michigan University,care ţinea un curs finanţat de Fundaţia Soros despre arta secolului al XX-lea şi, în semestrul doi, despre arta contemporană. În anul următor Mary Donahue din New York şi apoi doi ani la rând Sylvie Moreau din Franţa au condus cursul ce ne introducea în lumea artei contemporane internaţionale.

Koncz-Münich András - Extraterestrul de la Muzeul Satului (lucrare de licenţă, porţelan şi sticlă)După 6 ani de studii la Academia de Arte Vizuale Ioan Andreescu, cum se numea pe-atunci, am ajuns înapoi la Bistriţa, profesor la nou înfiinţatele clase de arte de la Şcoala Andrei Mureşanu (unde erau şi clase de limba maghiară). În anul următor s-a înfiinţat Liceul de Arte Plastice Corneliu Baba,unde m-am mutat. Nu am rămas, însă, prea mult aici. După ce m-am perindat pe la mai multe şcoli clujene am ajuns la Şcoala Specială pentru Deficienţi de Auz nr.2 Cluj, cu predare în limba maghiară. Aici am descoperit importanţa uriaşă pe care o are ceramica pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil sau adolescent. Am început să experimentez, împreună cu două colege profesoare care au atestat psihoterapeutic, tehnica „câmpului cu lut” (Arbeit am Tonfeld), dezvoltată de Heinz Deuser, obţinând rezultate bune.

La primele expoziţii de grup, din afara Academiei de Arte, am participat la început cu picturi şi, tot mai mult cu instalaţii. La început am expus alături de colegi studenţi, pe urmă alături de colegi profesori din Bistriţa sau Cluj, apoi împreună cu soţia mea Judith. Abia expoziţia personală „de nivelări”, de la Muzeul Judeţean Bistriţa, din anul 1999, curator Rodica Adriana Barna, a avut ca temă ceramica. Expoziţia şi frumosul catalog documenta drumeţiile făcute împreună cu soţia mea, atunci când hălăduind pe dealuri adunam diverse soiuri de lut şi, îi dădeam acestuia o formă pe care o pietrificam, folosind diferite metode primitive de ardere în aer liber. Expoziţia a fost prezentată apoi la Galeria Veche din Cluj, prilej în care am cunoscut-o pe Eugenia Pop, cea care de mulţi ani face astfel de experimente cu arderi ale ceramicii în aer liber.

Koncz-Münich András

Cele câteva săptămâni petrecute la International Ceramics Studio din Kecskemet, la invitaţia ceramistei Jakobovits Marta, m-a atras şi mai mult către lumea vastă a ceramicii şi mi-a reaprins dorinţa de a aprofunda domeniul acesta artistic.
Cursurile de masterat de la Universitatea de Artă Cluj, secţia Ceramică au fost un prilej de reîntâlnire cu foştii mei profesori, Cornel Alincăi şi Titu Toncian, şi de continuare a cercetărilor mele. Practica Erasmus de la Fundaţia Keramion din Frechen (Köln) m-a ajutat să cunosc mai bine lumea ceramicii germane în contextul foarte strâns legat de cel internaţional dar şi în mediul local propice creat de diverse organizaţii, colecţionari şi iubitori ai ceramicii de aici. Colecţia de ceramică modernă şi istorică, biblioteca plină cu adevărate comori de specialitate, precum şi munca muzeografului ceramist se dovedesc a fi un demers interesant.

Structuri izotropePrin statutul meu de artist mi-am pus mereu întrebarea unde se situează ceramica, ea aparţinând sculpturii, picturii sau designului, meşteşugului, chimiei, olăritului sau este al artei fine? Istoria unică a ceramicii, tehnicile infinite şi posibilitatea nelimitată de studiu al formelor, culorilor şi tehnicilor de ardere mă vor atrage mereu către acest domeniu al artelor vizuale.

Andrei Rosetti

administrator FB

Andrei RosettiM-am născut în anul 1974, la Deva. Între anii 1993 – 1997 am urmat cursurile de inginerie a sistemelor de producţie din Universitatea „Politehnica” Timişoara, după care am absolvit, în 2003, Facultatea de Arte din Timişoara, specializarea pictură.

Sunt unul din fondatorii grupului NOIMA, format în anul 2003 de 6 pictori absolvenţi ai Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara, care au lucrat în atelierul coordonat de profesorul Constantin Flondor. Din timp în timp, invitat tot de Constantin Flondor, m-am bucurat de răsfăţul şi încercarea de a picta alături de gruparea Prolog.

Zidul Casei - Mărtineşti (triptic)

Preocupările mele de atelier sunt reflexii asupra unor eşantioane decupate din lumea înconjurătoare ce se întemeiază pe studiul realităţii văzute prin intermediul picturii şi al fotografiei. Ţin mult la reperul văzut. Nu vreau să izolez pictura mea într-un cadru strict conceptual. Cred că drumul de la formă la concept este dus-întors.

GeoagiuTimp de 10 ani am avut ocazia să îmi limpezesc gândurile cu privire la pictură, culoare, compoziţie împreună cu elevii liceului de profil din Deva.

A RosettiDin anul 2004 sunt membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Am realizat proiecte de design ambiental şi colaborez cu mai multe edituri în domeniul design-ului grafic şi al ilustraţiei de carte. Ocazional îmi intervievez colegii sau semnez articole publicate pe blogul nostru sau în reviste ale breslei.

Citiţi:Despre blog

25 comentarii la “Despre noi

  1. Uneori ma intreb de unde ai tu atita talent si inca si literar, nu numai artistic. Gura mare stiu de unde ai mostenit-o. Dragostea pentru informare, pentru cultura stiu si asta de unde vine. Cu talentul am dubii. Si macar de ce nu l-am mostenit si eu???

  2. Felicitari pentru blog, pentru tonul si tinuta articolelor. Mi-ar face placere sa fiu la curent si cu ce mai face ceramistul acum, nu? Mi-a facut reala placere sa aflu ce mai este nou la Deva. D. M.

    • Mă bucur când prietenii mă caută pe blog. Nu pot să mă laud, nu pot să mă plâng. Încerc să contribui, măcar un pic, cu informaţii, comentarii şi analize din domeniul artele vizuale, realizate de mine, prietenii mei sau nume de notorietate în domeniul criticii artistice, pentru ca toţi cei doritori şi iubitori ai artelor să înţelegă ceea ce se se întâmplă în plastica contemporană, în dorinţa de a nu mai confunda, cum uneori se întâmplă, valoarea cu non-valoarea. Îţi mulţumesc că mă citeşti şi le mulţumesc tuturor celor care citesc acest blog. Grig

  3. Servus,

    Aș dori să știu dacă ești interesat și de teatru, asta în ideea în care Teatrul Independent Sala Mică ar dori să colaboreze cu tine.
    Anunță-mă dacă ești interesat.
    Ana-Maria Chinan

    • Da, pot fi interesat de teatru atâta timp cât el aparţine artelor vizuale. Cu atât mai mult pot face o rubrică separată cu articole despre teatru, dacă aş avea materiale scrise. Nu am nimic împotriva unei astfel de rubrici, o rubrică pe care să o semneze altcineva, care are cunoştinţe despre lumea teatrului. De ce nu…, aceste rubrici şi cronici să prezinte evenimente care au loc la nivel naţional şi chiar internaţional. Din păcate pe mine mă depăşesc astfel de cronici. Vă mulţumesc pentru iniţiativă şi aştept orice propunere de colaborare. Acest blog are dorinţa de a sprijini toate domeniile artelor şi să le facă cunoscute. G.R

  4. Mi-ai starnit emotii. E un moment bun sa reafirm ca apreciez ceea ce faci, felul in care iti gandesti aparitia in lume ca artist, arta ta, Poate vei reusi sa aduni din nou grupul PLUS MINUS UNU. Tin pumnii sa reusesti in ceea ce iti propui,,, oriunde ai fi.

  5. majoritatea expozitiilor la care ai participat,si cu care te cam lauzi degeaba au fost organizate chiar de cei pe care-i blamezi . ar fi corect sa spui ca la majoritatea ai participat cu aceiasi lucrare din perioada de studii…cam mare claxonul pentru asa motoras .apoi ar fi cazul sa fi mai preocupat de scoala… se cam distreaza copiipe seama ta ,de ce oare? atentie! cine seamana vant culege….. (obiectiv)

    • un fost, cu ochii pe tine… cam generic spus. Bănuiesc că acel fost… se pune întrebarea: fost ce? Altefel, mă gândesc, dacă nu are nume acel fost… sau, măcar, nume de cod (pot considera fost informator, cum e la modă…) dar nici nu își asumă ceea ce spune… Oricum nu contează, probabil… Bănuiesc că acest comentariu mi se adresează mie şi nu colegilor mei. Deduc în urma evenimentelor de care am avut parte. Voi răspunde în numele meu, fără a implica pe altcineva. Cu nume, asumându-mi ceea ce spun. Expoziţiile la care am participat în ultima perioadă, cele de grup, au fost organizate de UAP Deva între anii 2007 şi 2010. În 2011 am colaborat cu altă instituţie în vederea unei expoziţii personale. Mai mult, nu am blamat pe nimeni, ci am vorbit doar despre anumite nedreptăţi care am considerat că mi s-au făcut, de o conducere considerată de către mine nelegitimă, lunâdu-mi atelierul printr-o măsură abuzivă. Cât despre munca în şcoală există alte persoane competente de a evalua munca mea. „Copii”, așa cum spuneți, se pot distra, însă mulţi dintre copiii la care predau mă respectă. Sigur, şi eu pe ei. Dar asta nu este treaba dvs. Grigore Roibu

  6. In speranta ca nu vei mai cenzura ce avem de spus ca simplu drept la o replica mincinoasa de a ta speram sa nu mai blochezi blog-ul .
    ai dreptate ! ai fost colegul nostru cam generi
    in prezentare nu te-ai laudat cu expozitiile din anu7l 2011.unica de altfel de la casteluyl corvinestilor, expozitie cu care te poti afirma poate, cu succes la AGVPS. daca vei bloca iarasi bogul sa-ti fie rusine!!! vizionand acea expozitie ne-am dat seama ca foto-shop-ul nu suplineste talentul fotografic si asteptam totusi de la un ABSOLVENT de ceramica altceva decat o expozitie de fotografie demna de Romania Pitoreasca. asa ca,daca pui in balanta activitatea ta cat ai fost sprijinit de filiala deva si ce ai PERFORMAT ulterior,. intrii in RIDICOL. ai fost expus la muzeul tg.jiu, parlam. romaniei sala brancusi ,parlamentul european – bruxelles,si restul saloanelor,inclusiv cel de la teatrul deva,cu aceeasi lucrare din perioada ta de studiiadica cu 15 ani in urma ! evident ca,daca ai fi lucrat in cei trei ani in care ai avut atelierul repartizat in mod gratuit – NU CHIRIE !- atelier pe care l-ai ignorat,activitatea ta s-ar fi regasit in mod onest in toate celelalte expozitii , nu putine si de calitate , de care s-au bucurat membri filialei deva si despre care tu chiar ai scris in blogul tau .despre NEDREPTATILE care ti s-au facut – ai fost PREA indreptatit cand ai fost acceptat ca membru , tu neavand portofoliu si activitate expozitionala dovedita. ai fost prezentat in expozitiile filialei si ai primit spatiu de lucru in detrimentul colegilor tai , membrii cu merite incontestabil mai mari decat ale tale
    conducerea filialei a facut un act pe care-l intelege orice CREATOR veritabil,cand a eliberat unspatiu de folosit pentru creatie, care acum este productiv din acest punct de vedere. esta binecunoscut faptul ca anumite tere de comportament ,frustari,s.a.m.d. duc la a vedea un lucru mereu in starea fatala de insatisfactie fata de tot ce se intampla in jur.
    daca in filiala ar fi fost alegeri individuale , nu ERA BINE, pentru ca presedintele ales,altul decat g.roibu,ar fi facut ce era util filiale si nu ce vroiai tu ,excelenta.trebuie sa fi informat ca toate hotararile care s-au si vor fi luate de echipa de conducere se iau in total acord si transparenta cu toti ceilalti membri . ce intelegi tu prin democratie? , poate intelegi faptul ca,desi ai prezentat o unica lucrare la toaioe expozitiile mai sus amintite de tine in sumara biografie care numai artistica nu este, ai fost tolerat CULPA NOASTRA.
    poti fi linistit.la deva activitatea ta n-a trecut neobservata. cluj-bistrita ,filiala mai activa v-a lasa persoana ta neobservata,lucru care nu-ti clatina STATUTUL DE ARTIST. asa ca, prin greseala noastra vei ramane membru UAPR pana la adanci batraneti.
    sfaturi- comenteaza oglindinu-te in propria ta creatie si ai grija cu cine te compari pentru ca sa iti mai dam sansa unui refulat vindecat.
    1.incerca sa te ridici coborandu-te la nivelul elevilor.elevii simt ridicolul sofismului penibil.
    2 te rugam ramai la compilatiile pe care ai tot dreptul sa le3 faci pe blog , sa nu mai scrii despre expozitiile pe care nu le-ai vazut.
    speram sa te opresti aici!!!
    daca stergi asta ,asta esti,si ne obligi sa-l postam pe multe alte site-uri .

    • Nu am blocat nici un comentariu doar dacă acesta a intrat în spam. Am publicat toate comentariile, cu atât mai mult dreptul la replică pe care îl invocaţi. Fapt pentru care şi acest comentariu, destul de greu de citit, este publicat. După cum am mai spus, nu am nimic de reproşat membrilor din Filiala UAP Deva. Pe mulţi dintre artiştii din această filială îi respect şi le apreciez munca. Mai mult, unii dintre ei mi-au fost profesori şi nu pot decât să le port respect pentru ceea ce m-au învăţat. Dacă am avut ceva de reproşat este faptul că în conducerea filialei a fost ales un artist care nu are studii superioare în domeniul artelor. După limbajul folosit în comentariu, chiar dacă acesta nu este semnat, bănuiesc că vă aparţine dvs, celui ce acum sunteți vicepreședinte. Este dreptul meu de a nu fi de acord cu acest lucru şi de a lua atitudine, fără a vă jigni, aşa cum dvs. o faceţi. Faptul că am luat atitudine a dus la decizia de a-mi lua atelierul după 2 ani din cei 3 oferiţi spre folosinţă de vechea conducere UAP Deva. Nu o să continui cu această discuţie deoarece consider că este inutilă. Am plecat în filiala UAP Interjudeţeană Cluj-Bistriţa pentru a colabora cu foştii mei profesori şi colegi din facultate şi pentru a nu mai purta astfel de discuţii cu dvs. Faptul că vă permiteţi să criticaţi ceea ce eu realizez ca artist este dreptul dvs, democratic, aşa cum înţeleg eu democraţia. Cât de vechi sau noi sunt lucrările mele las pe cei care mă cunosc să aprecieze. Grigore Roibu

      • asa e , unii au si ei un talent – si anume acela.de a da vina pe altii pentru propiile lor nerealizari . si daca tot faci atata caz de studii ,poate ca ai putintica dreptate- dar de cei care le-au facut degeaba ce spui? asa ca pe cand o expozitie de foto shop cu frumoasa ta diploma?

  7. SA INTRI IN POLEMICA CU TORINO BOCANICIU ESTE PIERDERE DE TIMP .EL E INSTARE SA PUPE FUNDUL ORICUI PENTRU A-SI ATINGE UN SCOP .PROBABIL PANA CAND A.N.I VA LUA POZITIE PENTRU ILEGALITATILE PRIN CARE A OBTINUT BENEFICII CAT DESPRE ARTISTII DIN DEVA CINSTE LOR SI-AU GASIT SLUGA PERFECTA .

  8. De când şi cine a permis ca UAP, Filiala Deva, să se transforme în cloaca unor agramaţi care îşi găsesc refularea în a împroşca, din invidie, tot felul de mizerii?! RUŞINE !!!! Aţi putea realiza altceva… (Puţin probabil având în vedere calitatea mesajelor).

  9. Dragi „viitori”,
    Va rog rusinat pe voi, cei care nu sunteti nici „fosti” nici „actuali”.
    Cei care poate, in viitor, va veti asocia sub acoperisul (Ocrotitor? Nu stiu…) al artelor vizuale. In ong-uri, in mediul privat sau pe vreun blog. Nu faceti ca noi. Fiti oameni. Fiti frati. Aparati-va unii pe altii, in loc sa va jigniti, sa va adresati calomnii. Cultura, am auzit, are menirea sa slefuiasca oamenii. Noi reusim iata, sa adancim si sa ascutim doar propriile asperitati. Cu jigniri sfatoase si majuscule.

    Andrei Rosetti

  10. nu prea inteleg arta moderna pare ca vrea sa desparta omul de realitate… arta diavoleasca…un neant, o prapastie care nu intereseaza nici pe nebuni!

  11. Arta modernă începe o dată cu Impresionismul. Începând cu secolul al XX-lea s-a vorbit mult despre decalajul între funcţia estetică a artelor şi receptarea ei de către public. Arta foloseşte semene, simboluri, concepte şi, acum, mai mult ca oricând, artistul transmite un mesaj sau o atitudine. Noile medii şi producţii artistice, fără o minimă educaţie în domeniu, fac greu de asimilat limbajul artei. Arta nu este o expresie, şi nu a fost de-a lungul istoriei, a „frumosului”. Despre acest subiect s-au scris şi s-ar putea scrie volume întregi… Arta nu presupune confort sau delectare din partea privitorului. Luaţi, de exemplu, filmele marilor regizori, filme de referinţă în cinematografie. O să aveţi surpriza să constataţi faptul că nu sunt confortabile. Subiectul vă pune pe gânduri… Vă lasă să interpretaţi imaginile după bunul plac sau abordează probleme despre o realitate, poate paralelă, greu de digerat, atitudine care nu vă relaxează după o zi agitată. Şi, cu toate acestea, imaginile rămân vii în minte. Le puteţi povesti după câţiva ani de parcă le-aţi văzut chiar ieri. Toate domeniile artelor vizuale se adresează spiritului uman, dar asta presupune cunoaşterea „codurilor” în care a fost scrisă „partitura”. A trebuit să treacă o perioadă de timp pentru a înţelege arta avangaradei. Poate, aplecându-vă mai mult asupra artei moderne, pe care spuneţi că nu o înţelegeţi, veţi descoperi limbajul ei, un limbaj care în viitor vă poate fascina… Grigore Roibu

  12. Doamne ajuta! Am ramas impresionata de ce am vazut pe acest blog, si eu pictez icoane dar nu sunt frumoase sunt un iconar mediocru, daca imi ingaduiti ca sa va cunosc si sa imi mai aratati cate ceva, v-as fi recunoscatoare. Va multumesc anticipat, Doamne ajuta!

  13. Buna ziua, as avea si eu o umila intrebare. As vrea sa stiu unde pot gasi mai multe informatii despre „studii cromatice- alaturare si suprapunere”. Ma intereseaza in mod specific acea fisa cu suprapunerile cromatice. Pe blog ul dv rezolutia ei este ft mica si m ar ajuta in studiul meu. Va multumesc!!

  14. @adela balan As fi bucuros sa va pot ajuta. Nici eu nu ma pot ocupa de icoana cu consecventa. Ramane totusi una din preocuparile mele constante si un reper de orientare. Eu m-am format si informat din carti, din muzee si albume dar mai ales lucrand alaturi de parintele Pantelimon de la Oasa, intreband pe Sorin Albu de la Cluj-Napoca atunci cand aveam nelamuriri tehnice. Aveam cateva repere din facultate unde am avut cativa profesori cu deschidere spre arta icoanei. Am fost si in Muntele Athos prin atelierele de la Prodromu si Vatoped si nu numai, unde am incercat sa verific daca ceea ce eu aflasem poate fi verificat si prin experienta pictorilor de acolo. Am chestionat si pe unii restauratori etc, etc. Din toate acestea fiecare isi face propria erminie, propriul manual tehnologic. Dincolo de acestea ramane insa practica, lucru mult, la fel ca in orice mestesug. E un pericol aici, fiindca trebuie mereu sa multumim comanditarii, nu avem voie sa gresim, nu avem timp sa incercam si ne refugiem rapede in retete pe care le consideram sigure. Eu as face multe schite. Dupa alte icoane si fresce dar si dupa natura pentru a intelege anatomia etc. Sa aveti spor.

  15. @roxana sava Probabil va referiti la un articol dedicat experientei de studiu din atelierul Manastirii Oasa. Da, este adevarat, fiindca parintele Pantelimon, eu si colegii din gruparea Noima am avut o formare comuna, apare la noi preocuparea pentru o cat mai buna intelegere a culorii, nu doar in privinta alaturarii sau a amestecului. Ne intereseaza si suprapunerea culorilor. Deschiderea spre pictura in straturi a venit in urma parcurgerii uneia din temele importante din pedagogia lui Constantin Flondor. In cartea pe care am lansat-o de curand la Bucuresti – „Adnotari – lectii de pictura” poate fi urmarita atat sinteza lui C. Flondor cu privire la pictura in straturi, cat si felul in care am priceput noi la acea vreme aceste lucruri. La Oasa, lucrurile au continuat. Parintii de acolo au incercat sa obtina efecte cromatice prin alaturari si suprapuneri. Drumul de studiu seamana cu cel al lui Itten. La el insa erau luate in calcul alaturarea si eventual amestecul. Au rezultat pagini de studiu, schite si acele exercitii sistematice din care am citat in articol. Nu cred ca este aici locul sa le discutam. Puteti sa imi scrieti pe actcultural@gmail.com

    • Mulţumesc pentru invitaţie, mulţumesc pentru cele învăţate alături de voi în realizarea fotografiei de peşteră. Sunt alături de voi şi aştept cu nerăbdare albumul. Grig

  16. Felicitari ptr talentul dtale..In materie de nationalitate este drept ,sintem ciudatenii remarcate..In armata se dadea un ordin;minoritatile la interval-si-apaream eu,niste svabi din Banat,un evreu din Ploiesti.degeaba incercam eu sa le explic ca numele meu(Condruz) e un nume de origina franceza-valonia belgiana-ca tot la minoritati intram..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s