Creativii români difuzaţi în modernism art documentaries

Lansare: miercuri, 14.03.2012, de la ora 19.00.
Cărturești Verona Cafe

„3 minute de celebritate” produs de Modernism.ro și A&A Records, co-produs de TVR Cultural și sprijinit de Institutul Cultural Român București se lansează pe 14 martie 2012, ora 19.00, la cafeneaua Cărturești Verona (București, Str. Arthur Verona nr.13-15). Box-ul cu 3 DVD-uri conține 81 de filme de 3 minute cu peste 120 de creativi români contemporani, în formula de interviu sau no comment. Acest produs cultural va fi disponibil după 14 martie 2012 în rețele de librării și magazine specializate din țară și în rețeaua Institutelor Culturale Românești din Străinătate din 17 orașe din lume.

Proiectul „3 minute de celebritate” face parte din seria lansată de Modernism.ro numită modernism art documentaries și are ca scop promovarea creativilor şi arhivarea evenimentelor artistice contemporane şi de cultură urbană din România, din zona artelor vizuale, ale artelor spectacolului și interdisciplinare.
Acest prim Box conține trei volume, fiecare conținând 28, 26 și respectiv 27 de episoade. Fiecare episod prezintă artişti, creativi și locații sau spații gazdă pentru evenimente creative. Materialele oferă informații dintr-o zonă exclusivistă, emergentă, prea puțin familiară publicului român şi străin. Acest produs cultural este primul din modernism art documentaries, serie dedicată promovării și arhivării prin filme documentare și artă video a scenei artistice românești contemporane.

Artiști și evenimente:
DVD 1
Dan Perjovschi, Loredana Brumă, Bogdan Raţa, Mircea Suciu, Dan & Mihaela Vezentan, Patricia Teodorescu, Andor Komives, Gili Mocanu, Mihai Zgondoiu, Otilia Cadar, Vlad Petri, Dan Perjovschi, Expoziția colectivă „Nu te supara frate”, Format 8, Cristi Târnovan, Nicolae Comănescu & Adrian Bojenoiu, Maxim Dumitraș „Dansând cu norii”, Zoltan Bela, „Mostra” – lansare digigraphie (Nicu Ilfoveanu, Michele Bressan, Bogdan Bordeianu), „Mostra” – lansare digigraphie (Vlad Petri, Lucian Bran, Bogdan Gîrbovan), Ciprian Ariciu, Nicolae Fleissig, Ana Cătălina Gubandru
DVD 2
Expoziția colectivă „Detaliile încep pășind”, Valeriu Mladin, Dan Palade, Iuliana Vîlsan, Alexandru Bunescu, Manuela Plăpcianu, Radu Boroianu, Aurel Tar & Francisc Chiurariu, Experiment artistic la metrou, Iacob Brănișteanu, Alexandru Potecă, Mirela Trăistaru, Dragoș Farmazon, Dan Raul Pintea, Cristi Gașpar, Perceptio – art experiment, Olivia Niţiş & Ciprian Ciuclea, Shukar Collective, Figure in. Figure Out, Cristina Dragomir, Noaptea albă a galeriilor 2010, episodul 1, Noaptea albă a galeriilor 2010, episodul 2, Pavilionul românesc Bienala de arhitectură de la Veneţia 2010, 20, 30, 40, 50, patru generaţii sub același acoperiș, Dan Perjovschi, Dan Voinea, Răzvan Ion, Eugen Rădescu, Cătălin Burcea
DVD 3
Otilia Cadar – „Wicked”, Aitch, Saddo, Sinboy – „Sleepwalk”, Carmen Acsinte – „Orașul din camera”, Mihai Zgondoiu – „Mix and Match”, Aurel Tar – „Delicii / Delights”, Dan Perjovschi, Francisc Chiuariu – „Delicii / Delights”, Modernism analog – Gibraltar ultraperiferic art corner, Istoria Benzii Desenate Româneşti (Alexandru Ciubotariu, Dodo Niţă, Puiu Manu, Dan Pleşa, Fredo & Pid’jin, Eugen Erhan, Tudor Muscalu), Muzeul Benzii Desenate, Alexandru Ciubotariu, Mihai Balko, Florin Ciubotaru, Marian Coman, Alexandru Pasat, Bucarest la mal-aimée (Dan Pierșinaru, Cosmin Gogu, Case care plâng, Camil Iamandescu), Bucarest la mal-aimée (Lucian Muntean, Şerban Mestecăneanu, Adrian Bulboaca), Tara, Diana Dochia, Alexandru Rădvan, Diana Dochia, Dorel Găină, Iosif Ştefan Tasi – Tajo, Napoleon Tiron, Maxim Dumitraş, Ştefan Călărăşanu, Dragoş Burlacu, Cristian Samfira
*parafrazare a celebrei zicale a lui Andy Warhol care spunea în 1968 că în viitor toată lumea va avea parte de 15 minute de celebritate („15 minutes of fame”)

Echipa:
Film Editor & Directed by: Cristi Farcaş
Presented by: Cosmin Năsui
Associates: Lucian Muntean, Ciprian Voicu, Oana Ioniță
Photographed by: Lucian Muntean
Musical Score: Various
Parteneri: A&A Records, Institutul Cultural Român București, TVR Cultural, Cărturești
Parteneri media: Partenerii Modernism http://www.modernism.ro/parteneri/
Cosmin Năsui, project manager
ism@modernism.ro
Mai mult pe Modernism.ro

Fixarea realităţii decupate în vizor

HC-Bresson: Fotografia este un fel de crochiu

Din istoria fotografiei

Kunst Haus Viena prezintă în perioada 17.11.2011 – 26.02.2012 o expoziție dedicată lui Henri Cartier-Bresson, considerat „părintele” fotojurnalismului modern şi unul dinte titanii artei fotografice a secolului al XX-lea. (Citiţi: Viena o capitală a artelor)

HC-Bresson a reprezentat o figură centrală a epocii postbelice, atât pentru realizările sale, cât şi pentru influenţa pe care a avut-o asupra fotografilor de pretutindeni, inspirând fotojurnaliştii prin ceea ce el numea: „decuparea unei realităţi ce intuieşte momentul decisv”.

Henri Cartier-Bresson s-a născut la Chanteloup-en-Brie, lângă Paris, într-o familie înstărită. Încă din copilărie a început să imortalizeze imagini cu un aparat Box Brownie şi, apoi, cu o cameră 3×4 inch.
În timpul studiilor liceale a învăţat să picteze, iar la vârsta de 19 ani, în anul 1927, a intrat la Lhote Academy, clasa pictorului şi sculptorului Andre Lhote, alături de care a învăţat teorii despre compoziţie şi analiza limbajului plastic. Cunoaşte mai multe personalităţi din grupul suprarealist, foarte influent în arta franceză a perioadei, dezvoltând curentul realist în fotografie. Datorită faptului că nu a putut aplica în pictură conceptele realismului fotografic îşi distruge o mare parte a lucrărilor pictate în tinereţe. Între anii 1928 şi 1929 studiază arta, literatura engleză şi filozofia în cadrul Universităţii din Cambridge.
În 1930 pleacă în Cote d’Ivoire pentru a realiza fotografii cu localnicii. Se îmbolnăveşte grav de malarie şi, în 1931, se întoarce în Franţa.

După ce a văzut câteva imagini ale fotografului ungur Martin Munkac afirmă: „am înţeles, dintr-o dată, că fotografia poate imortaliza eternitatea într-o clipită”. Îşi procură o cameră foto Leica şi un obiectiv de 50 mm, pe care le numeşte „o extensie a ochiului”. Dimensiunile reduse ale aparatului îi permit să rămână neobservat pe stradă sau în locurile închise. Realizează fotografii de stradă în Berlin, Bruxel, Varşovia, Praga, Budapesta şi Madrid. Nu a fotografiat niciodată cu blitzul. Solicita ca fotografiile să fie mărite fără decupaje şi fără manipulări în laborator. A lucrat doar alb-negru, munca de procesare lăsând-o în seama altora. Vernisează prima sa expoziţie de fotografie în anul 1932, la New York, apoi la Madrid.
În 1934 îi întâlneşte pe David Szymin, poreclit „Chim” (care îşi schimbă numele în David Saymour), apoi pe fotograful ungur Endre Friedman (care va purta numele Robert Capa), ambii devenid mentori ai lui Cartier-Bresson. Capa îi recomandă să renunţe la fotografia suprarealistă pentru a face fotojurnalism.
Întors în Franţa colaborează cu regizorul Jean Renoir, pentru care joacă câteva roluri secundare, dar este, în acelaşi timp, şi asistent de regie.

Prima fotografie jurnalistică a lui Cartier-Bresson a fost publicată în anul 1937, cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea al Marii Britanii. Colaborează ca fotograf la ziarul comuniştilor francezi „Ce Soir”.
În 1939 se înrolează în Armata Franceză ca fotograf şi, în iunie 1940, cade prizonier. Este trimis într-un lagăr german de muncă forţată de unde reuşeşte să evadeze după 35 de luni petrecute în detenţie. Se întoarce în Franţa cu acte false şi, împreună cu alţi fotografi, documentează ciclul fotografic Ocupaţia şi Eliberarea Franţei. Tot în această perioadă realizează pentru Serviciul de Informaţii al Armatei Americane un documentar despre întoarcerea prizonierilor francezi, intitulat „Le Retour”.
În 1947, Henri Cartier-Bresson, Robert Capa, David Seymour, William Vandivert şi George Rodger fondează „Magnum Photos”, propunându-şi astfel, ca fiecare membru al asociaţiei să acopere o anumită zonă geografică. Cartier-Bresson se ocupă de India şi China. Misiunea lor era de a „simţi pulsul vieţii”. Printre proiectele realizate în acestă perioadă pot fi amintite: „People Live Everywhere”, „Youth of the World”, „Women of the World”, „The Child Generation” ş.a.

Cartier-Bresson a dobândit recunoaşterea internaţională în anii 1948-1949 când a documentat fotografic funeraliile lui Mahatma Gandhi, ultimele luni ale Războiului Civil din China, primele luni ale regimului maoist, eliberarea Indiilor Olandeze şi formarea Indoneziei.
În 1952 a publicat un portofoliu de 126 de fotografii din Est şi din Vest, lucrare ce are o prefaţă realizată cu citate din Cardinalul de Retz şi o copertă desenată de Henry Matisse.

Henri Cartier-Bresson a cutreierat întreaga lume şi a fost primul fotograf din Occident acceptat să realizeze, liber, imagini în ţările din Blocul Sovietic. Despre alegerea subiectelor spunea: „în fotografie, chiar şi cele mai mărunte lucruri pot fi subiecte mari”. Petrecea mult timp în locaţiile unde urma să realizeze un fotoreportaj, fiind însoţit în permanenţă de un carnet de schiţe în care făcea crochiuri. În anul 1975, Cartier-Bresson a fost invitat în România cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la victoria împotriva regimului fascist. Evenimentul a fost sărbătorit cu mult fast de către comunişti. Cu acest prilej, chiar dacă fotografia nu mai era în acel moment pe primul loc pentru Cartier-Bresson, el a profitat de ocazie şi s-a plimbat prin toata ţara, din Drumul Taberei şi cafenelele din Bucureşti în Maramureş şi din Nordul Olteniei în Bucovina. „Impresiile” pe care soţii Bresson le-au imortalizat în România comunistă s-au concretizat în mai multe fotoreportaje. Cel realizat pe data de 7 mai 1975, în Craiova, a fost prezentat publicului din România prin intermediul unei expoziţii, în mai 2010, deschisă la Muzeul de Artă din Craiova. În fotografii sunt surprinşi, alături de HC-Bresson, membrii echipajului aflaţi în Dacia 1100 condusă de Victor Boldâr şi anume: Martine Frank şi Nicu D. Gelep. Tot în urma vizitei din România, Gheorghe Epuran (A.FIAP) a consemnat un interviu cu marele maestru fotograf, interviu ce a fost publicat în revista Fotografia nr. 3 (63) /1975.

Viaţa publică a lui Cartier-Bresson a fost una discretă, deşi a realizat portrete ale unor celebrităţi cum ar fi, de exemplu, Richard Nixon, Martin Luther King, Pablo Neruda, Simone de Beauvoir, Pablo Picasso, Samuel Beckett, Leonard Bernstein, Alexander Calder, Albert Camus, Coco Chanel, Marcel Duchamp, William Faulkner, Robert Oppenheimer, Mahatma Gandhi, Alberto Giacometti, John Huston sau Marilyn Monroe şi mulţi alţii.

În 1966 se retrage din funcţia de la „Magnum”, iar din anii ’70 nu mai practică fotografia. Se întoarce la pasiunea sa din tinereţe: desenul şi pictura. Vernisează prima sa expoziţie de pictură în anul 1975, afirmând: „fotografia nu a fost niciodată mai mult decât un mod de a picta, un fel de crochiu”. Întotdeauna desenul, pentru Cartier-Bresson a fost  o acţiune meditativă, în timp ce fotografia, una intuitivă. Într-un interviu acordat gazetei Washington Post, în 1957, Cartier-Bresson arăta: „fotografia nu e ca pictura; există o fracţiune de secundă de creativitate. Ochiul tău trebuie să vadă compoziţia ca o expresie a ceea ce îţi oferă viaţa şi tu trebuie să întuieşti când să declanşezi aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului… Ops! Momentul! Dacă l-ai ratat, e pierdut pe vecie!”
Moare la Montjustin (Alpes-de-Haute-Provence, Franţa) pe data de 3 august 2004.

Ceea ce deosebeşte viziunea lui Henri Cartier-Bresson de cea a multor alţi fotografi care încearcă să surprindă momente ideale, nereuşind decât să perpetueze imagini-clişeu, este acea capacitate de a previzualiza imaginea astfel încât aceasta să aibă semnificaţie şi rezonanţă. Este un fel de  a surprinde o „clipă suspendată”. Dacă vreţi, este ceea ce majoritatea fotografilor ar numi „clipa norocoasă”. Cu toate acestea este greu de imaginat că această „clipă norocoasă” te poate însoţi întrega viaţă.  HC-Bresson fotografia chibzuit, adesea expunând doar câteva cadre în timpul evenimentelor. Celebra lucrare Behind Saint-Layare Station, Paris, France (Place de l’Europe), 1932 , – ce reprezintă silueta unui bărbat sărind în mijlocul unei străzi inundate, chiar în fracţiunea de secundă de dinainte ca piciorul să atingă suprafaţa apei – ilustrează sensibilitatea şi capacitatea sa vizionară de a surprinde „momentul decisiv”. Instantaneele lui au contribuit la un nou mod de a o percepe fotografia. Henri Cartier-Bresson a lăsat în urma lui adevărate mărturii-document ale realităţii acelor vremuri, a unor frumuseţi care pot fi căutate acolo unde ne aşteptăm, poate, cel mai puţin să le găsim. (Grigore Roibu)
SURSE: FotoMagazin.ro; Ana-Maria Gavrilă – Arhetipul fotografului rătăcitor; Magnumphotos.com; Wikipedia.
Citiţi: Din istoria fotografiei – Expresia naturii în fotografia lui Ansel Adams

Carol Popp de Szathmari

Primul mare fotograf al României

Din istoria fotografiei

Carol Popp de Szathmari s-a născut la Cluj, la 11 ianuarie 1812, dintr-o familie înstărită, cu originea în Satu Mare. Are parte de o educaţie religioasă la Colegiul Reformat din Cluj, unde începe să deseneze, dar renunţă rapid la o eventuală carieră bisericească. Urmează pentru o scurtă perioadă de timp Academia de Arte Frumoase din Viena, dar abandonează studiile în favoarea unei vieţi boeme şi călătoreşte mult prin Europa.

În anul 1835 se stabileşte la Pesta, unde colaborează cu pictorul Anton Chladek. Din 1843 se stabileşte la Bucureşti şi începe să picteze peisaje şi portrete ale boierimii bucurându-se de un mare succes. Realizează portrete ale principilor Ţării Româneşti, printre care Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei. Continuă să călatorească, însoţit mereu de bloc-notess-ul său, în care realizează numeroase schiţe ale oamenilor pe care-i întâlnea, în special ţărani.

Începând cu 1848 începe să experimenteze fotografia, în special pentru a putea realiza lucrări mai fidele pentru portrete şi peisaje. Începe cu calotipii şi apoi lucrează după procedeul colodiu-umed. Îşi deschide un studio foto în Bucureşti, în zona Vergului, dar acesta va fi mistuit de un incendiu, patru ani mai târziu.

În timpul Războiului Ruso-Turc, fotografiază numeroase portrete ale ofiţerilor ruşi, francezi, englezi şi turci. În 1854, şi-a încărcat aparatul fotografic şi laboratorul într-o caruţă şi a călătorit la Olteniţa şi la Silistra, pentru a realiza fotografii de pe front. A adunat aproximativ două sute dintre fotografiile obţinute cu ocazia Războiului Ruso-Turc realizând cu acestea un album prezentat la Expoziţia Mondială de la Paris din 1855, unde a fost distins cu o medalie. Szathmari prezintă albumul său Împăratului Napoleon al III-lea, într-o întâlnire privată. Câteva luni mai târziu, oferă albumul Reginei Victoria a Imperiului Britanic, din partea căreia primeşte o medalie de aur. Alte albume au fost donate: Împăratului austriac Franz Joseph I, Ţarului Alexandru al II-lea, Regelui de Wurttemberg sau Marelui Duce Alexander Carl de Sachsen-Weimar-Eisenach.

Îşi deschide un nou studio fotografic, acum pe Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoşoaiei), care dispunea de ferestre mari şi draperii, cu care putea potrivi intensitatea luminii din interior. Dotează studioul cu decoruri realizate din buşteni, garduri din lemn, roci, arbuşti, crengi de brad şi chiar blocuri de gheaţă pentru a sugera atmosfera de exterior. Unele dintre fotografiile sale au fost transpuse în litografii, în atelierul propriu.
În 1860 a publicat prima revistă ilustrată din Bucureşti, Jurnalul Ilustrat Universal, cu gravuri aduse de la Paris dar şi gravuri realizate după fotografiile personale. Revista a apărut aproximativ un an.

În 1863 este desemnat pictor şi fotograf oficial al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi realizează portretele oficiale ale domnitorului şi ale Prinţesei Elena. Fotografiile au fost apoi transpuse în litografii la Paris. În acelaşi an realizeaza un album de fotografii cu peisaje luate în jurul Bucureştiului, pentru Prinţesa Elena; pe prima pagina a albumului este scrisă dedicaţia: „Souvenir de la Roumanie, dedie a sa Altesse Serenissime Helene, Princesse Regnante de la Roumanie, par Charles Pap de Szathmari, Peintre et Photographe de la Cour de Son Altesse Serenissime le Prince Regnant”.

Călătoreşte foarte mult prin ţară şi realizează numeroase fotografii şi schiţe cu ţărani, comercianţi, ţigani sau artizani, îmbracaţi în costume de lucru sau de sărbatoare, dar şi peisaje, monumente istorice şi religioase.
În 1864 este decorat de Imperiul Otoman cu Ordinul Medgidie pentru fotografiile şi tablourile sale. În acelaşi an devine membru al Societaţii Franceze de Fotografie.

Din 1866 devine fotograf al Prinţului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen şi îl însoţeşte în călătoriile sale în întreaga ţară, desenând sau fotografiind momentele oficiale, peisaje, biserici, mănăstiri sau ţărani în costume populare.

În 1869 realizează albumul de fotografii „România” care cuprindea peisaje şi ilustraţii ale monumentelor istorice şi un altul, cu imagini ale Mitropoliei Curtea de Argeş.
Expune fotografii la Expoziţia Universală (1867) de la Paris si de la Weltausstellung (1873) Viena, unde obţine diferite medalii.
În 1870 Szathmari a devenit membru al Societăţii fotografice din Viena.

În 1877 îl însoţeşte pe Principele Carol pe frontul de lupte, în Războiul de Independenţă. Realizează fotografii cu Principele înconjurat de personalul său, cu ataşaţii militari străini, cu taberele militare, inspecţia trupelor, spitale militare etc. Fotografiile realizate cu această ocazie au fost adunate în albumul „Resbelul 1877 – 1878”, legat în piele, cu legende scrise de mână, de autor. Multe din fotografiile acestui album au fost republicate în reviste ilustrate precum L’Illustration, Illustrated London News, Zeitung Illustrirte şi Resboiul.

În 1881, cu ocazia încoronării ca Rege a prinţului Carol I, realizează o serie de fotografii ale festivităţilor, împreună cu fotograful Andreas Reiser. Vremea rea a impiedicat realizarea de fotografii de calitate, totuşi, acestea au fost folosite pentru litografii, pulbicate ulterior într-un album.
Carol Pop de Szathmari a murit la Bucureşti la 03 iunie 1887.
Atelierul său fotografic a rămas funcţional până în anul 1944, când a fost lovit de bombardamente.

Înzestrat cu talent şi simt artistic deosebit, Carol Pop de Szathmari a rămas în istoria fotografiei prin aducerea în atenţia publicului larg a fotografiei de război, de arhitectură şi a fotografiei etnografice. Szathmari a sesizat importanţa capturii atmosferei de moment şi a folosit intens fotografia pentru a imortaliza portretele sale. A obţinut imagini remarcabile cu vederi din Bucureşti şi împrejurimile sale, căutând unghiuri inedite şi realizând câteva panorame. Multe din fotografiile sale fac parte din colecţii răspândite în întreaga lume. În 2011 I.C.R. Stockholm a expus în premieră fotografiile lui Szathmari, aflate în colecţia Prinţului Eugen al Suediei (1865 – 1947), în prezent aflate în colecţiile Bibliotecii Regale. (Marian Gâdea)
SURSA: FotoMagazin.ro / iunie, 2011.

Transilvania – România

Un album de fotografii,
realizat de Florin Andreescu

Transilvania este un loc special, cu valori istorice, etnice culturale şi etnografice care o diferenţiază de celelalte provincii ale României. O istorie multietnică şi tradiţiile multiculturale au marcat pentru totdeauna această regiune.

Populaţia nativă românească, organizată în „ţări” şi voievodate, a fost cucerită între secolul al XI-lea şi al XIII-lea de Regatul Ungariei. Au fost stabilite domenii feudale iar ungurii s-au stabilit în Transilvania şi, pentru a-şi consolida puterea, au adus saşi şi secui pentru colonizarea regiunii.
Românii, ungurii, saşii şi secuii – grupuri etnice foarte diferite -, au reuşit să creeze aici o lume unică, în care s-a prezervat caracterul cultural arhaic. Oraşele transilvănene sunt diferite de orice aţi putea vedea în alte părţi ale României: burgurile medievale au căpătat o amprentă barocă după ce Transivlania a intrat sub administrarea Imperiului Habsburgic (1699). De-abia după Primul Război Mondial, Transilvania, împreună cu alte teritorii locuite de români – Banat, Crişana, Maramureş -, s-a unit cu România, la 1 Decembrie 1918, dată care este acum Ziua Naţională a României.

O călătorie prin Transilvania ne conduce în miezul unei lumi diferite, cu burguri construite după modelul german, biserici fortificate şi nenumărate monumente de arahitectură gotică, renascentistă şi barocă. Atât satele, cu cetăţile lor ţărăneşti, dar şi oraşele, de asemenea fortificate, au devenit reale destinaţii turistice. Veţi fi surprins să auziţi vorbindu-se, nu numai în româneşte, dar şi în engleză, franceză sau în germană chiar şi în sate izolate, cum ar fi Viscri, ca să dăm doar un exemplu. Oraşe precum Sibiu sau Braşov, sunt asaltate de turişti din toate colţurile lumii, în toate anotimpurile.

Situată în interiorul arcului carpatic, Transilvania, „ţara de dinolo de păduri”, deşi este regiunea cea mai vizitată din România, paradoxal, dispune de foarte multe zone sălbatice. Departe de agitaţia oraşelor, în creierul munţilor veţi descoperi peşteri, fenomene carstice şi alte formaţiuni naturale, majoritatea dintre ele fiind declarate monumente naturale şi rezervaţii.

Pentru mulţi turişti străini, totuşi, Transilvania este sinonimă cu Dracula. Ideea lui Bram Stocker de a identifica sângerosul său personaj cu crudul voievod Vlad Draculea (Ţepeş) a dus la o confuzie foarte profitabilă pentru industria turistică. Aceia care vin aici, în căutarea lui Dracula, vor fi surprinşi să descopere o regiune de loc obscură, ci fascinantă prin complexitatea ei.

Transilvania – România
Florin Andreescu – fotografii
Maria Pascaru – text
Alistar Ian Blyth – traducere în lb. eng.
192 pag, format 28×28 cm; 170 g/mp;
coperta cartonată şi supra-copertă
ISBN: 978-606-8050-01-0
SURSA: Foto-Magazin.ro/noiembrie, 2010

Interes pentru România la Veneţia

Pavilionul ţării noastre este unul dintre cele mai vizitate de către iubitorii de artă contemporană. Zilnic, în jur de 1.000 de vizitatori ai Expoziţiei de Artă de la Veneţia trec pragul Pavilionului românesc. Printre vizitatori, s-a numărat Frédéric Mitterrand, ministrul francez al Culturii.

De mai bine de o săptămână, Veneţia respiră cultură. „ILLUMInations” – tema celei de-a 54-a ediţii a Expoziţiei Internaţionale de Artă – La Biennale di Venezia 2011, inaugurate la începutul acestei luni, atrage mii de vizitatori, zilnic, în Pavilioanele de artă expuse în cele două locaţii tradiţionale, Giardini de Castello şi Arsenale. Cele peste 70 de ţări prezente la Bienală participă la expoziţie cu lucrări de artă contemporană în care subiectul principal e redefinirea identităţii.
Ţara noastră e prezentă în acest an cu două proiecte: „Performing History”, ai cărei autori sunt Ion Grigorescu, Anetta Mona Chişa, Lucia Tkácová, şi curatorii Maria Rus Bojan, Ami Barak şi Bogdan Ghiu, lucrare expusă în Pavilionul României din Giardini di Castello, respectiv „Romanian Cultural Resolution”, de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, prezent în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneţia.

Performing History

Conceptul curatorial evoluează ca dialog comparativ transgeneraţional între Ion Grigorescu, o figură legendară a artei experimentale româneşti şi artiştii Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, între cei doi curatori, Maria Rus Bojan şi Ami Barak, şi în implicarea scriitorului Bogdan Ghiu şi a sociologului Vasile Dâncu.

Prin această expoziţie, Ion Grigorescu conduce vizitatorul într-o călătorie prin cotidian, pentru a atinge sfere ale vieţii emotive, sociale, istorice, sexuale, politice şi spirituale. Printr-un display care funcţionează ca o unică instalaţie, lucrări istorice, documentări ale unora dintre cele mai faimoase performance-uri personale din anii ’70 şi ’90 sunt combinate în noi realizări video, dintre care una concepută special pentru acest proiect.
Aparţinând unei generaţii diferite, cel mai tânăr duo artistic (Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová) reactivează referinţele istorice şi le transformă în noi semnificaţii şi experienţe, întărind legăturile dintre generaţii şi demonstrându-i astfel continuitatea critică şi etică. Cele două artiste lucrează împreună din 2000. Demersul lor artistic intenţionează să aducă o mai bună percepţie a stării de introspecţie, o curiozitate în explorarea lumii de astăzi şi o relaţionare complexă între individual şi colectiv în societatea contemporană. Contribuţia lor la proiect consistă într-o operă video produsă special pentru Bienală şi într-o intervenţie conceptuală pe laturile clădirii Pavilionului României. Ultima operă tratează misiunea, structura şi potenţialitatea Bienalei de la Veneţia ca instituţie. Ambele opere se referă la disensiuni ca părţi ale conflictului intern care defineşte statutul artiştilor în societatea contemporană.

În colaborare cu Vasile Dîncu şi Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), va fi dezvoltat un proiect special privind inter-relaţionarea cu publicul vizitator. Acest studiu experimental va încerca o sondare a memoriei colective în Est şi Vest, pentru a cerceta receptarea proiectului Performing History.

Proiectul României la ediţia din acest an oferă publicului o confruntare artistică dintre trecut şi prezent, dintre comunism şi capitalism, după cum arată curatorul clujean Maria Rus Bojan. În fapt, proiectul constă într-o confruntare de reprezentări vizuale de tipul body-art şi performance, realizate pentru perioade diferite şi anume, totalitarismul comunist în cazul lui Ion Grigorescu şi globalizarea actuală – în cazul tinerelor artiste Chişa/Tkácová.
Clujeanca Maria Rus Bojan, unul dintre curatorii proiectului „Performing History”, susţine că prin câştigarea concursului de prezenţă la Bienală vede o îmbunătăţire vizibilă a lucrurilor în cultura românească. Curator şi critic de artă, Maria Rus Bojan locuieşte în prezent la Amsterdam. În România a activat în calitate de curator al Muzeului de Artă din Cluj în perioada 1986 – 1999.
„Performing History nu e doar o temă de expoziţie, ci un amplu proiect de cercetare asumat colectiv, în chip meta-artistic: realizându-l, noi încă mai continuăm să-i descoperim valenţele şi potenţialul, fiind uimiţi în acelaşi timp de extraordinara lui forţă şi actualitate. Ne-am propus un demers critic din perspectiva confruntării reale între trecut şi prezent, între comunism şi capitalism, între Est şi Vest, între vis şi acţiune, între istoria asumată în chip personal şi cea mediată, activată prin referinţe”, a declarat,  Maria Rus Bojan.

Succes cu scandal

Potrivit reprezentanţilor Pavilionului României, media vizitatorilor pe zi este de aproximativ 1.000 de persoane, iar reacţiile acestora sunt diferite. „Consider că tema principală are ca background comunismul. Artiştii au explorat condiţia artistului în perioada acestui regim. Sincer, eu văd proiectul ca un documentar. Am vizitat şi în anii precedenţi Pavilionul României şi sunt impresionată de cultura românească”, a declarat Anna Kim, curator independent din Coreea de Sud. Delia Bulgaru, custodele Pavilionului, spune că feedback-ul vizitatorilor e pozitiv. „În chestionare majoritatea au acordat lucrării nota maximă. Sunt mulţi care rămân în interiorul pavilionului chiar şi jumătate de oră”, arată aceasta.
Unul dintre motivele care au stat la baza succesului lucrării l-a reprezentat şi un mic conflict apărut între artişti şi curatori. În chiar ziua vernisajului, tinerele artiste Anetta Mona Chişa şi Lucia Tkácová, cu acceptul lui Ion Grigorescu, dar fără cel al curatorilor, au realizat pe pereţii pavilionului un graffiti cu un mesaj care face referire la sobrietatea expoziţiei, respectiv au criticat discret Bienala. Acest fapt a atras atenţia criticilor, dar a şi dus la un aflux impresionant de vizitatori. Unul dintre aceştia a fost chiar Frédéric Mitterrand, ministrul francez al Culturii. „Proiectul s-a articulat ca o structură polară şi deschisă, atingând întreaga gamă de tensiuni formale şi conceptuale”, adaugă Maria Rus Bojan.

Vizitatori chestionaţi

Autorii, în colaborare cu sociologul Vasile Dâncu şi Institutul Român de Evaluare şi Strategie (IRES), urmăresc realizarea unui studiu printre „vestici” cu privire la percepţiile acestora cu privire la „Est” şi „Vest”, dar şi a stereotipurilor ce ţin de cultura românească. Studiul e realizat pe baza unor chestionare care le sunt înmânate vizitatorilor în momentul vizitării Pavilionului. (Denis Barabaş)
SURSA: adevărul.ro
Citiţi pe aceeaşi temă:
Se deschide Bienala de la Veneţia
Bienala de la Veneţia
Scurtă plimbare virtuală prin pavilioanele bienalei
Artiştii bienalei transmit un mesaj politic