Şcoala de iconografie – Privire în adânc

Schitul Sfântul Ioan Evanghelistul – Găbud (metoc al Mânăstirii Oaşa)
2 – 11 septembrie 2016

event_scoala_iconografie

Suntem un vas, cu o formă dată de Dumnezeu, care se umple cu ceea ce iubim în timp. şi atunci, identitatea noastră (stilul) este o tainică alchimie a iubirilor şi influenţelor prinse în forma unui vas.” pictorul Constantin Flondor

În vechime zugravul de icoane învăţa să picteze contemplând icoanele vechi, lăsându-se pătruns de icoana pe care o avea în faţă. Intra în duhul ei şi după aceea putea şi el să picteze icoane în duhul iconarilor vechi, cei de dinainte. Vedem că icoanele lor sunt mai puternice. Pentru că şi ei erau mai puternici în credinţă. Cei vechi trăiau mult mai intens viaţa creştină şi pictau cu dezinvoltură şi siguranţă, în baza trăirii lor profund ortodoxe.

Vă invităm să vă însuşiţi sau să aprofundaţi tehnici de pictură, de gândire, să vă împrieteniţi cu sfinţii pe care îi pictaţi, în atmosfera atelierului de iconografie al unei mânăstiri.

În cadrul şcolii de iconografie „Privire în adânc”, ce se va desfăşura în perioada 2-11 septembrie la Schitul Sfântul Ioan Evanghelistul din Găbud, judeţul Alba (metoc al mănăstirii Oaşa), veţi avea posibilitatea să puneţi întrebări, să luaţi notiţe şi să pictaţi alături de iconarii Mânăstirii Oaşa.

Ieromonahul Pantelimon Şuşnea a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timişoara, secţia Pictură de şevalet. Este preot slujitor în mănăstire şi pictează icoane de 22 ani.

Ieromonahul Teofil Bâra a absolvit Facultatea de Inginerie – TCM Sibiu. Este preot slujitor în mânăstire şi pictează icoane în atelierul Mânăstirii Oaşa de 15 ani.

Monahul Modest Moldovan pictează icoane de 35 de ani. Mai întâi a învăţat pictarea icoanelor pe sticlă la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus. Apoi a fost monah în obştea Mânăstirii Prodromu din Sfântul Munte Athos, unde a lucrat în cadrul atelierului de iconografie, învăţând pictarea icoanelor pe lemn.

Lucrări din portofoliul atelierului de la Oaşa sunt prezente în expoziţii şi simpozioane de artă a icoanei din Viena, Bucureşti, Timişoara, Cluj Napoca, Arad, Deva etc.

Deşi pleacă de la datele unei demers pedagogic, ne dorim ca proiectul să sfârşească mai curând într-o sărbătoare a întâlnirii întru meşteşugul picturii, Dumnezeu şi oameni, ca pictura, cu vocabularul ei, să devină substanţa sărbătorii, liantul prieteniei. Toţi, într-un lanţ neîntrerupt de veacuri, transmiţându-ne arta şi duhul din icoană în icoană, şi privind toţi cu ochi curaţi, dintre culori, spre veşnicie.

Data limită de înscriere: duminică, 28 august 2016
Înscrieri şi condiţii de participare: https://www.facebook.com/events/1303067513044393/

Contact şi informaţii: isac.camelia@yahoo.com / 0752 700 003 – Camelia Isac.

Premiile Bienalei Intercontinentale de Grafică Mică

Tabăra Internațională de Artă Plastică Inter-Art Aiud

a (2)

Un moment remarcabil în cadrul Taberei Internaționale de Arta Plastică Inter-Art, Aiud, l-a constituit, în acest an, organizarea  şi vernisarea Bienalei Intercontinentale de Grafică Mică, ajunsă la cea de-a VI-a ediție. Remarcabilă prin valoarea sa artistică şi prin faptul că reuneşte pe simezele Galeriilor Inter Art din Aiud a adunat 110 artişti din 26 de țări.
Inedită prin diseminarea în întreaga lume a  proiectului şi prin catalogul, tipărit pe suport de hârtie (album de artă în alb şi negru), dar şi în format electronic. Inițiată în anul 2006 de către Fundația Inter Art Aiud şi de către Centrul Cultural Liviu Rebreanu Aiud la Bienala aiudeană au participat de-a lungul timpului: 653 de artişti din 59 de tări.

a (3)

Secţiunile bienalei sunt:

  • grafică multiplicată (tipărituri clasice în original : aquaforte, ac rece, colografie, linogravură, xilogravură, litografie etc.)
  • grafică unicat (desen cărbune, tuş, monotipie etc.)
  • grafică pe computer (trimisă tipărită prin poştă și semnată în original)

a (11)

Premiile Bienalei Intercontinentale de Grafică Mică “Inter-Art” Aiud, Romania / editia a VI-a, 2016:

Marele Premiu : Manuel Lau (Peru)
Premiul I: Rajesh Kumar Singh (India) şi Szűcs Enikő (România)
Premiul II: Anna Trojanowska (Polonia) şi Cleo Wilkinson (Australia)
Premiul III: Cristina Gloria Oprişa (Romania),Lukasz Cywicki (Polonia) şi Marta Maczka (Polonia)
Distinctia I: Michael Wagner (Germania), Snezana Kezele (Serbia), Dheeraj Yadav (India)
Distinctia II: Adriano Castro (Brazilia), Alexandra Cahnita (România), Liu Yu Fang (Taiwan)
Distinctia III: Jelena Jovancov (Muntenegru),Kastha Ramendra Nath (India), Natalia Bica (România)

Juriul a fost format din: Dorel Găină – prof. univ. dr., Universitatea de Artă şi Design Cluj Napoca; Stefan Balog – preşedinte Fundația „Inter-Art” Aiud şi Ioan Hădărig – director artistic Fundația „Inter-Art” Aiud.

a (17)

Artiştii acceptați cu lucrări în cadrul celei de VI-a ediții a Bienalei Intercontinentale de Grafică Mică de la Aiud:
EUROPA
Turcia: Melihat Tűzűn, Mustafa Cevat Atalay, Külük Cihan Sule, Esra Aydin, Aysun Cancat, Ibrahim Erdek
Belarus: Marina Maroz
Bulgaria: Rumen Deshev
Bosnia & Hercegovina: Husein Sljivo
România: Rodica Strugaru, Cristina Gloria Oprişa, Szűcs Enikő, Roxana Constantinescu, Alfred Schupler, Loredana Muntean, Horváth Gyöngyvér, Selejan Elena Felicia, Lucia Păşcuţ, Bogdan Degan, Alexandra Cahniţă, Simona-Maria Lazăr, George Roşoga, Elena Dăscălescu, Mădălina Stan, Nicolae Nerţan, Adriana Andrei, Opriş Dorina Maria, Rodica Ailincăi, Ileana Grivu, Şufană Adina Larisa, Cristian Graure, Dorina Laura Duduleanu, Natalia Bica, Diana Mureşan, Elisabeta Klanicza, Rodica Pungea, Cristina Ionaş, Cosmina Bobeş, Andreea Cioara, Ionela Aparaschivei, Dana Solovăstru, Barbara Popa, Gabriela Marica, Marian Truţulescu, Anca Sas, Elena Cristea, Stefan Balog, Sandor Albert, Andrei Bako, Mihaela Bako, Dorel Găină, Aleksandra Prigov
Slovacia: Blazej Balaz, Maria Balazova
Serbia: Jovana Mitic, Snezana Kezele, Dula Santa
Macedonia: Elena Gjorgjievska
Muntenegru: Jelena Jovancov
Polonia: Lukasz Cywicki, Pawel Delekta, Eugeniusz Delekta, Anna Trojanowska, Lukasz Koniuszy, Marta Maczka, Barbara Niscior, Alicija Snoch – Pawlowska
Suedia: Tibor Jaeger
Franta: Szakacs Yvette
Germania: Viktor Anghius Locker, Michael Wagner
Rusia: Anna Nikiforova, Olga Orel, Natalia Brovina-Goncharova
Croaţia: Karlovic Tihana
Regiunea Kosovo: Valdeta Veliu Vuciterna

a

AMERICA
SUA: Patricia Goodrich, James Carroll, Ted Ormai, Karl Lorenzen
Peru: Julio Garay Terrazas, Manuel Lau
Haiti: Valerie Noisette, Patrick Cauvin, Patsye Delatour, Garry Laurent
Brazilia: Adriano Castro, Ipiraja Gerson, Andrea Dall’olio, Carlos Nascimento, Sandra Montenegro

ASIA
Taiwan (R.O.C.): Hyun-Jin Kim, Lee Yiting, Liu Yu.Fang
Corea de Sud: Clemens Beungkun Sou
Iran: Mehrdad Khataei
India: Shah Lajja, Patel Dushyant, Kastha Ramendra Nath, Dithi Chakrabortty, Biman Ghosh, Rajesh Kumar Singh, Dheeraj Yadav, Rahul Jain, Rahul Chaudhury
Japonia: Jun Sato, Mutsumi Sato

AFRICA
Egipt: Mohamed Zakaria Soltan

OCEANIA
Australia: Cleo Wilkinson

a (14)

Expoziția a fost vernisată la Galeriile Inter Art Aiud de: Dorel Găină – prof. univ. dr., Universitatea de Artă şi Design Cluj Napoca şi Ioan Hădărig – director artistic Fundația „Inter-Art” Aiud.

Delta Dunării, o lume încremenită în timp

Partea a III-a
Dobrogea, Delta Dunării

Fotoreportaj de Grigore Roibu

Delta Dunarii 2016Nu am mai scris de foarte mult timp articole de autor pe artavizuala21. În urma călătoriei din acest an în Delta Dunării m-am hotărât, totuşi, să consemnez câteva gânduri pe care să vi le transmit şi vouă.

O dimineaţă cu ceaţă a fost un cadou fotografic pe care îl aşteptam de mulţi ani.

O dimineaţă cu ceaţă a fost un cadou fotografic pe care îl aşteptam de mulţi ani.

Delta Dunării am descoperit-o acum 4 ani. De atunci nu a trecut an ca plecând de pe litoral, unde mergeam cu bilete luate în prealabil pentru staţiunile de pe litoralul românesc, să nu trecem, apoi şi prin mirifica şi sălbateca deltă. În anul 2013 am realizat o serie de fotoreportaje despre Dobrogea şi am scris articolul „Delta Dunării, tărâmul unei realităţi crude şi mirifice”.

Trupa din acest an: Mariana Felicia Morar, Mihaela Roibu, Lucian Murărescu (România Qturistică), Grigore Roibu (artavizuala21) şi tânărul nostru ghid Ovidiu Larion.

Trupa din acest an: Mariana Felicia Morar, Mihaela Roibu, Lucian Murărescu (România Qturistică), Grigore Roibu (artavizuala21) şi tânărul nostru ghid Ovidiu Larion.

Experienţa din acest an a fost una un pic diferită. În primul rând am plecat în grup de 4 persoane. De fiecare dată când am avut ocazia am încercat să vorbesc despre unicitatea acestei zone, a Deltei Dunării. Ca turist, dacă îţi doreşti să călătoreşti la munte sau la mare, în excursii organizate, găseşti nenumărate locuri senzaţionale în staţiunile din Europa. Staţiunile europene, atât cele de la munte, cât şi de la mare, sunt cu adevărat spectaculoase şi îţi oferă tot confortul, condiţii pe care ştiu să le adapteaze la pretenţiile fiecăruia, atât în sezonul de iarnă cât şi în cel de vară. Singurul loc fără corespondent turistic în Europa este Delta Dunării. Noi, cei din România, suntem cei ce avem norocul că bătrânul fluviu, după ce străbate 10 ţări şi 4 capitale, să se verse, printr-o deltă magnifică, în mare. Nu îmi propun în acest articol să critic faptul că acestă zonă, cu un potenţial turistic inegalabil, nu este pusă în valoare şi nu este promovată corespunzător în turismul românesc. Din acest motiv mulţi dintre noi nici nu ştiu ce bogăţie cu valoare turistică avem chiar sub nasul nostru!

Ne îndreptăm spre locul de unde răsare soarele în România.

Ne îndreptăm spre locul de unde răsare soarele în România.

Dar, să revenim la ceea ce s-a întâmplat în acest an. În primul rând trebuie să vă spun că am mers, pe de o parte, pentru a face fotografii pe câteva canale sălbatice, pe care le cunoşteam din anii precedenţi dar, pe de altă parte, pentru a descoperi locuri noi, ceea ce presupune că nu puteam să ne programăm orele pentru a obţine cele mai bune imagini. Doi dintre membrii echipei sunt montaniazi, aşa că eram curios cum vor reacţiona la aceste zone stepe şi uscate, uneori pline de praf şi ciulini, aflate la o altitudine de doar câţiva metri deasupra mării. Nici de această dată nu am cărat scule de pescuit, o altă pasiune a mea, chiar dacă o mare atracţie a deltei este pescuitul sportiv. Am cunoscut oameni împătimiţi, care ne-au spus poveşti pescăreşti şi alături de care am petrecut seri extrem de frumoase. Rucsacii şi aparatura au fost bine drămuite. În primul rând, în deltă nu mergi cu maşina şi nici cu trolerul.

Drumu-i greu, seceta e mare.

Drumu-i greu, seceta e mare.

Trebuie să spun, de la început, că nu am testat calităţile tehnice ale aparaturii şi nu am pândit păsărele sau alte animale sălbatice cu teleobiectivul. Am folosit la maxim cunoştinţele şi aparatele pe care le avem. Scopul nostru a fost de ne bucura de apusul şi răsăritul soarelui, de sălbăticia şi frumuseţile pe care le-am descoperit, consemând, de multe ori documentar, cu ajutorul aparatului de fotografiat, momentele frumoase ale călătoriei. În acest sens, într-o dimineaţă am avut parte de un moment deosebit. Într-o casă pescărească, aflată pe un canal izolat, construită din pământ şi paie, am băut cea mai bună cafea. A fost o experienţă inedită!
Fără doar şi poate, într-o astfel de deplasare, chiar şi documentară, este imposibil să nu ai parte de fotografii artistice.

O invitaţie la a o cafea, ce nu poate fi refuzată.

O invitaţie la a o cafea, ce nu poate fi refuzată.

Zona Partizani şi Iligani, aflată pe Braţul Sulina o cunosc deja bine. Ştim ce să cerem celor care ne duc cu barca, de câţiva ani, la fel cum şi ei, la rândul lor, ştiu ce vrem să obţinem în fotografie. E greu să te trezeşti la ora 4 dimineaţă şi să te urci în barcă pentru a prinde răsăritul pe unul dintre lacurile Tătaru, Meşter sau Nebunu! Sunt lacuri extrem de frumoase pe care se ajunge greu, pe canale sălbatice, de multe ori colmatate din cauza copacilor căzuţi. Este zona deltei nelocuite, crude, originare.

În lumina primelor raze.

În lumina primelor raze.

Dimineaţa, primele raze de soare se revarsă peste luciul apelor, peste aceste lacuri ce par întinderi nesfârşite de apă şi, atunci, ai parte de un adevărat spectacol al naturii. În cele 3 zile în care am stat aici am reuşit să ieşim atât la răsărit cât şi la apus. De multe ori, în lunile de vară, apusul poate fi „umbrit” de un val de nori sau pâclă ce se formează din cauza caniculei. Singurul lucru pe care îl poţi face în acest caz este să mergi în ziua următoare şi, cu un pic de noroc, să ai parte de un răsărit spectaculos.

În aşteptarea răsăritului.

În aşteptarea răsăritului.

Perseverenţa este cheia reuşitei în obţinerea fotografiilor spectaculoase din deltă. În acest an, de exemplu, nu am avut parte de coloniile cu mii de pelicani care stăteau chiar pe lacul din spatele casei unde suntem cazaţi. Însă, pentru a compensa acest neajuns, delta ne-a oferit, parcă la schimb, o dimineaţă cu ceaţă, mai rar întâlnită vara, dimineaţă în care apa de pe canale parcă fierbea. Fotografierea păsărilor rămâne, însă, principala atracţie a celor ce fac fotografie wild-life.

Deasupra apelor.

Deasupra apelor.

Şi ... a deecolat...

Şi … a deeecolat…

După scurta şedere în „inima deltei”, am lăsat maşina în Partizani şi am luat drumul oraşului Sulina, cu vaporul. Am dorit de multă vreme să vizitez acest îndepărtat oraş pentru că este cel mai estic punct al României şi, în acelaşi timp, al Europei. La Sulina nu se poate ajunge decât pe calea apelor, cu vaporul, sau pe calea aerului, cu elicopterul. A doua variantă nu e cea pe care să ne-o dorim, aşa că o lăsăm pentru „înalţi demnitari”, ei fiind cei care o folosesc. Pe apă există 2 posibilităţi de deplasare, cea cu navele Navrom, călătorie care durează aproximativ 5 ore din Tulcea, sau deplasarea cu nave rapide, ambarcaţiuni mai scumpe şi din care nu ai posibilitatea să admiri peisajul.

Muzeul „Farul Sulinei”, Exponatele fac parte din colecția de istorie modernă și contemporană a Muzeului de Istorie și Arheologie. Se remarcă piesele de mobilier care au aparţinut scriitorului Jean Bart

Muzeul „Farul Sulinei”, Exponatele fac parte din colecția de istorie modernă și contemporană a Muzeului de Istorie și Arheologie. Se remarcă piesele de mobilier care au aparţinut scriitorului Jean Bart.

Sulina este un punct turistic inedit. Diferă mult de Sfântu Gheorghe, comună aflată la extremitatea celuilalt braţ al Dunării. Sulina este orașul situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 metri deasupra nivelului mării, având o populaţie de 3600 de oameni. Există o întreagă istorie a oraşului Sulina, care poate fi cunoscută prin intermediul Muzeului „Farul Sulinei”, construit de către autoritățile otomane între 1869 – 1870 în apropierea punctului în care, la acea vreme, se vărsa Dunărea în Marea Neagră. Cert este că oraşul era port la granița dunăreană a Imperiului Roman şi este, apoi, pomenit în perioada bizantină, în lucrarea „De Administrando Imperii”, cu numele de Solina.

Canalul Cardon.

Canalul Cardon.

Sulina, faţă de celelate localităţi de pe Dunăre, are posibilitatea de a atrage turişti datorită faptului că are muzee şi terase cu restaurante unde îţi poţi petrece timpul liber, indiferent de starea vremii. Tot de aici poţi pleca spre diferite puncte de atracţie din Delta Dunării. Noi, trebuie să recunoaştem, am început „cu stângul” acestă aventură. Datorită reclamei făcute zonei Letea, am dorit, pentru început, să mergem acolo în documentare, cu posibilitatea de a reveni dacă este cazul. Am plecat cu o barcă ca orice turist, luată de pe faleza din Sulina. Am avut proasta inspiraţie să dăm de Marian Burungiu (în tricou roșu) „antreprenor” care face excursii, închiriază biciclete şi face afaceri pe bani europeni la Sulina. A fost o recomandare neinspirată pentru că Marian Burungiu cere un preț pe care, apoi, îl modifică deoarece, mai mult ca sigur, întârzii în excursia pe care el o programează, fiind în cârdăşie cu şoferii din Letea. De evitat, dacă ajungeți la Sulina, acest om. Face parte dintre mulţii impostori care umflă banii şi, o dată plecaţi în călătorie, ai parte de oameni care îşi pun căştile de la telefon pe urechi şi nu mai scot un cuvânt. Am păţit ceva asemănător cu ceea ce i s-ar întâmpla unui călător care ia trenul și dacă întârzie în stația de destinație este pus în situația de a plăti în plus.

Câteodată e bine să te fereşti!

Câteodată e bine să te fereşti!

Mai mult, dacă nu eşti cazat în Letea, nu ai nici o şansă să surprinzi imagini spectaculoase de aici. Este destul de greu să găseşti oameni dispuşi să te aducă aici la ora 4 dimineaţă. Pădurea subtropicală este una comună şi prea puţin spectaculoasă pentru cei ce vin de la munte. Rezervaţia este îngrătită, fiind protejată (ca mai peste tot în România unde rezervaţiile naturale sunt închise pentru că autorităţile nu sunt în stare să le amenajeze pentru turişti, care, alminteri, ar aduce bani), caii semi-sălbatici sunt greu de găsit iar vremea, de cele mai multe ori toridă, cu soarele deasupra capului, va face ca totul să fie OK, mai ales pentru un fotograf. Canalul Cardon şi călătoria printre nuferi este singura atracţie de care, sincer, am avut parte în acest drum.

Cu transportatorii de la Letea.

Cu transportatorii de la Letea.

Trebuie să recunoaştem, seara, la un restaurant, am întâlnit o familie care era extrem de mulţumită de excursia la Letea. Au mers cu „Căpitanul Nemmo” timp de 6 ore, mult mai mult decât noi, la preţul oferit de Marian iniţial şi, în plus, au avut parte pe toată perioada de explicaţii despre tot ce înseamnă acestă zonă. Noi, din păcate, am fost trataţi ca nişte saci de cartofi în porpagaj. Pentru a opri maşina şi a face mai puţin de 10 fotografii, cu o casă veche din Letea şi oamenii care îşi beau berea la magazinul din C.A. Rosetti, a trebuit să strigăm din spatele maşinii. Nu uitaţi: orice oprire duce la o întârziere şi firmele, precum cele ca ale lui Marian, nu sunt de taxi! Se pare că pe chei, înainte de a alege o destinaţie pentru excursie, ai nevoie, ca turist, de şansă şi de inspiraţie pentru a găsi ghidul potrivit.

În faţa magazinului din CA Rosetti, într-o zi extrem de toridă.

În faţa magazinului din C.A. Rosetti, într-o zi extrem de toridă.

O altă destinaţie de vacanţă este plaja. La întinderea de nisip ajungeţi fie pe jos, fie cu maxi-taxi, transport care vă costă 2 lei. Veţi vedea o întinsă suprafaţă de nisip, neamenajată, unde puteţi închiria un şezlong sau servi masa, un loc sălbatec unde convieţuiesc oameni şi animale. Este o plajă perfectă pentru cei ce nu-şi doresc aglomeraţia de pe litoralul românesc.

Plaja din Sulina.

Plaja din Sulina.

Dar, şi aici au existat tentative de extindere a activităţilor turistice în aria protejată pe timpul celebrei ministre a turismului, Elena Udrea. Acum, ruina cu cele câteva căsuţe de vacanţă stă drept mărturie a dezastrului unei guvernări în care s-au tăiat pensii şi salarii. Doar pentru lucrările de aici s-au alocat, atunci, 179 de milioane de lei.

Căsuţele construite de Ministerul turismului stau ca o religva a „bunei guvernări”.

Căsuţele construite de Ministerul Turismului, o mărturie a „bunei guvernări”.

Poate părea ciudat dar cimintirul din Sulina reprezintă o atracţie turistică. De ce să vizitezi în concediu un cimitir? Este o întrebare corectă. Cimintirul din Sulina este unul viu, cu lespezi vechi ale unor prinţese sau piraţi, o incursiune în trecutul acestei aşezări omeneşti atât de îndepărtate în care au conveţuit diverse categorii de oameni de diferite naţionalităţi.

Sulina a fost un oras cosmopolit ce a găzduit sediul Comisiei Europene a Dunării. În 1870 a port liber, scutit de taxe vamale. Aici se află morminte ale unor printi greci și cel al prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului Moldovei, Ioan Sturdza.

Sulina a fost un oraş cosmopolit ce a găzduit sediul Comisiei Europene a Dunării. În 1870 a devenit port liber, scutit de taxe vamale. Aici se află morminte ale unor prinţi greci și cel al prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului Moldovei, Ioan Sturdza.

Cea mai spectaculoasă zonă, pe care nu trebuie să o rataţi, este cea a vărsării Dunării în mare. După ce am avut şansa de a-l găsi pe Vali (care ne-a fost ghid), un localnic extrem de amabil care a înţeles că vrem să fotografiem şi nu să ne plimbăm în fugă cu barcă, am pornit spre locul unde bătrânul fluviu îmbrăţişează marea. Aici am văzut vechiul far din Sulina, monument istoric, aflat pe malul stâng al Dunării (cunoscut cu denumirea de Farul Observator). Farul a fost construit în formă de turn circular din metal și are o înălțime de 13,7 metri, fiind atestat în anul 1745 într-un document otoman. Farul nou de la Sulina, situat pe extremitatea digului de sud, are 48 de metri, fiind vizibil de la o distanţă de 19 mile marine şi face parte din cele șapte faruri care asigură navigația în zona litoralului românesc.

Farul vechi din Sulina. Când se afla în exploatare, farul ptea fi văzut de la 8 mile marine.

Farul vechi din Sulina. Când se afla în exploatare, farul putea fi văzut de la 8 mile marine.

Farul Nou administrat de Forțele Navale Române.

Farul Nou, administrat de Forțele Navale Române.

Întrând pe gura de vărsare în Marea Negră spectacolul peisajului este accentuat de epavele eşuate care conferă un plus de expresivitate imaginilor. Fluctuaţiile nivelului Dunării au dat mult de furcă marinarilor de pe navele acostate la cheu. În cazul în care nivelul fluviului este în scădere, marinarii trebuie să se asigure că adâncimea este suficient de mare pentru a nu exista pericolul ca nava să se așeze „pe uscat”. Greşelile de navigaţie au fost frecvente la vărsarea Dunării în mare, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Sub ape au fost descoperite epave vechi iar, cele noi, sprijinite „cu burta” pe nisip, sunt extrem de fotogenice. Vasul georgian, pe care l-am surprins la asfințit, sporește misterul şi frumuseţea bancului de nisip. Tot aici, în Golful Musura, între Braţul Chilia şi Sulina, a apărut recent o insulă formată din aluviunile aduse de Dunăre. Are o suprafaţă de aproximativ 4 hectare şi este cunoscută sub denumirea simplă de „Insula K”, fiind un adevărat regat al păsărilor. Aici poposesc mii de cormorani, pelicani, pescăruşi, egrete şi stârci. Păsările, grupate în colonii, trăiesc în bună vecinătate și cuibăresc după reguli de ele ştiute. Ne-am mulţumit cu câteva cadre generale în lipsa unor teleobiective mari, deoarece bărcile nu se pot apropia de coloniile de păsări ce staționează aici și orice turist ce coboară din barcă alungă păsările spre malul Ukrainian.

Vas eşuat în Golful Musura.

Vas eşuat în Golful Musura.

Delta poate fi tărâmul unor poveşti şi expediţii unice. Sulina este punctul de plecare către colţuri de vis care numai în „lumea apelor” le poţi întâlni. Merită să rupeţi o bucăţică din timpul vostru şi să căutaţi misterul ascuns al Deltei Dunării. O dată ce aţi descoperi acest tărâm ne ve-ţi da dreptate. Noi, cu siguranţă, ne vom întoarce în mirifica şi sălbateca Deltă a Dunării pentru că încă avem multe locuri de văzut. Am convingerea că pentru a descoperi frumuseţea deltei, aşa cum este ea crudă, lăsată în sărăcie şi încremenită în timp, trebuie să călătoreşti pe nenumăratele canale ascunse, de multe ori doar de localnici cunoscute şi care de fiecare dată sunt, parcă, altfel. Pentru a surprinde un crâmpei din viaţa deltei ai nevoie de ani, timp necesar pentru a cunoaşte oamenii şi locurile. Pentru a mărturisi ceva despre complexitatea Deltei Dunării trebuie să fi prieten, însă, cu veşnicia. (Grigore Roibu)

Mai multe fotografii din această ieşire voi posta, în timp, pe contul meu de facebook, aici:
https://www.facebook.com/grigore.roibu/media_set?set=a.981001652017754.1073741919.100003237855243&type=3&pnref=story

Elena Dumitrescu – Visul

ART on DISPLAY @ Kube Musette
Calea Victoriei 114, București

22-28.08.2016
Vernisaj: Luni 22 August, ora 19:00.
unnamed

Arta Elenei Dumitrescu e tributară unei școli de sculptură figurativă de filieră neo-expresionistă,unei relații profunde cu clasicismul greco-roman și cu tehnica și observația impecabile ce derivă din acesta. Tradiția și disciplina pe care artista le urmează, concepte bine încetățenite în școala de sculptură bucureșteană, i-au fost completate de îndelungatele sale șederi italiene, în care arta i s-a desăvârșit într-un preaplin solar.Sensibilitatea și delicatețea modelajului este balansată perfect de rigoarea și fermitatea materialelor, iar gravitatea temelor este atenuată de spiritul ludic ce nu părăsește niciodată formele. Astăzi, ea este una dintre artistele și profesoarele de referință, din al cărei atelier au absolvit studenți dedicați, iar opera sa merită toată atenția celor ce se pot bucura de o abordare umanistă într-o eră a tehnologiei.  (Simona Vilău, curator)

Mai multe detalii despre artistă puteți găsi la elenadumitrescu.ro

Proiectul ART on DISPLAY, inițiat și organizat de către Asociația Ephemair in 2014, reflectă în vitrinele unor spatii neutilizate temporar sau amplasate in imobile cu un grad de risc ridicat pentru accesul public starea de fapt a artei contemporane românești, activând totodată spații urbane din București și atrăgând atenția asupra unei probleme încă nerezolvate legate de comfortul urban din acest oraș prin prezența intervențiilor si instalațiilor site specific.

Ei se destăinuie.

Două expoziţii inedite de artă plastică la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

inter art1n (2)

Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia găzduieşte două expoziţii inedite de artă plastică, desfăşurate în cadrul celei de-a XXI-a ediţii a Taberei Internaţionale de Artă Plastică „Inter-Art” Aiud, 2016. Evenimentul propune publicului din Alba Iulia contactul cu lucrările a doi valoroşi artişti contemporani: Tommy Barr din Marea Britanie şi Gheorghe Ştirbu din Moldova de dincolo de Prut.

inter art1n (14)Expoziţia nord irlandezului Tommy Barr, desfăşurată sub genericul „Cercul etern şi pădurea adâncă”, îşi propune să „povestească” grafic experienţele artistice şi trăirile interioare ale unui important artist contemporan, să clădească în imagini şi simboluri reflecţii ale lumii contemporane din perspective personale. Curator al Muzeului Naţional al Irlandei artistul propune lumi interioare personalizate prin imaginea unui copac, dar şi prin identificarea  cercului cu elemente de prezentare în timp a obiectelor istorice. Expoziţia sa se transformă într-un atelier de iniţiere în vizualizarea unei lumi contemporane încărcată de dramatism şi care îşi spune propria poveste prin elemente simbolice propuse.

inter art1n (10)

inter art1n (7)O altă expoziţie incitantă şi inedită propune artistul plastic Gheorghe Ştirbu, absolvent al şcolii de pictură din Chişinău, într-un concept inedit, personalizat sub titlul „Vorbeşte cu ei”.  Ce reprezintă acest concept original ne spune, pentru început, în cuvinte, autorul: „Adunaţi întâi în cuvinte, Ei sunt minunaţi…

Vin din timpuri diferite, tărâmuri si culori. Vor rămâne între liniile ce le-am schiţat pentru sprijin în aşteptarea desenului dintotdeauna născocit – atât de drag mie. Privirea lor religioasă o pictez cu grijă, să reţin în ea lumina. Atunci Ei se destăinuie. Pace mie. Mâinile lor presară peste peisaj umbra în tact, iar peste lumină aştern căldura. Palmele lor, acum, libere şi deschise, îmi vor aminti mai târziu de cartea Pildelor. Vorbindu-le, Ei reînvie, au nume de botez, şuşotesc în pictura mea…

inter art1n (11)

Vorbeşte-le şi tu, Ei au adus culoarea pictată şi in ea vei găsi Libertatea… „

Lucrările lui Gheorghe Ştirbu au dimensiunea unei epopei interioare, elementul de pornire fiind „personajul interior”. Această construcţie a „personajului interior”, realizată cu talent şi devotament artistic, individualizează creaţia autorului de peste Prut. Întregită această construcţie artistică cu un concept intelectual clar şi bine definit ne dă dovada unui talent deosebit, original şi bine ancorat în arta contemporană. Valoros şi prin dimensiunea sa umană Gheorghe Ştirbu clădeşte cu muncă şi talent un univers personalizat în care elementele care îl apropie de marii pictori români sunt diferenţiate de originalitatea demersului său artistic.

inter art1n (17)

Cele două incitante, importante şi inedite expoziţii au fost prezentate şi vernisate la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia de către Constantin Inel, director adjunct al prestigioasei instituţii şi Ioan Hădărig, director artistic al Fundaţiei „Inter-Art” Aiud.

Foto: Centrul Cultural Liviu Rebreanu Aiud