Salonul de iarnă 2010

Plastica iernii culturale hunedorene

Grigore Roibu

Evenimentele destinate aniversării a 55 de ani de existenţă a Uniunii Artiştilor Plastici filiala Deva, consacrate publicului hunedorean, au debutat astăzi 7 decembrie 2010, în municipiul Hunedoara, cu vernisajul expoziţiei de pictură, sculptură şi fotografie din cadrul Salonului de iarnă. Plasticienii hunedoreni au conceput momentul aniversar ca pe o suită de expoziţii, care au început la Târgu Jiu, în februarie 2010, au continuat la Parlamentul României, unde 300 de lucrări au fost expuse pe simezele Sălii Brâncuşi, apoi la Timişoara şi Parlamentul European de la Bruxelles. Salonul de iarnă din acest an vine ca un ultim moment al acestui periplu expoziţional, din anul acesta, care se va încheia cu expoziţia de la Galeria Forma din Deva, venisaj ce va avea loc în data de luni 20 decembrie. Cu un public generos, iubitor de artă, dar fără prezenţa personalităţilor din viaţa politică şi economică a judeţului, artiştii şi-au prezentat părerile despre acest eveniment într-o atmosferă sărbătorească, înnobilată şi de apropiatele sărbători de iarnă.

Spiritul artistic hunedorean, oglindit de către artiştii lui, se regăseşte pe simezele Salonului de iarnă din acest an datorită grupării constituite iniţial în jurul clubului Siderurgistrul, în care aspiraţia individuală pentru afirmarea talentului s-a consolidat ca un crez artistic bazat pe acţiune, dăruire şi ideia transformării culturale a oraşului. Mulţi dintre aceşti plasticieni sunt acum membrii ai UAP din Deva şi alături de colegii lor, din oraşul cetăţii, oferă publicului valoarea estetică a operei lor.

Arta plastică hunedoreană se apropie de valorile trecutului, unde figurativul şi cunoaşterea proporţiilor, armoniei şi mişcării compoziţionale se armonizează cu substanţa noilor semne şi coduri de reprezentare a realităţii. Intrând în galeria aflată în oraşul de pe malul Cernei am constatat că trecerea de la figurativ la non figurativ, de la concret la abstract şi de la elementele limbajului tradiţional la cel non-convenţional reprezintă elemente noi în gramatica limbajului plastic propus. Expoziţia de faţă reuneşte toate generaţiile de artişti care au activat în cadrul UAP Deva, de la cei tineri, până la cei deja consacraţi. Pe simezele galeriei hunedorene întâlnim lucrări de: Balasz Tiberiu, Mircea Bâtcă, Titus Blaj, Torino Bocaniciu, Ion Cârjoi, Teodor Dădălău, Emanuela Cibu, Daniela Csiri, Cătălin Dragomir, Fazakas Tiberiu, Constantin Găină, Ioan Herman, Doina Reghiş Ionescu, Lucian Mara, Dan Pichiu, Radu Roşianu, Ana Maria Rugescu, Adrian Samson, Ioan Şeu, Sütö Eva, Ioan Tengheru, Gheorghe Pogan, Adriana Popa, Elena Rad, Grigore Roibu şi Andrei Rosetti.

Viziunea formelor spaţiale se conjugă în compoziţiile lui Fazakas Tiberiu, al cărui Op-art, în viziune personală, a devenit o emblemă a graficianului. Mircea Bâtcă în compoziţia Fără titlu proiectează privitorul în lumea fantasticului şi oniricului cu ajutorul personajelor stilizate. Gheorghe Pogan se foloseşte de formele abstracte pentru a vibra şi nuanţa culoarea ce devine element constitutiv al compoziţiei. Constantin Găină ne propune un portret tratat hiperrealist a unei ţărănci din zona Pădurenilor, care este încadrată într-un peisaj redat în culori calde şi sensibil vibrate. Radu Ruşianu, Dan Pichiu şi Torino Bocaniciu se folosesc de petele decorative, aşezate pe pânză cu gesturi largi şi gestuale, în care întâmplarea şi hazardul scurgerilor de culoare sau consistenţa cromatică a nuanţelor realizate cu ajutorul cuţitului de paletă dau impresia libertăţii depline din cadrul picturii abstracte. Adrian Samson în lucrarea Fereastră îmbină formele geometrice cu desenul liber, asemănător cu cel al copiilor, pentru a construi pagini ale unei istorii personale. Aceleaşi ritmuri decorative şi geometrice, îmbinate cu o grafică a liniilor dezinvolte şi jucăuşe, le întâlnim în lucrare Iluminaţie aparţinând Adrianei Popa.  Diviziunile cromatice ale amestecurilor de culori complementare le descoperim în lucrarea Pierit-a fuga, al lui Andrei Rosetti, compoziţie care alături de Geometriile linaiare ale lui Grigore Roibu, tratate cu o simplitate a mijloacelor de exprimare îi plasează pe cei doi artişti în tendinţele actuale a picturii conceptuale. Doina Ionescu ne propune în Structuri vegetale un „panou” decorativ în care îmbină calitatea grafismului cu cel a formei stilizate, căreia îi conferă o anumită preţiozitate prin intermediul strălucirilor aurii. Sütö Eva ne transmite imaginea visurilor ei grafice, într-o lucrare de linogravură, care compoziţional îmi aduce aminte de evocarea nostalgică a copilăriei din tabloul Eu şi satul meu (1911), al lui Marc Chagall.

Sculptura este reperzentată de Ioan Şeu, un cunoscut artist al publicului devean şi hunedorean, care inspirat din vechea filieră a meşterilor populari îmbină în lucrările sale spaţiul terestru cu cel al sacralităţii, în lucrări de mici dimensiuni, care devin adevărate simboluri de meditaţie. Cătălin Dragomir în lucrarea Gest, o mână din bronz patinat, se încadrează în rândul tinerilor sculptori cu o viziune monumentală asupra formei.

O lucrare remarcabilă, oarecum în contrast cu tot ce se află în expoziţie, este cea a Mariei Rugescu, intitulată Ritmuri cromatice. Artista ne prezintă o creaţie în tehnica tapiseriei, cu pete decorative de culoare, asemănătoare unor urme de pensulă, aşezate într-un „alfabet” al echilibrului cromatic perfect. Nu în ultimul rând pot menţiona „non-arta” ready-made-urilor lui Torino Bocaniciu care inspirat de mesajul artei Dada-iste a lui Macel Duchamp experimentează compoziţia spaţială obţinută din obiecte aparent fără valoare.

Salonul de iarnă este o reconfirmare a potenţialului creator al plasticienilor hunedoreni care încearcă să gândească o definiţie proprie în urma experimentelor unui secol de artă apus şi începutul unuia care se defineşte ca fiind direct conectat la  arta europenă. Obţinerea formulelor de exprimare, uneori laborioase şi tradiţionaliste, alteori vădind interes pentru culoare şi abstracte, sunt certitudini în expoziţia din cadrul Galeriei Municipiului Hunedoara. Expunerea echilibarată şi inspirată pune în valoare fiecare lucrare în parte. Ansamblul expoziţional, chiar dacă diferit în diversitatea căutărilor individuale, este echilibrat şi convingător.