Maraton cinematografic în cetatea Râşnovului

Filme în premieră absolută, atmosferă de epocă şi
inefabile prinţese valahe

Între 5 şi 15 august 2011, Râşnovul găzduieşte a treia ediţie a Festivalului de Film Istoric. Anul trecut oraşul medieval a intrat în circuitul internaţional al festivalurilor de film, devenind astfel unul dintre cele mai importante din Europa de Sud-Est. Un recurs la istorie, datorită unei echipe de pasionaţi, conduse de Nicolae Pepene, directorul Festivalului, şi primarului oraşului Râşnov, Adrian Ioan Veştea. Ediţia din acest an abordează o tematică împărţită pe mai multe perioade istorice, de la forţa Cruciadei Teutonilor şi colonizărilor din timpul imperiilor epocii medievale sau moderne până la destrămarea imperiului sovietic, căderea Zidului Berlinului şi numărătoarea inversă a visului american.
Dezbaterile au reprezentat şi ele un punct incitant al programului: „Atacurile teroriste din septembrie 2001”, „Destrămarea Uniunii Sovietice”, „Zidul Berlinului”, „Regele Mihai”, „Cavalerii teutoni şi colonizarea saşilor în Transilvania”, cărora li s-au adăugat lansări de carte şi expoziţii.

Întâlnire cu Regele Mihai în filmul Din dragoste de ţară

La secţiunea personalităţi istorice a fost ales Majestatea Sa Regele Mihai I, o istorie vie a României regale. Foarte bine realizate documentarele „Nihil Sine Deo”, de Marilena Rotaru, consacrat dinastiei regale române, „Monarhia salvează România”, de Sorin Ilieşiu, cu un comentariu istoric de Dinu Giurescu şi un eseu de Gabriel Liiceanu, „Automobilul o pasiune regală”, un reportaj filmat în Elveţia în vara lui 2010, la reşedinţa de exil a Regelui Mihai I, de Bogdan Şerban Iancu. „Regele Mihai – a 85-a aniversare”, de Marilena Rotaru prezintă un portret al Majestăţii Sale, prilejuit de împlinirea a 85 de ani, completat de mărturiile MS Regina Ana şi ale ALR Principesa Margareta şi Principele Radu. „Exilul istoriei” de Bogdan Şerban Iancu urmăreşte relaţiile Regelui Mihai I cu politicul românesc.

Omagii sunt aduse şi lui Ştefan Iordache, inegalabilul actor, cât şi realizatorului Nicholas Dimăncescu, iniţiatorul unui proiect larg de filme documentare despre război.

Parabole despre libertate, sfârşitul unei epoci istorice, terorism

Good bye Lenin

„Zidul Berlinului”, un documentar semnat Oliver Halmburger. 13 august 1961: prima barieră din sârmă ghimpată şi cărămizi uşoare este construită de comuniştii est-germani pentru a-şi salva statutul comunist de la colaps şi pentru a împiedica miile de cetăţeni să-şi manifeste dezaprobarea traversând graniţa din Est în Vest. Încă din prima zi de existenţă a Zidului, oricare fugar risca să fie închis sau ucis. Sute de oameni au murit la Zidul Berlinului înainte de căderea acestuia. Zidul devenea tot mai înalt, mai lat, mai periculos, întărit cu turnuri de supraveghere, garduri electrice, cabluri de alarmă, câini şi gardieni înarmaţi gata să tragă în oricine ar fi călcat fâşia morţii.

Un alt film, bazat pe acelaşi subiect, este „Good Bye, Lenin”, având ca realizator pe Wolgang Becker, distins cu numeroase premii, printre care şi „Ursul de Aur”  la Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin, pentru cel mai bun film european, cel mai bun scenariu, cel mai bun actor…

Mănuşi roşii

Octombrie 1989 nu este tocmai cel mai potrivit moment pentru a intra în comă undeva în Germania de Est. Şi totuşi, asta i se întâmplă mamei lui Alex, o acerbă militantă pentru progresul social şi ameliorarea vieţii în Germania comunistă. Când mama sa se trezeşte din comă opt luni mai târziu, Alex nu mai ştie cum să iasă din această situaţie. Inima ei este foarte fragilă şi cel mai mic şoc o poate ucide. Şi ce poate fi mai şocant decât căderea Zidului Berlinului şi triumful capitalismului?!… Pentru a-şi salva mama, Alex transformă apartamentul familiei în celula protectoare a trecutului, un soi de muzeu al socialismului în care el continuă s-o facă pe mama sa să creadă că nimic nu s-a schimbat.

Hunky Blues, un film despre marea emigrare a ungurilor, cu o imagine de epocă

O altă peliculă axată pe acelaşi subiect este „Iepuri la Berlin”. Povestea Zidului Berlinului este văzută din perspectiva unor iepuri sălbatici care timp de 28 de ani au trăit în Zona Morţii. Pentru ei a fost cea mai sigură şi comodă casă: iarbă din belşug, niciun prădător, niciun om care să vâneze. Sigur, erau închişi, dar lipsiţi de griji. Zidul a căzut şi ei au trebuit să-şi abandoneze casa. S-au mutat în Berlinul de Vest şi trăiesc în colonii de atunci, încercând cu greu să se adapteze vieţii în libertate… La fel ca noi, cetăţenii Europei de Est. Realizatorul polonez Bartek Konopka mărturiseşte: „Am vrut să fie o parabolă despre libertate şi sentimentul de securitate. Pentru că toţi le vrem pe amândouă şi este imposibil. Când ne simţeam foarte în siguranţă în perioada socialistă ne lipsea libertatea, iar când ne-am obţinut libertatea sentimentul de siguranţă a dispărut. Ca şi părinţii şi bunicii noştri care se obişnuiseră aşa, ştiind că era totuşi ca o viaţă în închisoare. Le-a fost greu şi atunci, le-a fost greu şi când au fost nevoiţi să se descurce pe cont propriu”.

Oceanul mare

Trei filme vorbesc despre colapsul Uniunii Sovietice. Primul, purtând semnătura lui Toomas Lepp din Estonia, conţine imagini unice, filmate în interiorul Kremlinului, surprinzând lupta pentru putere a diferitelor formaţiuni din cadrul Partidului Comunist, în care Mihai Gorbaciov, Boris Elţân, Alexander Yakovlev şi alţi conducători sovietici se confruntă cu inevitabilul decăderii marelui imperiu al secolului XX. Chipurile familiare la Congres sunt Edgar Savisaar şi Arnold Ruutel. O altă peliculă aminteşte de „Puciul de la Moscova”, despre tentativa sovietică de lovitură de stat din august 1991, de fapt, o încercare a unui grup de conservatori comunişti de a-l răsturna de la putere pe preşedintele Mihail Gorbaciov şi de a prelua controlul asupra ţării. Totodată, regizorul Radu Găină oferă şi interviuri cu Petre Roman, ex-prim ministru al României, Mircea Druc, ex-prim ministru al RSS Moldoveneşti, dar şi cu Sheila Rosapepe, corespondentă ABC la Moscova în 1991. Acelaşi subiect şi în „Out of the Present”, realizat de Andrei Ujică în cea mai mare parte cu materialul video-documentar al unei misiuni spaţiale, pentru a spune povestea-jurnal a cosmonautului Serghei Krikalev, începând din luna mai 1991. El va fi spectatorul sfârşitului unei epoci istorice. În martie 1992, când se întoarce după 10 luni din cosmos pe pământ, ţara lui se numea Rusia. Sunt de urmărit cele două secvenţe, prologul şi epilogul filmului, surprinse de o cameră de 35 de milimetri trimisă în spaţiu către staţia MIR. Criticii au comparat filmul cu „Odyseea spaţială” a lui Kubrick şi cu „Solaris” al lui Tarkovski.

Un subiect fierbinte, septembrie 2011, de la care se împlinesc în curând 10 ani. În ochii opiniei publice terorismul nu are nuanţe. Terorismul este terorism. Filmul Laurei Poitras aduce o provocare acestui truism prezentându-ne povestea a doi prieteni susţinători ai Jihadului. Regizoarea reuşeşte cu măiestrie să surprindă în documentarul său legământul, nuanţa personală, umanizată, a unei lumi pe care toţi o condamnăm. Filmul a obţinut nenumărate premii şi distincţii.

11 septembrie 2001

Oamenii nu vor uita niciodată 11 septembrie 2001 care a schimbat pentru totdeauna istoria şi locul Americii în lume. „9/11”, produs de Tower Productions pentru „National Geographic” este un serial de patru documentare cu o atenţie riguroasă pentru detalii şi povestiri la prima mână care vorbeşte despre ascensiunea lui Osama, numărătoarea inversă, ora 0. Într-o altă producţie, regizoarea Carol Dysinger reuşeşte să surprindă fără împuşcături şi efecte speciale un documentar de război despre procesul de antrenare de către americani a unei armate afgane care să poată asigura stabilitatea ţării după retragerea trupelor NATO. „Camp Victory” este o poveste emoţionantă despre prietenia care se formează între oameni aparent total diferiţi, în ciuda barierelor culturale, sociale şi politice.

Cavaleri Teutoni, migraţii şi colonizări

Cea mai veche teorie a istoriografiei săseşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea susţine că populaţia germanică a fost colonizată în Ţara Bârsei de către cavalerii teutoni. Între timp, arheologia a demonstrat că germanii colonişti au sosit şi anterior acestei date. Deoarece multe dintre toponimele germane din Ţara Bârsei sunt similare cu cele din împrejurimile posesiunii de la Koblenz a Ordinului Teuton, se poate presupune că o parte din colonişti provenea din regiunea respectivă. Astfel, denumirea germană Rosenau (Valea Trandafirilor) poate fi o amintire a originii primilor colonişti veniţi la Râşnov de pe malul stâng al Rhinului. La intrarea în Ordin, cavalerii depuneau un jurământ de sărăcie, castitate şi obedienţă şi se angajau să ajute bolnavii şi să lupte cu păgânii. Pelicula poloneză „Cavalerii Teutoni”, realizată de Aleksander Ford, ne spune povestea unui tânăr nobil secătuit după întoarcerea, alături de un unchi, dintr-un război al cavalerilor teutoni din Lituania, de la bătălia de la Grünwald. Un film epic nu înseamnă numai ecran lat şi culoare, mizanscenă de mare spectacol. Aleksander Ford abordează pentru prima oară genul, demonstrând că posedă un simţ înnăscut al poeziei şi o cunoştere profundă a istoriei.

Oh Saigon

Secţiunea „Migraţii şi colonizări” include opt pelicule. Documentarul „Oh, Saigon”, de Doan Hoang, surprinde momente relevante pentru felul în care afectează războiul vieţile oamenilor, vorbind despre inegalabila voinţă de a-şi reveni, de a se adapta. În „Călător maghiar”, regizorul Herendi Gabor se foloseşte de o situaţie absurdă, făcând haz de necaz, realizând o comedie road movie musicală în parcurgerea istoriei maghiare. „Oceanul mare” urmăreşte drumul a trei emigranţi chinezi. „Legea oceanului spune că peştele cel mare îl înghite pe cel mic. În oceanul afacerilor aceasta se traduce printr-un mediu dificil şi imprevizibil. Dacă nu eşti atent poţi fi luat oricând de val şi scufundat. Dacă ai succes eşti ca un vas care taie triumfător valurile oceanului”. Realizatoarea Katharina Copony a fost distinsă cu „Arte-documentary Award” pentru cel mai bun documentar german. „Visul american”  vorbeşte despre marea emigrare a ungurilor în America. Documentarul semnat de Forgacs Peter alternează fotografii vechi, interviuri, imagini nou descoperite, însoţite de înregistrări muzicale ale vremii ce înlesnesc transbordarea în timp a spectatorilor.

Scenă din Lisboetas de Sergio Trefaut

Va schimba oare noul val de energie Lisabona şi Portugalia?, se întreabă Sergio Tréfaut în pelicula „Lisboetas”, un film incomod, un documentar politic despre valul de emigraţie care a schimbat Portugalia în ultimii ani. De-a lungul secolului al XX-lea, Portugalia a fost un tărâm de emigranţi. Ţara avea atât de puţine de oferit, încât aproape jumătate din populaţia activă pleca să muncească în străinătate. La trecerea în cel de al treilea mileniu, s-a ajuns la reversul situaţiei… Aproape un milion de emigranţi a ajuns în Portugalia în ultimii 10 ani. Mare parte dintre aceştia se situează în zona Lisabonei.

Tortură, umilinţă, deznădejde şi ipostaze feminine

Scenă din pelicula Veneţia

Dintre producţiile noi, merită să amintim documentarul „Demascarea”, purtând semnătura cunoscutului regizor Nicolae Mărgineanu, care aminteşte despre lagărul Piteşti, în perioada 1949-1951, vorbind despre blasfemie, tortură, umilinţă, prăbuşire sufletească. „Sunt lucruri care nu se pot povesti. Nu că sunt jenante, nu că sunt umilitoare, dar te desfiinţezi ca gândire sufletească, ca om. Aveai impresia că e sfârşitul vieţii, al pământului”, afima Gheorghe Stănică. „Oameni şi zei”, în regia lui Xavier Beauvois, explorează ultimele lumi din viaţa unei comunităţi de călugări creştini dintr-un ţinut musulman. „Veneţia” spune povestea unei călătorii cum alta n-a mai fost. O poveste în care puterea din vise face posibilă transformarea unei pivniţi inundate în cel mai romantic oraş de pe pământ. Producţia lui Jan Jakub Kolski povesteşte despre iubirea născută dintr-o lipsă de iubire.

Imagine din Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de Andrei Ujică

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, în regia lui Andrei Ujica, este un monument înălţat deziluziei, o psihodramă socială grotească, în care deznădejdea mulţimii şi megalomania sunt împinse dincolo de absurd. Printre nenumăratele premii cu care a fost distins, aminim şi „Premiul Gopo 2011”. „Eva” reprezintă o viaţă distrusă de secrete şi de pasiune. O lume distrusă de război, în viziunea lui Adrian Popovici. „Mănuşi roşii”, pelicula lui Radu Gabrea, este un film despre tortura psihică. După înăbuşirea Revoluţiei din Ungaria de către tancurile sovietice, în noiembrie 1956, puterea comunistă din Romînia, de teama unor evenimente similare, a trecut la arestări masive şi organizarea de procese. Una dintre victimele acestei campanii este şi tânărul de origine săsească Felix Goldschmidt, student la universitatea clujeană şi conducător al unui cenaclu literar. O peliculă pe care nu ar trebui s-o pierdeţi.

Dragoş Bucur, actorul elogiat de presa americană pentru rolul din The Way Back

Inspirată din romanul „The Long Walk: The True Story of a Trek to Freedom”, al autorului polonez Slawomir Rawicz, pelicula „The Way Back” are în centrul acţiunii un grup de prizonieri de diverse naţionalităţi dintr-un gulag siberian care reuşeşte să evadeze. O dramă impresionantă în care actorul român Dragoş Bucur joacă un rol excepţional. „Româncele în politică”, în regia lui Radu Găină, este un film documentar impresionant, care aminteşte despre Regina Maria a României, Elena Lupescu, amanta lui Carol al II-lea, şi Elena Ceauşescu.

Regina Maria

În episodul „Proust, Cocteau şi inefabilul prinţeselor valahe”, asistăm la întâlnirile mondene ale Elenei Văcărescu, Marthei Bibescu, contesei Anne de Noailles, Elenei Şuţu, iar în „Acel farmec subtil al doamnelor de odinioară” apar Veturia Goga, Cella Delavrancea, Maria Ventura, Maruca Cantacuzino… ipostaze feminine ale tentaţiilor politice, într-un timp în care politica era numai apanajul bărbaţilor. Cu participarea extraordinară a lui Vlad Ivanov, a academicienilor Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dan Berindei, Neagu Djuvara, a istoricilor Zoe Petre, Georgeta Filitti, Adrian Cioroianu şi a Monicăi Davidescu în prezentator-povestitor. În „Războiul umbrelor”, se prezintă lumea ascunsă a serviciilor secrete din întreaga lume, dar şi din România.

De la Bach la swing, de la jazz la bosanova

Alexandru Anastasiu, într-o abordare inedită

Publicul s-a putut delecta cu neumărate concerte, unele dintre ele în premieră, precum aranjamentele şi prelucrările pentru vibrafon după compoziţiile lui Bach, avându-l ca solist pe Alexandru Anastasiu, alături de ansamblul cameral „Musica Viva”, în concertul „Bach Vibrations”- concert pentru vibrafon şi ansamblu de coarde. Programul grupului „Steel Jazz Café” a fost conceput ca o reprezentare a stilurilor swing, coole şi beebop, acoperind perioada anilor 1930-1940. Plecând de la contrastul sonor orgă-spinetă, programul prezentat în Biserica Evanghelică de Cipriana Smărăndescu a căutat să stabilească o punte de legătură între rigoarea şi modelul german şi caracterul solar al celui italian, între monumentalitatea orgii şi originalitatea spinetei.
„Accord Vibes” a fost un proiect de trio de jazz în premieră absolută, o întâlnire a vibrafonului cu acordeonul si contrabasul, la graniţa dintre muzica clasică şi curentul „new jazz”. La fel de încântătoare şi suitele pentru violoncel solo „Bach Highlights”, în interpretarea violonistului Andrei Kivu de la Paris. Organistul german Wilhelm Schmidts a încântat publicul prin compoziţiile inspirate din lucrările epocii renascentiste şi baroce, precum şi de prelucrări după teme populare din spaţiul transilvănean.

În data de 13 august, în Biserica Evanghelică, nu pierdeţi concertul de muzică vocal-instrumentală cu soprana Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici la viola da gamba şi Ilse Maria Reich la orgă. Veţi putea audia şi piesa inspirată din rugăciunea „Tatăl nostrum”, cea care dă şi titlul programului, o piesă instrumentală pentru orgă solo de Bach, şi o lucrare contemporană a compozitoarei Felicia Donceanu. În cultura braziliană muzica înseamnă libertate şi euforie. Aşadar, veniţi să aplaudaţi în Cetate, ansamblul „Favelas”, într-un concert de bosanova şi acid jazz, intitulat „Pe urmele lui Magellan”.
Duminică, la ora 17, un extraordinar concert aniversar dedicat Majestăţii Sale Regele Mihai, cu piese reprezentative din sfera muzicii cu conotaţii regale sau imperiale, în care solemnitatea şi distincţia compoziţiilor se îmbină armonios cu caracterul festiv şi galant al contextelor istorice cărora aceste creaţii le-au fost destinate. Din acest program pentru ceremonii şi festivităţi, intitulat „Royal Harmonies”, fac parte Roxana Moişanu, la harpă celtică, Mladen Spasinovici, la violoncel, Wilhelm Schmidts, din Würtzburg, la orgă. Invitat, tenorul Dragoş Mihai Cohal din Italia.
Luni, un extrordinar concert de muzică barocă din America Latină, în interpretarea Ansamblului „Codex”. Programul mai conţine selecţii din lucrările compozitorilor Juan Gutierrez de Padilla (Mexic), Juan de Araujo (Peru), Tomas de Torrejon y Velasco (Bolivia), având-o ca solistă pe soprana Theresia Bothe din Mexic. Seara se va încheia, în lumina artificiilor, cu un program de muzică din filme, în aranjamente pentru harpă celtică şi violoncel, însoţite cu proiecţii video. (Magdalena Popa Buluc)
SURSA: Cotidianul.ro