Zilele Artelor Focului

Ediția a 2-a | Noiembrie, 2016,
Ateliere Deschise de Ceramică, Sticlă, Metal
Weekendul 19-20 noiembrie, București

Trei ateliere din Mogoșoaia și Cernica se vor alătura celor 14 deschise în Bucucurești, weekendul acesta, în cadrul evenimentului Zilele Artelor Focului.

În București și Ilfov, în weekedul 19/20 noiembrie, participă șaptesprezece artiști vizuali: Calin MUSAT (Metal), Cătălin HRIMIUC (Sticlă), Cătălin OANCEA (Sculptură-Metal), Ciprian ARICIU (Ceramică), Costel IACOB (Sculptura-Metal), Cristina CIOBANU (Ceramică), Daniela FAINIS (Ceramică), David Leonid OLTEANU (Ceramică-Sticlă), Ileana Dana MARINESCU (Metal), Ileana OANCEA (Sculptură-Metal), Iulian VIRTOPEANU (Ceramică), Lucian BUTUCARIU (Sticlă), Maria CIOATA (Ceramică), Marian GHEORGHE (Metal), Misha DIACONU (Metal), Nicolae MOLDOVAN (Ceramică), Victor Olivier SARARU (Sticlă-Metal).

Pentru a facilita accesul publicului în ateliere, organizatorul pune la dispoziție un sistem de direcționare prin aplicația pentru smartphone Ateliere.
A doua ediție a Zilelor Artelor Focului este susținută de Ministerul Culturii și Arcub și realizată cu sprijinul partenerului principal al acestei ediții Apulum Alba Iulia, fabrica de porțelan cu tradiție de peste 45 de ani.

Eugenia Pop – Retrospectivă

Galeria „Th. Pallady”
Vernisaj: 23 aprilie 2014, ora 17,00.

În perioada 19 aprilie – 4 mai 2014, la Galeria „Th. Pallady” (Iași, strada Lăpuşneanu) va avea loc expoziția Retrospectivă  a Eugeniei Pop. Prezintă conf. univ. dr. Emanuela Ilie.

Născută pe 27 mai 1945 la Cugir, Eugenia Pop a absolvit în 1971 cursurile secţiei de ceramică a Academiei de Artă „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Din 1981 a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Cluj-Napoca, desfăşurând o activitate creatoare de excepţie, până la trecerea sa în infinit, în toamna anului 2012.
În tot acest timp, a avut numeroase expoziţii personale în ţară şi străinătate, participări la prestigioase bienale internaţionale de ceramică, cum au fost cele de la Mino-Japonia, Aveiro-Portugalia, Faenza-Italia, expoziţii de grup şi experimente artistice, tabere de creaţie precum cea de la Cucuteni, în care ne-am întâlnit.
Pe parcursul anilor care au definit creaţia sa, au existat mari teme precum melcul, dealul, sămânţa, arhetipurile, sfera, stela funerară, cosmogoniile, oglindirile, norii, sirenele, semnele vieţii etc.
Întâlnirea noastră a fost una predestinată, cum cred că sunt multe întâlniri din viaţa mea. Predestinată mie, ca să-mi deschidă o cale pe care merg şi acum, aceea a lutului ars, predestinată ei, ca să-i pot face vizibilă, după plecarea sa, o parte însemnată a creaţiei artistice, pe care familia mi-a încredinţat-o. Spun aceasta pentru că am inclus în amplul proiect ce se află în desfăşurare la Cucuteni înfiinţarea unui mic muzeu Eugenia Pop. A iubit aceste locuri încărcate de istorie cu iubirea sinceră a unui ceramist care ştie să-şi recunoască rădăcinile, cu iubirea cea mai sinceră a omului care ştie cine este el pe pământ şi printre ceilalţi oameni.
„Încerc să înţeleg cât mai bine ce este omul, ca să-mi definesc cât mai clar care ar putea fi relaţiile dintre oameni, relaţiile sufleteşti de comunicare-colaborare şi cum pot fi ele modificate în timp.(…) Îngerii de cărămidă sau paznicii destinului – sunt întrebări puse cu umor despre ce acoperă noţiunea de destin uman? De cine depinde viaţa cu începutul şi sfârşitul ei?” Am citat acest fragment din confesiunile Eugeniei Pop, cuprinse în catalogul expoziţiei Pragul din 2007, ca mărturie a întrebărilor sale existenţiale. La unele a găsit răspuns prin arta sa, la altele poate abia prin trecerea Dincolo.
Tot în catalogul despre care aminteam, Maria-Magdalena Crişan scria: “Eugenia Pop face parte dintre artiştii pentru care experienţa individuală, propria creaţie cristalizează un întreg proces prin care ea se caută pe sine, exprimă parcursul ei spre desăvârşire, spre a se întregi, pentru a descoperi un eu superior, acea “sămânţă” existentă în fiecare, căutată de unii cu perseverenţă, de alţii ignorată. Ea consideră că între viaţă şi artă există o punte traversată adesea în sus şi în jos, iar demersul său artistic reprezintă o fugă de la viaţa de fiecare zi, spre lucrurile simţite, spre zona ideilor, iar acestea le caută în zonele adânci ale culturilor arhetipale”. Curator: Ionela Mihuleac

„Scrisoare” – expoziţie de artă ceramică

Joi, 19 ianuarie 2012, de la ora 18.00, va avea loc la Galeria Galateea (Calea Victoriei nr 132, sector 1 Bucureşti) vernisajul expoziţiei tematice „Scrisoare”, ce reuneşte lucrări ceramice şi mix media realizate de peste douăzeci de artişti, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. Redeschisă prin iniţiativa UAP la finele anului 2011, Galateea este prima galerie de ceramică contemporană din România. Expoziţia va fi deschisă până luni, 6 februarie 2012.

Artişti: Aniela Ovadiuc, Arina Ailincăi, Bianca Boeroiu, Cristina Bolborea, Cristina Popescu Russu, Emilia Chirilă, Georgiana Cozma, Gherghina Costea, Ileana Crăciun, Imola Jakabos, Ioan Sumedrea senior, Ioan Sumedrea junior, Ioana Stepanov, Iulian Vîrtopeanu, Marta Jakobovits, Nicolae Moldovan, Oriana Pelladi, Ovidiu Ionescu, Simona Tănăsescu, Titu Toncian, Vasile Cercel.
Curator: Cristina Bolborea,
Coordonator: Aniela Ovadiuc

„Scrisoarea, epistola, răvaşul – au constituit un mod de comunicare vizuală care, de-a lungul timpului, a luat diferite forme, uneori spectaculoase, inedite, în funcţie de evoluţia civilizaţiei. Concepute pe diverse materiale: piatra, ceramică, piele, papirus, hârtie dar şi în format digital, acestea ne dezvăluie spiritul creator al omenirii dar şi amprenta timpului. Scopul realizării expoziţiei este acela de a descoperi noi modalităţi de interpretare plastică, pe această frumoasă şi inepuizabilă temă, folosind materialul ceramic dar şi mix media”. (Text curatorial: Cristina Popescu Russu)

„Ceramica este, prin excelenţă, un material dur şi casabil. Formele fluide pe care aceasta le poate accepta reprezintă o cale de transcendere a lucrării de artă ceramică de la regnul mineral, conferit de însăşi compoziţia sa, spre un alt eon. Între cele două repere acţionează însuşi artistul, acel sacerdot al unor ritualuri tehnologice specifice în care amprentele, inscripţionate la propriu şi la figurat în materie, sunt unice şi irepetabile. Aşadar scrierea este prezentă în expoziţia (cumva) omonimă la nivel morfologic, semantic dar şi semiotic. Diversitatea lucrărilor, componenta experimentală, uneori secretul (al)chimic poartă mesajul că artele focului, în speţă ceramica, sunt departe de a-şi fi epuizat ipostazele de rostire”. (Mihai Plămădeală, critic de artă)