Eugen Gâscă – Retrospectivă

Vernisaj: 26.10.2018, ora 18:00
Expoziție: 27.10 – 24.11.2018

Galeria Quadro are plăcerea de a vă invita în data de 26 octombrie, începând cu ora 18:00, la vernisajul expoziției Eugen Gâscă. Retrospectivă.

Eugen Gâscă (1908-1989) este o personalitate definitorie pentru arta din România în secolul 20. Opera sa de un pregnant modernism sprititualizat, acoperă șase decenii de activitate. Expresionismul său melancolic, cu accente metafizice, învăluie figurile și peisajele reprezentate într-o culoare-lumină albastră, transmițând zbuciumul și speranța artistului aflat în permanentă luptă pentru viața sa.

Născut la Cristur-Grindeni în 1908, într-o familie de învățători, și-a pierdut părinții și frații de mic. Aceste evenimente tragice, precum și sărăcia și propria luptă pentru viață (fiind bolnav de tuberculoză) au reprezentat acea experiență de viață care a dus la maturizarea rapidă a personalității sale artistice și închegarea unei viziuni originale asupra vieții.

S-a format în ambianța culturală a Clujului interbelic, unde și-a început studiile la Școala de Arte Frumoase din oraș, în 1928, sub îndrumarea unor tineri profesori școliți la Paris. Și-a continuat studiile la București și Iași, în ultimul loc avându-l profesor pe Tonitza, care i-a remarcat simțul pentru culoare. În timpul studiilor la Cluj, a făcut parte din celebra grupare artistică Boema a unor studenți care au transformat sărăcia lor și dragostea pentru artă în ars poetica. Biografia artistului a fost marcată de dese mutări în diferite colțuri ale țării, unde a ajuns prin câte un post modest de profesor de desen sau pentru a fi internat într-unul din sanatorii, unde a petrecut adesea luni sau chiar ani.

Expoziția noastră este prima retrospectivă realizată după moartea artistului (ultima retrospectivă a fost realizată în 1978/1979), care are astfel posibilitatea să privească opera în întreaga sa amploare, incluzând lucrările din ultimul deceniu de activitate – extrem de importante pentru împlinirea viziunii artistice a lui Eugen Gâscă.

Evenimentul aduce laolaltă o serie consistentă de lucrări din anii 1930, când tânărul artist a ajuns la o sinteză artistică timpurie. Aceste lucrări au fost prezentate într-o expoziție personală în 1934, la Cluj,  remarcându-se vocea aparte a pictorului de o modernitate tulburătoare. Conștient de fragilitatea vieții, pictura sa izvorește din emoțiile concomitente ale tristeții, speranței și bucuriei.

Expoziția urmărește atât activitatea sa de pictor, cât și de desenator, oferind astfel o privire asupra modului de gândire și creație al artistului. Desenele și acuarelele nu sunt independente de picturi, ele precedând realizarea tablourilor. Nu sunt însă schițe, ci exerciții de intrare în ritm, gesturi de aprofundare și trepte de esențializare a temei.

După o perioadă de căutări, cea a etapei realiste „obligatorii” a anilor 1950 – în care s-a remarcat prin reușitul tablou istoric Horia și căpitanii săi – începând cu anii 1960 revine și duce mai departe universul vizual al tinereții: figurile sale plasate în peisaj, siluete angelice schițate, ireale, au preocupări misterioase, nu activează, ci sunt supuse ritualurilor și ritmurilor unor vieți interioare bogate. Simbioza dintre om și natură – cu dealurile și plopii specifice meleagurilor natale, Văii Mureșului – este de factură cosmică și metafizică, toate având aceeași substanță, exprimată de artist prin nuanțele de albastru-verzui reci, asemănătoare luminozității stinse a frescelor.

Atât prin temele din tinerețe (Fuga în Egipt, Răstignire, Crist) cât și prin spiritul întregii sale opere, arta lui Gâscă ne prezintă o fire sensibilă profund spirituală, care prin propriile experiențe a reușit reinventarea și reîncărcarea iconografiei și a înțelesurilor artei creștine.

În premieră prezentăm și acele lucrări – acuarele și pictură – realizate în ultimii ani, denumit „Bucurie”, într-o epocă în care nu se puteau face referiri clare la teme biblice, dar în care recunoaștem bucuria Învierii: această finală sinteză luminoasă a artistului, plină de speranță. Este capodopera unui artist ajuns la bătrânețe, împăcat cu propria viață, scăpat de încercările existenței precare care i-au marcat întreaga tinerețe, convins de crezul său artistic.

Expoziția prezintă în primul rând colecția care s-a păstrat în grija familiei, acoperind cronologic întreaga creație. De asemenea, un aport major îl au împrumuturile din colecții private din țară și străinătate. Valoarea expoziției este mărită de parteneriatul cu Muzeul Județean Mureș – Muzeul de Artă Târgu Mureș, care deține o importantă donație Eugen Gâscă.

Cu această expoziție retrospectivă dorim să marcăm și zece ani de existență ai Galeriei Quadro – galerie angajată în cercetarea și promovarea unor importante opere și fenomene ale artei secolului 20 din România.

Paul Gherasim @ Galeria Romană

joi | 6 aprilie 2016 | ora 19.00

Expoziția este o retrospectivă a „lucrului” lui Paul Gherasim, în care sunt adunate piese reprezentative din perioada anilor 1960-2016.

În deschiderea expoziției va vorbi istoricul Petre Guran.

Continuând tradiția ca în apropierea Paștilor să organizeze câte o expoziție, Paul Gherasim este prezent și acum în inimile apropiaților și iubitorilor artei sale. Peisaje, câmpuri proaspăt primenite, țarini, muguri și flori, țăranul lui iubit ca arhetip al neamului, logos, început și lumină, toate acestea revin, cu suflu mereu viu, în fața privitorului.

Om cald, plin de bunătate și înțelepciune, intransigent pe alocuri, a reușit să strângă laolaltă artiști și oameni de cultură importanți, diferiți ca stil dar preocupați de aceleași căutări și împărtășind aceleași valori. A creat o școală de gândire, prin care a îndemnat la căutarea lucrului simplu, la vederea spre descoperire a marii cărți a naturii, spre darul credinței.

vederea și tăcerea…deosebirea și subțirimea…străvezimea…darul…lumina și credința…

„În orice clipă, Dumnezeu ne așteaptă. Dumnezeu e întotdeauna înainte, ne așteaptă. Nu ne întoarcem la credință; credința e tot timpul înainte, e înaintea noastră, nu e în urmă.”

Paul Gherasim

Expoziția este deschisă la Galeria Romană (Bucureşti – Piața Romană, Bd. Lascăr Catargiu nr.1) în perioada 6 aprilie – 6 mai 2017, iar programul de vizitare este: Luni-vineri: 10:00-18:00 / Sâmbăta: 10:00-15:00.

László Tóth – Expoziție retrospectivă

Galeria Quadro
18 august – 10 octombrie 2014

Vernisaj: luni, 18 august 2014, ora 18.00.
Prezintă istoricul de artă György Szücs, directorul general adjunct al Galeriei Naționale Ungare (Budapesta)

Galeria Quadro (Cluj, str. Napoca, nr. 2-4, etaj I, 64) organizează prima expoziție retrospectivă Tóth László, prezentând opera în amploarea ei, începând cu picturile în ulei din anii 1960-70, trecând prin compozițiile, portretele și nudurile realizate în tehnică mixtă în Germania, și ajungând la lucrările din ultimii ani de activitate.
Lucrările au fost împrumutate de familie, colecționari privați și Muzeul de Artă Cluj-Napoca.

Tóth László (Satu Mare, 13 iulie 1933 – Wertingen, 24 decembrie 2009).
Student al Institutului de Arte Plastice Ion Andreescu, specialitatea pictură, între anii 1951-1957. În 1955 se căsătorește cu pictorița Ilona Szűcs. Ilustrațiile sale apar în nenumărate reviste literare și cărți. În perioada 1965-1971 este scenograf al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. În 1971 devine profesor al Institutului de Arte Plastice din Cluj iar în 1983 este numit șef de catedră al catedrei de pictură. În 1984, împreună cu soția sa, se stabilește în Republica Federală Germană. În Germania, după o scurtă perioadă petrecută ca pictor de decoruri, activează ca artist plastic liber profesionist. Are expoziții la Augsburg, Budapesta, Cluj, München, Szentendre (aici, în 1991, sunt expuse și creații ale soției decedate în 1990), Wertingen.

Pe aceste meleaguri ale Europei Centrale și de Est, în cursul anilor șaizeci, suprarealismul apărea ca o opțiune posibilă pentru arta eliberată de sub presiuni ideologice. Artiștii noștri ascundeau însă sub „aparențe realiste” critici mai mult sau mai puțin deschise la adresa regimului politic și exprimau un anumit ethos est-european, în timp ce limbajul formal renăscut prin noi abordări abstracte ale suprafeței se alătura, în mod natural, mesajului operelor create.
Pe lângă suprarealism, gândirea artistului László Tóth poartă amprentele întâlnirii cu universul teatrului absurd. Departe de a fi viziuni suprareale ale unor peisaje feerice, tablourile sale sunt niște construcții fragmentare ale unei realități recognoscibile, cu figuri umane și peisaje utilizate aidoma unor elemente Lego. László Tóth transformă meditațiile asupra vieții în metafora cârpelii, din moment ce cârpeala poartă urmele Ordinii originale, fără a fi însă capabilă să păstreze sensul acesteia, să o recreeze, să o ducă mai departe.
În lucrările sale apar figuri umane aproape desfigurate și descompuse, în locul elementelor anatomice, sub pielea umană zărim dispozitive mecanice, de parcă membrele și organele s-ar trezi la propria lor viață printr-o logică absurdă, negând astfel, încă o dată, posibilitatea de a vedea Lumea și Firea ca un tot organic, unitar și inteligibil.
Scriind despre tablourile târzii, din anii 2000, artistul își caracterizează întreaga sa creație: „Creațiile mele îmbogățesc, prin elemente suprarealiste, un mesaj cât se poate de realist, maturat în dualitatea sentimentului și a rațiunii, căruia-i conferă un caracter zguduitor. Cele de mai sus explică supremația figurii umane în arta mea și explică poziția centrală a chipului omului bătrân, imagine care mă inspiră mereu prin multiplele sale straturi, demne de un document istoric”.  (Sebestyén György Székely)

Expoziția retrospectivă Friedrich Miess

Muzeul de Artă Brașov

În perioada 25 iulie – 28 septembrie 2014 Muzeul de Artă Brașov organizează „Expoziția retrospectivă Friedrich Miess (1854-1935)”. Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 25 iulie 2014, ora 13.00, la sediul Muzeului de Artă Brașov din B-dul. Eroilor nr. 21 (lângă Hotel Capitol). Expoziție organizată în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal, Parohia Evanghelică C. A. Brașov și Centrul de cultură şi dialog Friedrich Teutsch Sibiu – Muzeul Bisericii Evanghelice C. A. din România.

Friedrich Miess (1854-1935) este unul dintre cei mai importanţi artişti braşoveni activi în preajma anului 1900 şi în primele decenii ale secolului XX. Expoziția reunește 51 de lucrări de pictură și grafică reprezentative pentru evoluția creației lui Friedrich Miess din perioada studiilor (1883-1889) până în perioada interbelică. De asemenea, expoziția abordează relația dintre fotografie și creația picturală a lui Friedrich Miess.

Eugenia Pop – Retrospectivă

Galeria „Th. Pallady”
Vernisaj: 23 aprilie 2014, ora 17,00.

În perioada 19 aprilie – 4 mai 2014, la Galeria „Th. Pallady” (Iași, strada Lăpuşneanu) va avea loc expoziția Retrospectivă  a Eugeniei Pop. Prezintă conf. univ. dr. Emanuela Ilie.

Născută pe 27 mai 1945 la Cugir, Eugenia Pop a absolvit în 1971 cursurile secţiei de ceramică a Academiei de Artă „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Din 1981 a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Cluj-Napoca, desfăşurând o activitate creatoare de excepţie, până la trecerea sa în infinit, în toamna anului 2012.
În tot acest timp, a avut numeroase expoziţii personale în ţară şi străinătate, participări la prestigioase bienale internaţionale de ceramică, cum au fost cele de la Mino-Japonia, Aveiro-Portugalia, Faenza-Italia, expoziţii de grup şi experimente artistice, tabere de creaţie precum cea de la Cucuteni, în care ne-am întâlnit.
Pe parcursul anilor care au definit creaţia sa, au existat mari teme precum melcul, dealul, sămânţa, arhetipurile, sfera, stela funerară, cosmogoniile, oglindirile, norii, sirenele, semnele vieţii etc.
Întâlnirea noastră a fost una predestinată, cum cred că sunt multe întâlniri din viaţa mea. Predestinată mie, ca să-mi deschidă o cale pe care merg şi acum, aceea a lutului ars, predestinată ei, ca să-i pot face vizibilă, după plecarea sa, o parte însemnată a creaţiei artistice, pe care familia mi-a încredinţat-o. Spun aceasta pentru că am inclus în amplul proiect ce se află în desfăşurare la Cucuteni înfiinţarea unui mic muzeu Eugenia Pop. A iubit aceste locuri încărcate de istorie cu iubirea sinceră a unui ceramist care ştie să-şi recunoască rădăcinile, cu iubirea cea mai sinceră a omului care ştie cine este el pe pământ şi printre ceilalţi oameni.
„Încerc să înţeleg cât mai bine ce este omul, ca să-mi definesc cât mai clar care ar putea fi relaţiile dintre oameni, relaţiile sufleteşti de comunicare-colaborare şi cum pot fi ele modificate în timp.(…) Îngerii de cărămidă sau paznicii destinului – sunt întrebări puse cu umor despre ce acoperă noţiunea de destin uman? De cine depinde viaţa cu începutul şi sfârşitul ei?” Am citat acest fragment din confesiunile Eugeniei Pop, cuprinse în catalogul expoziţiei Pragul din 2007, ca mărturie a întrebărilor sale existenţiale. La unele a găsit răspuns prin arta sa, la altele poate abia prin trecerea Dincolo.
Tot în catalogul despre care aminteam, Maria-Magdalena Crişan scria: “Eugenia Pop face parte dintre artiştii pentru care experienţa individuală, propria creaţie cristalizează un întreg proces prin care ea se caută pe sine, exprimă parcursul ei spre desăvârşire, spre a se întregi, pentru a descoperi un eu superior, acea “sămânţă” existentă în fiecare, căutată de unii cu perseverenţă, de alţii ignorată. Ea consideră că între viaţă şi artă există o punte traversată adesea în sus şi în jos, iar demersul său artistic reprezintă o fugă de la viaţa de fiecare zi, spre lucrurile simţite, spre zona ideilor, iar acestea le caută în zonele adânci ale culturilor arhetipale”. Curator: Ionela Mihuleac