Nicolae Moldovan / Gloria Grati – Regăsiri

Galeria Galateea vă invită să participaţi la vernisajul expoziţiei „Regăsiri”, a artiştilor ceramişti Gloria Grati şi Nicolae Moldovan, eveniment care va avea loc în data de 18 septembrie 2017,  ora 18.00.

Pe toată perioada de expunere, 18 sept. – 9 oct.2017, inclusiv în Noaptea Albă a Galeriilor, 6 octombrie 2017 (NAG), veţi putea admira lucrări inedite.

Gloria Grati (n. 1972), în prezent, lector universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, pasionată de cercetare și experiment în ceramică și sticlă, de artefacte și simbolistică, creează obiecte simple din lut care amintesc de o lume arhaică recognoscibilă în descoperirile arheologice. În ceramică vehiculează forma sferică (ca simbol al Universului) și pătrată (semn al Pământului) sau octograma (simbol al regenerării) amprentate, prin desen sau volum, cu ochi, aripi, cercuri, care transmit mesaje misterioase lumii moderne tehnicizate.

Cu aceste lucrări și o teză de doctorat pe tema Antropomorfismul arhaic şi demersul artistic actual, Gloria ne invită la meditație.

Nicolae Moldovan (n. 1970), sculptor ceramist, cu o mare putere de creaţțe și inventivitate, are un stil propriu inconfundabil, conturat tenace vreme îndelungată. Din anul 2015 este membru al International Academy of Ceramics, Geneva, Elveţia. Formele sale din lut sau gresie, angobate, glazurate sau nu, inserate uneori cu o rețea de cuie de fier, sunt spectaculoase prin simplitate și armonia asamblării. În expoziția “Regăsiri” Nicolae aduce piese noi, create în această vară la International Ceramic Studio din Kecskemét, Ungaria, unde a fost invitat special la un simpozion  alături de alţi 17 ceramiști de prestigiu internațional, pentru a celebra a 40-a aniversare a acestui centru, unic în Europa de Răsărit.

De la expoziția personală Forma minimală, la Forma imaculată, la Forme îngemănate până la Regăsiri, Nicolae Moldovan ne convinge că a creat o direcție în ceramica sculpturală.

Curatoare: Cristina Popescu Russu

Anunțuri

Doi prieteni : Simion Crăciun (1956-2013) şi Mihai Sârbulescu

Galeria Romană
Vernisaj: joi, 7 septembrie 2017, ora 19:00

Pe Simion Crăciun și Mihai Sârbulescu îi leagă o veche și admirabilă prietenie, aceștia fiind colegi la Institutul de Artă Nicolae Grigorescu, secția pictură, clasa prof. Marius Cilievici, absolvenți în 1981. De atunci, destinele le-au fost împletite, cei doi devenind prieteni de nedespărțit, ce au împărtășit aceleași valori de-a lungul timpului.

Galeria Romană expune o selecție de lucrări ale celor doi pictori, ce ne dezvăluie atât formația profesională apropiată, cât și particularitățile ce au marcat și continuă să marcheze personalitatea fiecăruia dintre ei.

Prietenia dintre pictorii Simion Crăciun și Mihai Sârbulescu s-a legat pentru că ei doi împărtășeau admirații comune. Limitele, lipsurile, micimile omenești, și-au găsit vindecarea pentru că sublimul a irumpt sub ochii lor și aceasta i-a consolat pentru toate lipsurile lor. Muzica i-a consolat pentru neseriozitatea lumii de azi și i-a îngăduit vieții să se metamorfozeze în iubire, lectura textelor a transformat fireasca prostie a începuturilor într-o luminoasă inteligență, și, mai cu seamă, prietenia lor timpurie i-a învățat să se bucure și să celebreze împreună bogăția inepuizabilă a lumii.

Modul de a fi al florilor și al lucrurilor, valoare fundamentală a luminii care ne îmbrățișează, hoinărelile diurne și nocturne ale celor doi precum și figurile protectoare comune ale lor, și, în sfârșit, prietenii comuni pe care îi aveau; acestea au fost între altele “motivele” unei prietenii trainice și exemplare.

Simion Crăciun se află acum pe celălalt mal al fluviului și ne privește cu un ochi împăcat, seniorial. Mihai Sârbulescu pictează necontenit și ascultă în continuare muzică. În felul lui, Mihai Sârbulescu a rămas în continuare prizonierul sublimului și al amintirilor luminii sacre. Grație lui pictura de astăzi uită de înconjurul sufocat și condamnat și se întâlnește cu o rafinată cultură dar și cu un skepticism surâzător.

Există în pictura celor doi prieteni o eleganță maiestuoasă : Simion Crăciun exprimă în pictura ultimilor ani un misterios calm, în timp ce Mihai Sârbulescu aduce în lumină un fanatism al culorii însoțit de un curaj fără margini. Pasiunea, energia, ateșamentul frenetic față de o idee îmbrățișată ca un adevăr absolut fac din pictor un stindard al „cristoforiei”. Fiecare în felul lui, cei doi prieteni, un cuplu contrastant dar și echilibrat totodată, nu își ratează destinul. Prietenia celor doi pictori care, iată, nu au căutat aventura exemplară dar au știut că iubindu-l pe prietenul tău pentru el însuși – ei bine, asta înseamnă, pur și simplu, să faci tot ce depinde de tine pentru ca el să poată, din străfundul propriei libertăți, răspunde până la capăt chemării care îi structurează destinul – vor edifica un “noi” al deschiderii.

„Prietenia celor doi ne dezăluie printr-un fel de „față in față” a bunăvoințelor și a darurilor unor „eu-ri” ele însele diferite unele de altele și deschise spre tot atâția „tu” diferiți- să instituie egalitatea de rang a eu-rilor care egale în demnitate își spun tu unul altuia și pun bazele unui dialog care este actualizare plurală și polimorfă a unei putinți de a fi.” (Mircea Oliv).

Expoziția este deschisă în perioada 7 septembrie – 7 octombrie 2017, la Galeria Romană, Bd. Lascăr Catargiu, nr. 1, sector 1, București. În deschiderea expoziției va vorbi criticul de artă Mircea Oliv.

Politics of the Body / Corpul performativ confruntă prejudecățile

 Proiecții BIEFF la MNAC

Vineri, 25 august, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF deschide o nouă serie de proiecții pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană. La granița dintre cinema și performance, BIEFF vă invită la reflecție și empatie, supunând dezbaterii ideile preconcepute legate de corpul uman – de prezentarea, reprezentarea și auto-reprezentarea lui.

Prin prima proiecție din seria Politics of the Body, sub numele The Performative Body, BIEFF atrage atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității, scurtmetrajele selectate explorând problematici acute, de la punerea sub semnul întrebării a normelor sociale privitoare la frumusețe și sexualitate, la căutarea identității și libertății personale, oferind o platformă de exprimare comunităților marginalizate și politizate.

Vă așteptăm la o seară de reflecție și dezbatere, unde prejudecățile sunt confruntate cu curaj, discutate și demontate.

Intrare: 16 lei (costul biletului standard de intrare în muzeu).

La 20:30 vă invităm pe terasă, filmele urmând să înceapă de la ora 21:00. Pentru cei ce doresc să viziteze MNAC înaintea proiecției, programul de vizitare al muzeului se încheie la ora 20:00, fiind recomandat să veniți cu cel puțin o oră înainte.

Filmele proiectate au fost prezentate anterior în cadrul edițiilor BIEFF din 2013 și 2017.

Serie curatoriată de Adina Pintilie
Proiect coordonat de Dan Angelescu
Text curatorial: Diana Mereoiu
Mulțumiri: Romina Banu

Parteneri: MNAC București, Sixpackfilm Austria, Agência da Curta Metragem
Cover photo: The King’s Body (João Pedro Rodrigues), courtesy of Agência da Curta Metragem

Proiectat la Festivalul International de Film Rotterdam, American Reflexxx este un experiment social intens și neliniștitor care forțează limitele dintre voyeurismul pasiv și participarea activă. O prezență androgină (Signe Pierce), într-o rochie albastră mulată, tocuri neon și o mască-oglindă, își face apariția, cu o atitudine provocatoare, într-o plimbare nocturnă prin oraș. Acest performance, documentat de Alli Coates, incită reacții din ce în ce mai puternice și surprinzătoare din partea trecătorilor. Faptul că fața artistei e o oglindă face ca reflexia agresiunii să fie propagată înapoi către privitorul agresiv. Tot astfel, filmul pune în fața noastră o oglindă intransigentă, reflectând latura întunecată a mentalității mulțimii și ușurința cu care se poate ajunge la violență.

Tot un dialog, dar de data aceasta între memoria colectivă și cea individuală regăsim și în The King’s Body, al multipremiatului regizor portughez João Pedro Rodrigues. Sub pretextul unui casting, câțiva bărbați bine făcuți sunt invitați să-și etaleze corpul în fața camerei, să citească fragmente de cronici despre faptele eroice ale primului rege al Portugaliei și să vorbească despre istorie, în vreme ce în spatele lor se derulează pe un ecran imagini ale statuii impunătoare a legendarului monarh. „În scurt timp, pe măsură ce bărbaţii încep să povestească despre propria viaţă, revizitarea trecutului devine un portret viu al vremurilor actuale. Contrastul ironic dintre eroismul legendelor și realitatea acestor bărbați puternici, și totuși atât de vulnerabili, emoționează și ridică tulburătoare întrebări despre relația între istoria obiectivă și cea personală.” (Adam Cook, Cinemascope). Filmul este prezentat cu sprijinul Agência da Curta Metragem.

În Man, artista suedeză Maja Borg, gravidă, reconstituie și se joacă cu reprezentările-clișeu ale masculinităţii, secătuind aceste imagini și stereotipii de sensul lor iniţial. Combinaţia de peliculă Super8 cu animație tip acuarelă pe negativ trasează o paralelă inovatoare și plină de vitalitate între capacitatea organismului de a da naştere unei vieţi noi şi capacitatea artistului de a crea noi sensuri.

Proiectat la IDFA Amsterdam, „(Self)exhibitions este un documentar found footage realizat din filmări personale, ce abordează noi forme de auto-reprezentare şi de expunere a intimităţii noastre pe Internet şi pe reţelele de socializare. Confesiuni și experiențe personale, devenite publice şi expuse pe Internet dau naştere unor noi naraţiuni despre sine, care devin parte dintr-un circuit spontan al imitării, recurenţelor şi replicilor între utilizatori, determinând modul în care ne reprezentăm pe noi înşine. Filmul este rezultatul final al unei serii de clipuri scurte (între 3 şi 5 minute) realizate pentru o instalaţie video de artista spaniolă Florencia Aliberti.” (Festival Scope)

Un mix ludic de documentar şi animaţie, Two Snakes (de Kristin Li) este eseul personal al cuiva dezrădăcinat din ţara natală, care se străduiește să reconcilieze sentimentul de alteritate al expatriatului cu fragmente din moşteniri culturale diverse. Proiectat în cadrul Festivalului Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen, filmul urmărește cum legendele şi istoriile personale se întrepătrund, prin intepretarea, deconstruirea şi rearanjarea poveştii populare chinezeşti a celor doi şerpi, în căutarea identităţii clădite din amintiri şi naraţiuni re-asimilate, în spațiul emoționalo-geografic dintre Chengdu (China) și Montreal. Peiorativ la adresa propriului eu, dar şi conştient de sine, Two Snakes ridică, până la urmă, o întrebare: este posibil de fapt sentimentul de apartenenţă?

Obraznic şi fantezist, de un ludic inteligent și un umor absurd încântător, Flowers and Bottoms, al regizorului grec Christos Massalas, este în cele din urmă o scrisoare de dragoste erotică şi plină de farmec. Într-o cameră întunecată, un spectator anonim se uită la un film compus în întregime din cadre cu flori şi fese, un cadou melancolic din partea unui fost iubit. Dincolo de absurditatea şi suprarealismul asumate, filmul jonglează abil cu relația complexă între observație și exhibiționism, îndemnându-și spectatorii să recunoască roșind că ceea ce e adesea perceput public ca vulgar este tocmai ceea ce, în sinea noastră, considerăm a fi senzual şi adorabil.

NOIMA: picturi recente la Karlsruhe

Cu ocazia aniversării a 25 de ani de înfrățire a orașelor Timișoara și Karlsruhe, Grupul NOIMA, (compus din pictorii Ciprian Bodea, Cosmin Frunteș, Dan Gherman, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu), va reprezenta partea română în cadrul unui eveniment cultural.


Expoziția NOIMA intitulată „Recent Paintings” va fi vernisată pe data de 8 septembrie de la ora 19 în spațiul „V8 Plattform Für Neue Kunst” de pe strada Viktoriastrasse 8, din Karlsruhe.
Grupul NOIMA, a fost fondat în anul 2003 susținând până în prezent peste 30 de expoziții în România, Austria, Germania și Belgia.
Expoziția din Karlsruhe este un eveniment susținut de Primăria orașului Karlsruhe, Primăria Municipiului Timișoara, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, V8 Plattform Für Neue Kunst, Fundația Interart Triade și Galeria 12-14 Contemporary din Viena.

Prietenia dintre Timișoara și orașul Karlsruhe a fost marcată în acest an aniversar de mai multe întâlniri. Astfel în luna aprilie viceprimarul Dan Diaconu a condus delegaţia Timişoarei la această aniversare care a fost marcată în Germania prin mai multe evenimente.De asemenea pentru a celebra prietenia ce ține de un sfert de secol la finalul lunii mai primarul orașului Karlsruhe, Dr. Frank Mentrup cu mai mulți oficiali din orașul german au venit în capitala Banatului, pentru a participa la o serie de evenimente printre care: expoziția de artă contemporană a artistei germane Rosemarie Trockel, de la Muzeul de Artă, instalația și performance-ul pregătite de artistul Adrian Florea, împreună cu studenții de la Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, lectura autoarei Hedi Schulitz, numită „Femeia din umbră – o poveste familială din Karlsruhe” la Casa Adam Müller Guttenbrunn, deschiderea oficială a primei ediții a Zilelor Culturii și Economiei Germane în Banat, acompaniată de un concert al Orchestrei Filarmonicii Banatul.

Evenimentele culturale prezentate anul acesta în cele două orașe sunt premisa viitoarelor colaborări din domeniul cultural mai ales în contextul 2021, anul în care Timișoara va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Dóczy Berde Amál – Selecție din operă

Cuvânt de deschidere: Dr. Lucian Nastasă Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca,
Székely Sebestyén György, curatorul expoziției, directorul Galeriei Quadro

Vă invităm cu drag sâmbătă, 12 august 2017, ora 18:00 la vernisajul expoziţiei „Dóczy Berde Amál – selecție din operă”, care va avea loc la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30).

Începutul carierei artistice a pictoriției Dóczy(né) Berde Amál (1886, Cățcâu – 1976, Cluj) a fost marcat de acea scrisoare pe care fetița de cinci ani a scris-o îngerului, cerându-i o pensulă pentru Crăciun. Din anul 1900 s-a păstrat o serie de studii după natură, realizate în acuarelă, care dau dovada unui talent ferm, unui colorit curajos, compunere proaspătă și observație aprofundată a realității. După obținerea unei diplome de pedagog, tânăra își continuă studii de artă în școli private la München (1913), Cluj (1915–1918, sub îndrumarea lui Ács Ferenc) și Baia Mare (unde beneficiază de corecturile lui Thorma János și Réti István).

Artista și-a deschis prima expoziție personală în anul 1913 la Aiud, unde a activat ca profesor în perioada 1919–1921. S-a măritat, născând doi băieți, însă pe lângă viața de familie, și-a construit opera artistică în mod perseverent, fiind una dintre puținele femei din prima jumătate a secolului XX care a reușit împăcarea carierei artistice cu ceea ce se considerau obligații tradiționale ale femeilor. Arta sa a fost integrată în viața de familie, pictând adesea scene de familie și folosind membrii familiei (mama, sora – scriitoarea Berde Mária, cei doi băieți) drept model.
Din 1919, participă la expozițiile colective ale artiștilor din Transilvania, expune la Salonul Oficial din București şi își prezintă regulat lucrările în expoziții personale în orașe din Transilvania, precum și la Debrețin și Budapesta.
Arta ei a fost marcată de pictura plein air băimăreană și de tradiția scenelor de gen specifică artei müncheneze. Caracterul picturii sale este determinat de riguroasele peisaje montane, portretele intime și pline de caracter realizate în cercul familial, precum și compozițiile etnografice, în care se simte deopotrivă adularea fovistă a culorii, dar și un respect documentarist față de tema dată.
În cronica expoziției ei personale care a apărut în revista Pásztortűz în anul 1922, cronicarul,care s-a semnat cu monograma B.M., o numește pe pictoriță ca fiind cel mai tânăr membru a Școlii de la Baia Mare și cea mai caracteristică reprezentantă a „pictura cromaticii înflăcărate”.

Putem afirma cu certitudine că Dóczy Berde Amál a realizat una dintre operele cele mai impunătoare ale artei transilvane a secolului XX, chiar dacă arta sa ne este cunoscută într-o proporție destul de mică și nici expoziții retrospective sau monografie nu au contribuit în ultimele decenii la o mai bună cunoaștere. Prin titlul expoziției, „selecție din operă”, recunoaștem că descoperirea operei este încă în desfășurare și unele perioade din activitatea sa de peste cinci decenii sunt aproape necunoscute. Însă, și acestea sunt suficiente să sugereze că stâm în fața picturilor unei artiste care, deja la începutul anilor 1920, și-a coagulat un univers vizual distins, și care la vârsta de optzeci de ani se exprima încă în tablouri viguroase și proaspete.