Galeria „Th. Pallady”
Vernisaj: 23 aprilie 2014, ora 17,00.
În perioada 19 aprilie – 4 mai 2014, la Galeria „Th. Pallady” (Iași, strada Lăpuşneanu) va avea loc expoziția Retrospectivă a Eugeniei Pop. Prezintă conf. univ. dr. Emanuela Ilie.
Născută pe 27 mai 1945 la Cugir, Eugenia Pop a absolvit în 1971 cursurile secţiei de ceramică a Academiei de Artă „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Din 1981 a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Cluj-Napoca, desfăşurând o activitate creatoare de excepţie, până la trecerea sa în infinit, în toamna anului 2012.
În tot acest timp, a avut numeroase expoziţii personale în ţară şi străinătate, participări la prestigioase bienale internaţionale de ceramică, cum au fost cele de la Mino-Japonia, Aveiro-Portugalia, Faenza-Italia, expoziţii de grup şi experimente artistice, tabere de creaţie precum cea de la Cucuteni, în care ne-am întâlnit.
Pe parcursul anilor care au definit creaţia sa, au existat mari teme precum melcul, dealul, sămânţa, arhetipurile, sfera, stela funerară, cosmogoniile, oglindirile, norii, sirenele, semnele vieţii etc.
Întâlnirea noastră a fost una predestinată, cum cred că sunt multe întâlniri din viaţa mea. Predestinată mie, ca să-mi deschidă o cale pe care merg şi acum, aceea a lutului ars, predestinată ei, ca să-i pot face vizibilă, după plecarea sa, o parte însemnată a creaţiei artistice, pe care familia mi-a încredinţat-o. Spun aceasta pentru că am inclus în amplul proiect ce se află în desfăşurare la Cucuteni înfiinţarea unui mic muzeu Eugenia Pop. A iubit aceste locuri încărcate de istorie cu iubirea sinceră a unui ceramist care ştie să-şi recunoască rădăcinile, cu iubirea cea mai sinceră a omului care ştie cine este el pe pământ şi printre ceilalţi oameni.
„Încerc să înţeleg cât mai bine ce este omul, ca să-mi definesc cât mai clar care ar putea fi relaţiile dintre oameni, relaţiile sufleteşti de comunicare-colaborare şi cum pot fi ele modificate în timp.(…) Îngerii de cărămidă sau paznicii destinului – sunt întrebări puse cu umor despre ce acoperă noţiunea de destin uman? De cine depinde viaţa cu începutul şi sfârşitul ei?” Am citat acest fragment din confesiunile Eugeniei Pop, cuprinse în catalogul expoziţiei Pragul din 2007, ca mărturie a întrebărilor sale existenţiale. La unele a găsit răspuns prin arta sa, la altele poate abia prin trecerea Dincolo.
Tot în catalogul despre care aminteam, Maria-Magdalena Crişan scria: “Eugenia Pop face parte dintre artiştii pentru care experienţa individuală, propria creaţie cristalizează un întreg proces prin care ea se caută pe sine, exprimă parcursul ei spre desăvârşire, spre a se întregi, pentru a descoperi un eu superior, acea “sămânţă” existentă în fiecare, căutată de unii cu perseverenţă, de alţii ignorată. Ea consideră că între viaţă şi artă există o punte traversată adesea în sus şi în jos, iar demersul său artistic reprezintă o fugă de la viaţa de fiecare zi, spre lucrurile simţite, spre zona ideilor, iar acestea le caută în zonele adânci ale culturilor arhetipale”. Curator: Ionela Mihuleac
artavizuala21 