Pe Horea Preja l-am cunoscut în cadrul workshop-urilor pe care le organiza la mănăstările Oașa și Găbud, fiind, la fel ca şi mine, un îndrăgostit de artă și fotografie. Unul dintre miturile fotografilor se referă la cei solitari, rebeli și individualiști, lipsiți de spirit comercial. Fotografia a fost inventată și dezvoltată pentru a fi vândută. Creativitatea nu se idendifică cu capriciile, anormalitatea, inocența sau nonconvenționalul. Arta trebuie să aibă standardul calității. Horea Preja are harul artistului și disciplina inginerului, acel inseparabil ying-yang al artei. Imaginea invadează lumea cotidiană și tehnicienii ei răspund prin forme tot mai subtile pentru a-și cuceri publicul și a modela gândirea. În contextul dezvoltării aceluiași subiect unele fotografii atrag atenția pentru că poartă amprenta stilului unic. Fotografiile realizate de Horea Preja descoperă frumusețea ascunsă și armonia, o lume plină de sugestii stilistice aflate în spațiul dintre biserică şi societate. Ce anume transformă simplele consemnări în imagini cu valoare artistică vom afla în cadrul Atelierului de fotografie. Pentru a afla cine este Horea Preja i-am pus, înainte, câteva întrebări.
Horea Preja: Prin fotografie arăt frumuseţea, normalul şi naturalul vieţii din jurul meu
Grigore Roibu: Cine este Horea Preja?
Horea Preja: Nu sunt fotograf de profesie. Fotografia o fac din plăcere. Lucrez în zona de IT. M-am născut în 1974 la Deva. Sunt absolvent de Politehnică şi de Bel Canto – Facultatea de Muzică. Am fost un autodidact în materie de fotografie. Am studiat imaginea zilnic, ani de zile, practic în stradă şi teoretic la Biblioteca de Arte din Timişoara. La Facultatea de Muzică, am deprins partea tehnică – încadrarea, folosirea distanţelor focale și a timpilor de expunere etc. În acest moment nu mă mai concentrez pe partea tehnică, ci pe creaţie.
– Cum ai început să faci fotografie?
– Voi răspunde succint la acestă întrebare. M-am apucat de fotografie în anul 1994. Începuturile au fost pe Zenit 11, însă după vreo trei ani de zile a urmat un Canon şi, apoi, un Nikon. Pe digital, am trecut în 2008. Nu m-am mai reîntors la film. Am început să fotografiez împreună cu prietenul meu din școală generală, Andrei Rosetti. Ne minunam noi mult de Tarkovski și de poetica din imaginea lui și așa ne-am apucat de fotografie. Eu cred că am rămas puțin mai fidel acestui domeniu, Andrei mergând spre pictură, fiind mult mai talentat la artele vizuale decât mine.
– Ai organizat, alături de Părintele Pantelimon, workshop-uri de fotografie la Găbud și Oașa, unde au fost invitați fotografi de marcă, cum ar fi, de exemplu, Dragoș Lumpan, Sorin Onișor, Dinu Lazăr, Mihai Moiceanu ș.a. Ce ai pregătit pentru acest Atelier de Fotografie la Deva?
– Da, e o acțiune care ne bucură pe toți, atât pe organizatori, cât și pe participanți. Trainerii se simt de minune în aceste tabere. Este atmosfera binecuvântată de la mănăstiri. Am început acum 5 ani. Primul workshop l-am făcut eu, ca să dau forța exemplului și apoi să pot să îmi permit să invit artiști adevărați. Am apelat inițial la Dinu Lazăr, omul enciclopedie, restul a urmat de la sine. Am fost alături de Mihai Moiceanu, Dragoș Lumpan, Sorin Onișor. Ne gândim și la alții…
În ediția a VIII-a AF vom afla ce beneficii aduce urmărirea coerentă de către fotograf a unui gând pentru punerea în valoare a unui subiect care să dea sens unei serii fotografice. Vom pune în discuție câteva exemple de proiecte foto în care știința de a urmări o temă, un subiect sunt esențiale. De la Dragoș Lumpan am preluat ideea aceasta a Fotografiei cu Motiv, Subiect, Poveste – Fotografia Concept. Această temă vreau să o dezvolt la Deva, în cadrul Atelierului de fotografie. Un fel de masterclass – nu vreau să învăț oamenii să apese pe butoanele aparatului. Eu cred că va fi o întâlnire mult mai largă decât cadrul fotografiei. Vreau să prezint niște cărți/albume de fotografie, mă rog, cred că o să placă. Și vreau să răspund la curiozitațile participanților…
– Ești atras în principal de fotografia de portret, alb-negru, și abordezi acest gen de fotografie într-o manieră aparte. Ce reprezintă fotografia pentru tine?
– Un mod de exprimare. Practic, doresc ca prin fotografie să arăt frumuseţea, normalul şi naturalul vieţii din jurul meu. Îmi plac mult fotografiile în mediul rural, monahal şi cele în care arăt năzdrăvăniile copilăriei. Toate acestea au o normalitate pe care noi suntem pe cale să o pierdem. Noi, adulţii din modernitate.
– Povestește, pe scurt, un moment legat de activitatea ta fotografică, de care îți aduci aminte cu plăcere.
– Întâlnirea mea cu marii fotografi ai României în mediu informal e un moment care se întâmplă la fiecare workshop pe care îl organizăm. Am învățat foarte mult de la ei. Pot să spun, cu siguranță, am învățat mult și din punct de vedere uman. Viața de fotograf este una care nu te îndepărtează de frumos. Gândește-te la un om care are meseria de contabil. Ce vede el, săracul? Vede balanțe și bilanțuri, conturi contabile… Mă rog, trebuie să iasă din sine ca să aibă acces la frumos, pentru că profesia nu îl duce acolo… La un fotograf este altceva. Dacă se rătăceşte și se îndepărtează de frumos, lumea îl va taxa… Deci este condamnat la frumusețe…
– Ce ți-ai dori să realizezi, pe viitor, în fotografie?
– În viitorul apropiat, nimic. În cel mai îndepărtat, o carte cu fotografii… și cu text, însă nu scris de mine. Cred că soția mea ar putea scrie, este talentată…
(Interviu realizat de Grigore Roibu)
artavizuala21 