The Vanishing Point

Hala TIMCO / Str. Circumvalațiunii nr. 8-12, Timișoara
10 octombrie la – 31 octombrie 2014

Eveniment de lansare a platformei Avantpost.ro, expoziția The Vanishing Point transbordează reprezentarea clasică prin însumarea câtorva momente postperspectivale specifice secolului trecut.
În instalația mecanomorfă Bicicleta timpului, Daniel Tellman aplică principiul spațio-timpului cvadridimensional în care omul este perceput nu printr-o identitate corporală, ci prin unduirea sa în șirul evenimentelor. Cu ajutorul unui zoetrop, privitorul activ extinde fracțiunea de durată a cadrelor fotografice, generând o dinamică succesivă a imaginilor, dar și o rotire a câmpului vizual.
Vorbind tot despre mișcare, suprafețele vibrante de tip Hexaton ale lui Gabriel Kelemen aduc, în spiritul avangardei istorice, imaginea și sunetul laolaltă, iar printr-un anumit unghi de incidență acestea configurează geometria împachetării sferelor în manieră hexagonală ce dezvăluie patternurile originare ale creației: simbolul florii vieții, omul hexagonal (hexomul).
În instalația Big Brother, Nicolae Velciov abordează, în sens neoavangardist, relația dintre procesul de construcție a imaginii (punct focal) și cel de adresare-receptare (oculus sau punct de vedere privilegiat). Mai precis, relația dintre observator și obiectul observat este descrisă prin distopia circuitului închis de tip video surveillance, reflectat în societatea contemporană prin omniprezența supravegherii ce planează asupra tuturor lucrurilor.
Deturnând universul geometriei perspectivale cu ajutorul softurilor digitale, în lucrările Fluid 1, Fluid 2, Ochi, Bogdan Tomșa prezintă continuitatea formelor, chiar dacă acestea în mod aparent pot fi receptate separat în funcție de unghiulul perceptiv. Aceste distorsiuni vizuale par a face referire la jocul percepției solidelor lui Platon.
În cadrul unor reprezentări binoculare (Midnight Sun, Binocular/Binaural), Aura Bălănescu prezintă paradoxul co-existenței celor două piramide vizuale, cunoscute ca separate (antagoniste) în paradigma perspectivală. Această implozie vizuală (chiar auditivă) aduce cu sine mutații deosebite, generând un nivel al reprezentării ce transcende limitele obișnuite de adresare-receptare, fiind necesară utilizarea unor dispozitive ce augmentează relația dintre privitor și operă.
Dacă în lucrările binoculare identificăm un tip de imagine în aer rezultată din implozia piramidelor vizuale, în cazul lui Petrică Ștefan (seria Embryos) imponderabilitatea formelor este obținută printr-o simplă pulverizare a cubului perspectival. Eliberate de forma restrictivă, formele sale embrionice deschid drumul unui nou început în peripluul reprezentărilor. (Aura Bălănescu)