O fotografie exprimă ceea ce simţim
Din istoria fotografiei
Ansel Easton Adams (20 februarie 1902 – 22 aprilie 1984) a fost unul dintre cei mai apreciați fotografi ai tuturor timpurilor. În calitate de fotograf, profesor şi scriitor el a adus contribuţii majore fotografiei peisagistice, fiind considerat un maestru al aşa zisului Zone System, sistem folosit pentru a controla vizualizarea și expunerea imaginii, cu scopul de a previzualiza fotografia în vederea redării atmosferei dorite.
Studiile sale fotografice, în tehnica alb-negru, asupra peisajelor Americii i-au adus prestigiu şi recunoaştere internaţională datorită perfecţiunii tehnice, nemaiîntâlnite până atunci, şi controlului absolut al procesului fotografic. O componentă esenţială a acestui proces, mărturisea Adams, „o constituie vizualizarea de către fotograf a produsului final, ceea ce implică o căutare intuitivă a sensului, a formei, a modelului, a texturii şi proiectarea acestei imagini-format asupra subiectului”. Imaginea se formează, potrivit lui Adams, în mintea fotografului înainte ca declanşatorul să se deschidă.
Născut în San Francisco, California, Ansel Adams a studiat de la o vârstă fragedă muzica, fiind îndrumat către o carieră de pianist. La vârsta de 14 ani, într-o vacanţă, a făcut primele sale fotografii. Experienţa îi deschide dragostea faţă de natură, dragoste pe care o va avea pe tot parcursul vieţii. Bucuria pe care natura i-o oferea contribuie la interminabile plimbări prin împrejurimile sălbatice de pe lângă Golden Gate. Parcul Național Yosemite, Sierra Nevada, joacă un rol important în viața marelui fotograf, viața fiindu-i, aşa cum Ansel Adams preciza, „colorată și modulată de marele gest al pământului”. Întors în San Francisco, Adams se va ocupa de fotografie, în paralel cu studiile muzicale. În cele din urmă va renunţa la muzică în favoarea fotografiei. Anii dedicaţi studiului pianului i-au dezvoltat însă un simţ artistic ce se va regăsi în lucrările lui scrise.
Primele fotografii ale lui Adams sunt, în mare parte, influenţate de stilul pictorialist al vremii, fiind caracterizat prin imagini soft-focus „dramatizate”.
După întâlnirea din 1930 cu Paul Strand, ale cărui imagini au avut un impact puternic asupra lui, Adams face trecerea definitivă de la stilul „pictorial”, preferat de el în anii ’20, la fotografia „pură”, în care pune accentul pe claritatea imaginii, fără manipularea sau modificarea acesteia. Îşi câştigă existenţa ca fotograf comercial, veniturile permiţându-i să-şi întreţină familia şi, în acelaşi timp, să îşi continue propriul demers artistic. Treptat, câştigă reputaţia unui important reprezentant al fotografiei pure.
Anul 1927 este crucial pentru artist. Adams realizează prima sa fotografie „vizualizată”, intitulată „Monolith”. Pentru realizarea acesteia a folosit un filtru roșu închis, cu ajutorul căruia a scos în evidență contrastele. În această perioadă face cunoştinţă cu Albert M. Bender, viitorul său agent, care a doua zi după ce s-au cunoscut a pus în mișcare pregătirile pentru publicarea primului portofoliu al artistului, intitulat Parmelian Prints of the High Sierras.
Tot în anul 1927, îl întâlneşte pe Edward Weston, alături de care înfiinţează, în 1932, Grupul f/64, alături de alţi fotografi precum Willard Van Dyke, Imogen Cunningham, Sonia Noskowiak, John Paul Edwards şi Henry Swift. Grupul, constituit în jurul personalităţii lui Weston şi a energiei creative a lui Adams, promova fotografia pură, în opoziţie cu stilul pictorialist al vremii. Subiectele alese erau, în mod deliberat, simple, fotografiate în prim-plan, creând adesea imagini abstracte, precum Rose and Driftwood; Surf Sequence, Burnt Stummp and New Grass etc. În calitate de publicist, Adams publică o serie de articole în revista Camera Craft, în anul 1934, iar un an mai târziu editează prima sa carte intitulată Making a Photograph.
Geniul fotografic al lui Ansel Adams vine din intuiţia momentului când ansamblul format din soare şi nori crează, prin intermediul luminii şi al umbrelor, un joc dramatic între planul texturilor şi forma elementelor din imagine. Anticiparea, în viziunea lui Adams, are un rol decisiv în captarea momentului fiind „una dintre cele mai dificile aptitudini ale minţii”.
În anul 1936, Ansel Adams dobândise o reputaţie impresionantă, astfel încât Alfred Stieglitz, pe care îl întâlnise în 1933, sprijină organizarea unei expoziţii personale a fotografului la An America Place, în New York.
În anul 1940, Ansel Adams a ajutat la fondarea departamentului de fotografie din cadrul Museului de Artă Modernă din New York, primul departamnet la această categorie în vreun muzeu.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Adams se mută în Washington D.C., lucrând ca fotomuralist la Ministerul de Interne. Înainte de atacul de la Pearl Harbour, în 1941, a fotografiat o scenă cu luna care se ridică deasupra unui sat modest, cu munți acoperiți de zăpadă în spate și cu un cer negru dominant. Fotografii din timpul războiului sunt expuse la MoMA, în 1944, sub titlul Born Free and Equal. În anul 1946, Adams predă fotografia în cadrul muzeului şi devine co-fondatorul departamentului de fotografie de la Şcoala de Arte din California, cunoscută ulterior ca Institutul de Arte San Francisco.
În 1952, Ansel a fost unul dintre fondatorii revistei „Aperture” care a apărut ca un jurnal de fotografie cu cele mai noi inovații.
În 1962, Ansel Adams se mută în California, la Carmel, unde joacă un rol important în crearea grupului Friends of Photography, iar către sfârşitul anilor ’60 renunţă la practicarea activă a fotografiei, publicând o serie de cărţi despre opera sa de o viaţă. Ca urmare a efortului de a controla procesul fotografic şi din dorinţa de a imprima vizual impresiile şi emoţiile jocurilor de lumini şi umbre, Adams, cu ajutorul lui Fred Archer, creează sistemul complex numit Zone System. Această tehnică îi asigură fotografului o modalitate practică, dovedită ştiinţific, pentru a realiza prin controlul expunerii, dezvoltării şi printării, acea viziune care să reprezinte detaliul, proporţia, textura şi tonalităţile dorite într-o imagine finală. Zone System este şi astăzi folosit de unii fotografi profesionişti. Măiestria tehnică a lui Ansel Adams şi creativitatea artistică şi tehnică a devenit legendară.
Moare pe data de 22.04.1984, la vârsta de 82 de ani, în urma unui atac de cord agravat de cancer. Colecţiile sale importante se regăsesc în cele mai importante institute de artă din Arizona, San Francisco, New York, Londra şi Paris. O serie de filme înfăţişează viaţa şi opera lui Adams: Ansel Adams, Photography (1957), în regia lui David Myers; Yosemite, Valley of Light (1957) de Tom Thomas; Photography: The Incisive Art (1959) – serie de cinci filme în regia lui Robert Katz.
Vasta arhivă de negative, printuri celebre și scrieri ale artistului se află astăzi în Centrul Fotografiei Creative John P. Schaefer al Universității Arizona din Tucson.
Subiectul folosit cu predilecţie de Ansel Adams – magnifica frumuseţe naturală a vestului american – au făcut din fotografiile sale imaginea emblematică a regiunilor sălbatice ale Americii. „O fotografie adevărată este aceea care exprimă întru totul ceea ce simţim faţă de subiectul fotografiat şi reprezintă, astfel, o expresie autentică a sentimentelor legate de viaţă in toată complexitatea ei”, spunea Ansel Adams în Autobiografia din 1985. În 1985, Sălbăticia Minarets din Pădurea Națională Inyo a fost redenumită în onoarea artistului Sălbăticia Ansel Adams, iar un vârf de 3.580 de metri din Sierra Nevada poartă numele: Muntele Ansel Adams. Cartea „Ansel Adams; An Autobiography” (1985) era neterminată când artistul a murit, în consecință a fost terminată de Marz Street Alinder, editorul său.
(Grigore Roibu)
Resurse web: Wikipedia, www.anseladams.com
Citiţi şi Din istoria fotografiei – Carol Popp de Szathmari
artavizuala21 