Roma văzută cu ochii şi Roma inventată

A doua expoziţie:
War makes Museums /Războaiele aduc muzee
Ion Grigorescu şi Bogdan Vlăduţă
Recycle Nest
9 Martie 2012 – 25 Aprilie 2012
Deschidere: vineri, 9 Martie 2012, ora 17.00 PM

Încotro? Câte expoziţii veţi face? Unde vreţi să ajungeţi?

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Bogdan Vlăduţă şi Ion Grigorescu

În prima, de la atelierul din curtea Muzeului Storck, v-aţi definit punctele proprii de vedere, ale celui care ia imagini de la faţa locului şi ale celui care se deplasează doar în imaginaţie. Dar cel de la Roma visează de fapt amestecul trecutului în ceea ce vede, iar cel din România se documentează la Adamclissi cum închipuiau barbarii, cei care nu ajungeau să vadă capitala, Roma. Deci amândoi uzaţi de strategiile celuilat, pentru că, indiferent de prezenţa, de conştiinţa voastră, e inconştientul care vă obligă, această aşezare umană centrală, despre care se spune: „toate drumurile duc la ea; vezi-o şi apoi să mori”.
Azi avem o carte scrisă de Bogdan Vlăduţă, machetată însă de Ion Grigorescu, şi ultimele cuvinte ale postfeţei sunt despre un „nevăzător”. Cu ce ton: „cu adevărat vă spun, că în această clipă…”! Urgenţa, alarma, vin din Soarta cu care nu te poţi lupta, adică din Inconştientul deja pomenit. Spunem „inconştient”, dar, pe căi necunoscute, ne vine cunoaşterea, e un alt fel de conştient. Orbul, despre care Vlăduţă spune „Grigorescu îşi imaginează Roma cu vârful creionului care inventează soluţiile orbului”, îl înţelegem – toţi suntem nevăzători, chiar lucrul cu computerul la carte, orice unealtă (numită aici „creion”) e un baston.
„Vezi-o!” ne înbrâncim: „a ajunge” va fi finalul expoziţiilor celor doi.
Urgenţa şi angoasa vin şi din întrebarea „la ce fel de prezent asistăm?” pentru că ce vedem (sau exponatele de muzeu) sunt rezultatele masacrelor, fie la Roma, Kabul sau Bucureşti, scrie Vlăduţă de data aceasta chiar pe pictură, pe o imagine bucureşteană. Reveniţi astfel la un inconştient, de data asta freudian (vezi Das Unbehagen in der Kultur, tradus la ed. All, Disconfortul în cultură, 2011), omul fiind impulsionat şi de instinctul vital şi de cel letal, acţiunea artistică fiind ghidată (revenim la orbi) şi de sublimare (a răului, a traumei) şi de nevroză, de distugere a liniştei, a binelui (în consecinţă pus în ghilimele).