Oraşul văzut de generaţia ’80

Victoria Art Center
4 aprilie – 25 mai 2013

Galeria Victoria Art Center în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti vă invită joi, 4 aprilie 2013, ora 19:00 la deschiderea expoziţiei „Oraşul văzut de generaţia ’80”.

Momentul va fi marcat printr-un performance al artistului Ütő Gusztáv, intitulat Global-local 2. Pe durata expoziţiei vor fi organizate o Seară Mircea Florian, o Masă rotundă: Oraşele vizibile/ Oraşele invizibile şi o Seară de poezie optzecistă pe tema condiţiei citadine.

Artişti participanţi: Alexandru Antik, Olimpiu Bandalac, Rudolf Bone, Călin Dan, Mircea Florian, Teodor Graur, Radu Igazság, Iosif Király, Petru Lucaci, Valeriu Mladin, Alexandru Patatics, Dan Perjovschi, Romelo Pervolovici, Marilena Preda Sânc, Gheorghe Rasovszky, Mircea Stănescu, Roxana Trestioreanu, Ütő Gusztáv, Sorin Vreme
Curator: Adrian Guţă

Condiţia citadină se constituie într-un esenţial reper tematic pentru artiştii şi scriitorii generaţiei ’80, de la începuturi şi până în prezent. Dimensiunea existenţială, cea social-politică, explorările identitare din perspectivă individuală sau ţintind categorii umane diverse, sunt constante în opera optzeciştilor care s-au lansat în contextul Atelierului 35.
Contrastele şi dinamica lumii post-totalitare, ofensiva agresivă a consumerismului, integrarea în sistemele ce ţin de fenomenul globalizării, avantajele şi primejdiile acestuia, inclusiv o nouă „vârstă” a alienării, se regăsesc în arta din ultimele două decenii, a exponenţilor generaţiei ’80. Nu lipsesc nici semnele unei sinteze definibile prin conceptul de „glocalism”. Unele demersuri ţin seama de faptul că oraşul contemporan este un meeting point al high şi media (consumer) culture. Tipologia structurală a fragmentului trimite, ca şi trăsătura anterior menţionată, la universul postmodernităţii.

Artiştii cu care se „clădeşte” expoziţia de la Victoria Art Center dezvăluie cu luciditate nemiloasă realităţi urbane şi social-politice incomode, dar sunt sensibili şi la misterele, poezia şi chiar pitorescul oraşului.
Prezentul „desant” al optzeciştilor operează cu limbaje artistice subliniat consonante cu axul tematic al condiţiei citadine şi care au contribuit din plin la dinamica generaţiei respective la începuturile sale, dar şi pe parcurs: fotografie, video, computer based art, instalaţie, obiect, performance. Artiştii pentru care am optat acum (variantele de selecţie fiind mai multe) au fost invitaţi să participe cu lucrări mai recente, iar unele sunt realizate pentru această expoziţie.

Oraşul văzut de generaţia ’80 este cea mai amplă expoziţie din ultimii douăzeci de ani alcătuită numai cu exponenţi ai acesteia, după ce şi-au încheiat evoluţia în Atelier 35. Protagoniştii expoziţiei trăiesc şi lucrează în Bucureşti, Oradea, Cluj, Timişoara, Sibiu, Sfântu Gheorghe, centre majore pe harta artei tinere de acum  trei decenii, unii (şi) peste hotare, la Amsterdam sau Düsseldorf. Este o expoziţie a unor individualităţi marcante, care poartă cu sine repere ale apartenenţei la aceeaşi generaţie culturală. (Adrian Guţă)

Victoria Art Center for Contemporary Cultural Production (Calea Victoriei 12 C, Bucureşti) este un spaţiu dedicat artei contemporane, creat dintr-o iniţiativă privată pentru a veni în sprijinul artiştilor români. Centrul îşi propune stimularea şi promovarea artei româneşti contemporane şi facilitarea schimburilor culturale internaţionale. Centrul urmăreşte de asemenea crearea unui cadru pentru dialog interdisciplinar prin organizarea de dezbateri, mese rotunde, lansări de publicaţii, precum şi iniţierea unor programe educaţionale vizând dezvoltarea gustului şi apetitului pentru produsul cultural contemporan.

Parteneri media: ArtClue, ArtBank.ro, Modernism.ro, Igloo Media, Revista Arta, AgenţiadeCarte.ro, Radio România Cultural

Spettacolo del Mondo

 „Spettacolo del Mondo este un prim pas (expoziţional) al mai largului proiect „Muzica/ Spectacolul/ Circul”, care îşi propune să reunească sub egida interdisciplinarităţii şi totodată a semnului grafic, idei şi „elemente” extrase din zona artelor spectacolului.
Nu este vorba despre căutarea unor surse iconografice ori a inspiraţiei, ci mai degrabă despre un subiect de cercetare. Ceea ce interesează sunt relaţiile dintre static şi cinetic, efemer şi durabil, simultan şi consecutiv.
Într-o versiune matematic (voit) simplificată, fiecărui element reprezentat în mulţimea picturilor îi corespunde unul din cea a muzicii, teatrului, circului.
Prin performance-ul „Aripile Mele Negre”, susţinut la vernisaj pe 4 mai 2011 şi difuzat apoi în rotaţie continuă (ca proiecţie) pe durata expoziţiei, mecanismul este inversat: muzicii şi gestului le vor corespunde forme pictate, bidimensionale. Relaţiile dintre citatele elemente sunt căutate dincolo de evidenţă sau de orice naraţiune posibilă.

Expoziţia, ai cărei pictori participanţi sînt Carmen Cretzu-Iacob, Iuliana Florea Lucan, Valeriu Mladin şi Ioana Panaitescu, va fi deschisă pînă pe 25 mai. Nu este vorba, după cum a specificat curatorul expoziţiei şi iniţiatorul programului, Mihai Plămădeală, despre căutarea unor surse iconografice ori a inspiraţiei, ci mai degrabă despre un subiect de cercetare. Ceea ce interesează sînt raporturile dintre static şi cinetic, efemer şi durabil, simultan şi consecutiv. Într-o versiune matematic (voit) simplificată, fiecărui element reprezentat în mulţimea picturilor din expoziţie îi corespunde unul din cea a muzicii, a teatrului, a circului. Prin performance-ul susţinut la vernisaj de Mircea Florian – al cincilea, dar nu cel din urmă artist al proiectului – şi difuzat apoi în rotaţie continuă (ca proiecţie) pe întreaga durată a expoziţiei, mecanismul este inversat: muzicii şi gestului le-au corespuns forme pictate, bidimensionale. Relaţiile dintre citatele elemente sînt căutate dincolo de evidenţă sau de orice naraţiune posibilă.

Carmen Cretzu-Iacob a pictat „fecioare cu sufletul trist şi frumos“, regi saturnieni, trubaduri melancolici şi pitici sangvini, grupaţi în adevărate portrete scenografice de grup, al căror decor a fost împins mult în spate, de fapt, în indefinit. Tema iconografică abordată este de fapt aceea a lumii răsturnate cu susul în jos, a vieţii văzute ca număr de circ, a muzicii interpretate drept risipă de sunete şi irosire de „pneuma“. Portretul de tip prerafaelit este asociat cu arta medievală gotică într-o atmosferă de alchimie postmodernă.

Iuliana Florea Lucan a portretizat personajele principale feminine din Livada de vişini a lui Cehov, pe Tanta Ania şi pe Liubov Andreevna Ranevskaia, pe magicienii Danton şi Houdini, a realizat alegorii muzicale care trimit spre Miles Davies sau Nigel Kennedy. Masca ori instrumentul muzical reprezintă doar pretexte pentru a deschide largi subiecte de meditaţie. Profilurile conturate pe cer, motocicleta care iese din mare sau personajele minuscule ce se îndreaptă spre uşi aflate în planuri îndepărtate amintesc, pe alocuri, de David Lynch. Una dintre lucrări, Silencio, are titlul împrumutat din filmulMulholland Drive.

Valeriu Mladin a expus lucrări dintr-o serie realizată în 2006, „Pas de Deux“. Acestea au fost pictate pornind de la nişte imprimări făcute cu Igor Stravinski la repetiţiile pentru „Pas de Deux“-urile sale. Ceea ce a realizat artistul este altceva decît „colorarea unor secvenţe muzicale“. Cunoscător de muzică, el însuşi interpret experimentalist al artelor vizuale, Valeriu Mladin a fost interesat de metalimbaj în încercarea de a stabili un numitor comun între sunet şi imagine.

Ioana Panaitescu a realizat planuri imaginare ale teatrului Globe (al lui William Shakespeare), dar şi o friză pictată cu mîini de pianist, prinzînd diverse acorduri ale piesei Boogie Blues Etude sau un personaj muzician de jazz, ale cărui versuri sînt scrise pe instrument. Cromatica este discretă, iar accentele oblice trimit spre ideea de ritm.

Mircea Florian, participant la Bienala de la Veneţia din 1999, este unul dintre artiştii români care au lucrat concomitent cu sunetul şi imaginea încă din anii ’70, în celebrele performance-uri de la Muzeul Kalinderu, Dalles şi nu numai. De această dată, a susţinut un performance, Negrele-mi Aripi #6, de 12 minute, în care a creat muzică live asistat de laptop şi controller, „pictînd“ în acelaşi timp nişte aripi pe un suport aflat pe peretele din spatele său, cu ajutorul unor pensule de mari dimensiuni, ataşate în prelungirea antebraţelor. „Pictura“, în formă de aripi, s-a născut sub ochii publicului, prin aceleaşi gesturi care au creat şi muzica.
Reţin din catalogul expoziţiei faptul că „artiştii invitaţi să participe la proiectul Spettacolo del Mondo au viziuni aparte asupra discursului de tip Paragone. Complementaritatea lor este mai puternică decît diferenţele de discurs artistic, reprezentînd una dintre mizele expoziţiei. Fie că avem de-a face cu lumea răsturnată, cu evocarea spiritului lui Oscar Peterson, al feeling-ului lui Miles Davies, cu stabilirea unor puncte, sperăm noi, inedite pe axa George Maciunas – Stelarc, cu ritmuri şi acorduri cromatice sau cu vectori cinetici, Spettacolo del Mondo aparţine artelor vizuale, respingînd ideea de spectacol împietrit sau de pictură fluidă”. (Anca Dobre)
SURSA: Observator cultural
Foto: Elite Art Gallery