Tabăra Internațională de Artă Plastică marca „Ianza Art”

Valea Jiului – 2016

Ianza Art

Tabăra Internaţională de Artă Plastică „Viziuni creative”, derulată în perioa¬da 28 iulie-6 august 2016, în organizarea Fundaţiei Culturale „Ianza-Art Inter-Cultural” Petroşani şi-a închis porţile sâmbătă cu un vernisaj organizat în galeria de artă de la etajul „castelului” lui Cristian Sergiu Ianza de pe strada Timişoara nr.1
Felicitări organizatorilor şi participanţilor!

Arta a învins căldura

13920932_10210336729764314_6318672567446742750_n

Îi reamintim pe artiştii plastici care au fost prezenţi în tabără şi au expus la expoziţia vernisată: Dănuţ Mihai Ban, Eugen Bencău, Petru Birău, Simonel Bucur, Adrian Cerchez, Radu Chinţa, Eunice Gall, Gigi Nicolau, Daniela Paşca, Angelica Pârvu, Andreea Ouatu, Cristian Sergiu Ianza – artişti plastici locali; Titus Blaj din Hațeg, Teodor Dădălău, Andrei Florian din Cluj-Napoca, Ana-Maria Negară din Iași şi Adrian Valentin Samson din Deva – artişti plastici din ţară;

Cristiana Iliopoulou-Hopîrtean (din Grecia), Ciprian Hopârtean (român stabilit în Grecia, soţul doamnei Cristiana) şi Milena Mladenova (din Bulgaria).

13907118_10210336707803765_9199605544909457673_n13924827_10210337103253651_2235302281556419935_n

Mulţi dintre artişti au fost prezenţi sâmbătă la momentul vernisajului, nu doar cu lucrări de pictură, sculptură sau instalație în materiale neconvenționale, executate în această tabără de vară timp de o săptămână, ci şi fizic, astfel că la un moment dat sala devenise neîncăpătoare şi sufocantă datorită vremii toride. În aceste condiții, în momentul în care alături de participanţii artiști prezenți au sosit şi numeroși iubitori de artă, cu toate instalațiile de aer condiționat și ferestrele deschise, atmosfera sălii a devenit una de mare incandescență, una ce ar trebui să definească mereu astfel de manifestări de suflet.

Arta cere sacrificii, dar dă întreit şi satisfacţii…

13669438_10210337100293577_3880049500138504960_o

Fireşte că s-au spus cuvinte frumoase în alocuţiunile de început de vernisaj, de către organizatori şi de către renumitul profesor clujean Andrei Florian, omul care a modelat serii şi generaţii de studenţi la secția Ceramică-Sticlă-Metal a Universității de Artă și Design din municipiul de pe Someş. Din cele spuse de vorbitori cu această ocazie redăm doar câteva paragrafe relevante: „(…) Oricum rezultatul acestor zece zile de tabără, din care cel puţin cinci zile s-a lucrat efectiv, este peste aşteptări. Îi felicit mai ales pe sculptori – îmi pare rău că fac acum o oarecare diferenţiere – care au muncit eroic şi din greu ba pe ploaie, ba pe prea mult soare, ba cu praf înghiţit cât cuprinde.

13680203_10210336709003795_8092276065709179040_o

Totuşi, nu pot să-i uit şi pe pictori care au muncit şi ei cu sârg. Pictorii locali, care, de obicei, nu stau permanent în tabără, pentru că în tot acest timp mai fac şi alte treburi cotidiene, au venit şi ei cu câte o lucrare nouă – alţii chiar cu două-trei,– ceea ce înseamnă că au luat în serios tabăra noastră, fapt demn de remarcat. Mă bucur că îi văd şi aici, în sală, la acest vernisaj, ceea ce înseamnă că acţionează şi participă la cererea mea şi a fundaţiei – unde avem mai mulţi oameni care se ocupă de acţiuni, cum e de exemplu directorul fundaţiei, doamna Cristina Smadea din Alba-Iulia, aici de faţă azi… Felicitări încă o dată tuturor şi vă mulţumesc tuturor celor ce vă aflaţi azi aici că aţi răspuns apelului nostru, ceea ce ne face să credem că merită să continuăm linia pe care mergem şi că vom reuși să aducem Petroşaniul, pe linia culturală, acolo sus, unde trebuia să fie demult la câte talente artistice are acest oraş (…) Mulţumesc în încheiere Consiliului Judeţean Hunedoara pentru că a contribuit atât anul trecut, cât şi anul acesta cu cât s-a putut. Practic, am reuşit cu ajutorul celor de-acolo să facem anul trecut un catalog al expona¬telor, vom face unul şi anul acesta cu exponatele create în tabără. Mulţumesc, de asemenea, Universităţii din Petroşani, care ne-a oferit cazarea pentru partici¬panţii veniţi din alte zări, mulţu¬mesc firmei domnului Emil Părău şi dumnealui personal, care, de fiecare dată, ne oferă material lemnos şi tot de fiecare dată ne găzduieşte pentru o zi şi o noapte sus în Straja la Cabana „Montana”, de unde invitaţii pot vedea nişte peisaje superbe cu Lupeniul şi Valea Jiului. Nu pot să uit nici de Marmosin, care acum trei ani ne-a dat piatră pe care şi acum s-a lucrat. Nu în ultimul rând mulţumesc partenerilor media, în primul rând ZVJ-ului care este şi azi prezent, site-ului Avântul Liber…”, a spus Cristian Sergiu Ianza.

13920941_10210367380330559_4819856449678908835_n

”(…) vreau să vă spun că mi-a făcut o mare plăcere să întâlnesc azi colegi pe care nu i-am cunoscut personal până acum şi cu care am avut plăcerea să lucrez câteva zile împreună pentru expoziţie. Mă bucur să văd în galeria aceasta o atât de mare diversitate de exponate, de abordări conceptuale și totodată o mare varietate de material și de tehnici de lucru. A fost, într-adevăr, o întâlnire blitz, extreme de productivă. Eu, efectiv, am lucrat trei zile, dar a fost o provocare care merita primită, iar noi ne-am comportat ca atare. Chiar şi sculptorii care au înghiţit praf foarte mult într-un timp foarte scurt s-au comportat minunat. Mă bucur că am venit la Petroşani și îi mulţumesc domnului Ianza pentru această invitaţie. Expoziţia de faţă este şi o oglindă a lumii artistice din această zonă, care pentru mine cred că reprezintă o dragoste la prima vedere… Îmi place foarte mult locul, mi-au plăcut foarte mult oamenii, artiştii plastici de aici. Sper să mai avem ocazia să ne întâlnim cu toţii în astfel de tabere. În legatură cu nivelul artistic al lucrărilor nu pot spune decât că ele sunt valabile pe simezele oricărei galerii de renume din Europa, fără niciun soi de scădere și mă bucură faptul că Fundaţia Ianza pune în lumină păstrarea și consolidează continuitatea lumii artistice din această  pitorească zonă. Eu mulţumesc publicului consistent pentru participare și probabil că o discuţie la un pahar de apă rece, şi nu numai, va face să ne simţim cu toţii cât mai bine”, a spus, printre altele, profesorul şi artistul plastic ceramist clujean, Andrei Florian.

La final am luat două vorbe şi doamnei Cristina Smadea, membru în Comitetul Director al Fundaţiei Ianza: „M-au surprins unii dintre artiştii locali pe care i-am mai văzut în alte expoziţii şi care de data asta au venit parcă cu altceva, cu alte viziuni şi idei, cu propuneri plastice deosebite. Mă bucur să-l regăsesc de exemplu pe Titus Blaj, care azi a venit cu ceva bine defi¬nit, eu am zis că a venit cu Atlantida lui Titus, cum i-am spus eu, pânzele sale fiind deosebite. Îmi place grafica Danei Paşca, îmi plac aripile de înger din lucrarea domnului profesor Andrei Florian de la Cluj,– cumva se simte ceramistul din el… se vede mâna celui care modelează, care vrea să deschidă lumea către ceva. Una peste alta, o expoziţie frumoasă, caldă, originală, cu artişti plastici deosebiţi şi în mare formă artistică”.

13912691_10210336709723813_8613512420683649589_n

Tiberiu Vințan 31 iulie 2016 Cultură, Stiri la zi

Valea Jiului găzduiește în aceste zile o nouă tabără internațională de artă plastică. Derulată în perioada 28 iulie- 8 august 2016,  Tabăra Internațională de Artă ”Viziuni creative 2016” organizată de Fundația Culturală ,,Ianza-Art Inter-Cultural” Petroșani, a ajuns la ediția cu numărul patru.

La ediția din acest an președintele fundației culturale din Petroșani, artistul plastic Cristian Sergiu Ianza a invitat un număr de 19 artiști plastici din România și din străinătate. În bunul obicei instituit de organizatorul taberei, Cristian Sergiu Ianza un loc aparte în cadrul evenimentului îl au artiștii Văii Jiului, la ediția din acest an a taberei de la Petroșani  fiind invitați să ia parte Dănuț Mihai Ban, Eugen Bencău, Petru Birău, Simonel Bucur, Adrian Cerchez, Radu Chința, Eunice Gall, Gigi Nicolau, Daniela Pașca, Angelica Pârvu și, evident, Cristian Sergiu Ianza.

Alături de aceștia, tabăra de creație artistică de la Petroșani este onorată de prezența unor artiști remarcabili din România, precum Titus Blaj, Teodor Dădălău, Andrei Florian, Ana-Maria Negară și Adrian Valentin Samson sau din străinătate, așa cum sunt Cristiana Iliopoulou- Hopîrtean (Grecia), Ciprian Hopârtean (Grecia) și Milena Mladenova (Bulgaria).

13962707_10210367399491038_9175611891593674035_n

Lucrările realizate de artiști în această tabără vor putea fi admirate în cadrul unei noi expoziții care va fi vernisată sâmbătă, 06 august 2016, începând cu ora 16,00 la Galeria ”Casa Ianza” din Petroșani a Fundației Culturale ”Ianza-Art Inter-Cultural” Petroșani, strada Timișoarei, nr. 1. De asemenea, lucrările realizate în aceast tabără vor constitui zestrea artistică a unei noi expoziții itinerante pe care Fundația Ianza o va prezenta în mai multe galerii de artă din țară și din Europa

Spectacolul SubPământ / Muzeu în mişcare

Turneu în oraşele industriale din judeţul Hunedoara

Echipa proiectului Teatrul SubPământ. Valea Jiului după 1989 vă invită la spectacolul „SubPământ”cu reprezentaţii în judeţul Hunedoara:

17 octombrie – Teatrul de Artă din Deva, orele 20.00
18 octombrie – Casa de Cultură, Hațeg – orele 18.00
19 octombrie – Casa de Cultură, Brad – orele 18.00
20 octombrie – Clubul Copiilor, Petrila – orele 14.30
21 octombrie – Casa de Cultură, Baru Mare – orele 17.00

Teatrul SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observaţie şi analiză a existenţei cotidiene a unor comunităţi afectate decisiv de schimbările politice şi sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul îşi propune să documenteze situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism.
Teatrul SubPământ este un proiect de reconstrucţie performativă a poveştilor-document care fundamentează istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie.

Perioada post-1989 a transformat fundamental configurația comunităților din Valea Jiului, atât la nivelul relațiilor de viață socială, de muncă și de putere, cât și la nivelul raporturilor interpersonale. Aceste comunități s-au redefinit din perspectiva noilor structuri socio-politice care au adus în Valea Jiului închiderea treptată sau reducerea activității celor mai multe mine, disponibilizări, privatizarea și delapidarea principalelor fabrici din zonă, incursiuni repetate și manipulate ale minerilor spre București. Rata șomajului a crescut, oportunitățile de angajare s-au dovedit din ce în ce mai precare, situația economică, calitatea vieții și stima de sine a locuitorilor, în special a muncitorilor, au scăzut constant. Imaginea locuitorilor și a zonei a fost deteriorată decisiv odată cu așa-numitele „mineriade”,care au generat o dublă percepție negativă.

Spectacolul „SubPământ” are la bază o cercetare în Valea Jiului, coordonată de Mihaela Michailov (dramaturg), Vlad Petri (fotograf), David Schwartz (regizor). Cercetarea a avut mai multe direcţii – ateliere, discuţii libere şi interviuri cu mineri, soţii de miner, cu pensionari şi copii, cu paznici de mină, lideri de sindicat, oameni care trăiesc din furtul de cărbune.
„Sub Pământ” este un spectacol-arhivă de poveşti-mărturii ale unor comunităţi pe cale de dispariţie. Spectacolul îşi propune revalorizarea poveştilor, a problemelor şi culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de după 1989: comunităţile muncitoreşti.
Spectacolul face parte din proiectul Sub Pământ – Muzeu în mişcare, în cadrul căruia spectacolul este jucat în teatre şi case de cultură din patru zone industriale din Transilvania, afectate decisiv de schimbările post-1989 (Baia Mare, Hunedoara, Roşia Montana, Valea Jiului).
După fiecare reprezentaţie, are loc o discuţie cu publicul, ca parte integrantă a spectacolului.
La toate reprezentaţiile spectacolului intrarea este gratuită.

Echipa proiectului:
Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Şerban, Bobo Burlăcianu, Adrian Cristea, Vlad Petri, Ana Colţatu, Ştefania Ferchedău, Cătălin Rulea
Coordonatori: Mihaela Michailov şi David Schwartz.
Parteneri: Asociaţia Alburnus Maior, Dianei 4, Teatrul de Artă Deva, Teatrul Municipal Baia Mare, Clubul Copiilor Petrila.

Contact:
Mihaela Michailov +40722682349, mihaela_michailov@yahoo.com
David Schwartz +40724353559, davey_schwartz@yahoo.com
Mai multe informaţii pe: www.teatrusubpamant.wordpress.com

Comorile pământului

Peştera Bolii şi Canionul Carstic Băniţa

Legendele din zona Ţării Haţegului vorbesc despre bogăţii ascunse în „mărunatiele” pământului. La sfârşit de săptămână, împreună cu trei prieteni, toţi pasionaţi ai artei fotografice, am plecat pentru a găsi aceste bogăţii ale naturii. Nu am căutat comorile dacice despre care vorbesc legendele locului, o zonă plină de gropi, grote şi peşteri încă nedescoperite, ci frumuseţea şi splendoarea pe care ne-o oferă lumea înconjurătoare.

Ne-am îndreptat spre un loc greu accesibil celor care sunt obişnuiţi cu asfalt până la destinaţie. Am ajuns în spaţiul în care Ţara Haţegului se termină, lăsând loc versanţilor muntoşi din calcar ai Văii Jiului şi pe care apa, începând din jurasic, i-a săpat cu meticulozitate formând un fenomen carstic foarte puţin cunoscut în România. Canionul Carstic de la Băniţa l-am descoperit datorită prietenilor mei de la „Discover Transylvania”. Potrivit spuselor lor, acest canion nu a fost documentat fotografic până acum. Asta, datorită faptului că nu este locul potrivit pentru a te plimba în pantofi, ca pe faleză. La sfârşitul scurtei expediţii, datorită faptului că această „arhitectură de piatră” este realizată de apă, bocancii au trebuit agaţaţi în cui pentru a se usca.

Nu am avut la dispoziţie decât o singură zi, aşa că am depins în totalitate de lumina şi condiţiile meteo care ni se ofereau. Zona în care am ajuns este plină de vegetaţie, din dorinţa naturii, parcă, de a ascunde ochiului această minunăţie pe care a creat-o natura. Pe malul părâului am pătruns în culoarul săpat de apă, în „cetatea” cu cu pereţi verticali din granit. Soarele strălucitor se combina cu umbra din interiorul canionului făcând, de multe ori, dificile expunerile. Ceea ce am văzut, nu poate fi exprimat în cuvinte. O parte din ceea ce am realizat vă prezentam dumneavoastră, celor care urmăriţi articolele de pe artavizuala21.

Peştera Bolii, aflată tot în această zonă, este parte a rezervaţiei Parcului Natural Gradiştea Muncelului, intrarea realizându-se printr-o arcadă care are înălţimea de 46 de metri. Peştera este situată la 6 km nord de oraşul Petroşani, pe drumul ce leagă Ţara Haţegului de Valea Jiului, în locul unde se întâlnesc Munţii Retezat cu cei ai Sebeşului. Peştera a fost săpată de Pârâul Jupâneasa, care, apoi, se pierde în interiorul muntelui de calcar. Pe o lungime de 466 de metri galeria coboară aproximativ 3 metri, fiind accesibilă publicului. La ieşirea din peşteră pârâul poartă numele de Galbina.

O legendă din anii ’80 relatează faptul că peştera a devenit loc de pelerinaj după ce Sfânta Maria s-a arătat participanţilor la o sărbătoare a minerilor. O altă legendă spune că o fată frumosă şi bogată, pe nume Jupâneasa, nu-şi găsea perechea. Văzând-o tristă, Maria a transformat-o într-un pârâu cristalin care curge în căutarea iubitului.

Despre legendele care au animat minţile aventurierilor în căutarea tezaurului dacic ascuns aici, cu năluci şi labirinturi tainice, nu o să vorbesc pentru că au făcut subiectul diverselor publicaţii mai mult sau mai puţin credibile. Cu siguranţă, însă, legendele ascund, de multe ori, un „sâmbure” de adevăr. Locul a fost folosit de partizani pentru a se ascunde de autorităţi şi în timpul Războiului peştera a fost folosită ca depozit de muniţie. Impresionaţi de frumuseţea şi misterul pe care îl inspiră Peştera Bolii, regizorul filmului „Legenda Nibelungilor” a ales să filmeze câteva scene în Peştera Bolii şi la Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Nu vă pot spune mai multe date despre Canionul Carstic de la Băniţa şi peştera Bolii pentru că nu am cunoştinţele necesare în vederea unei analize ştiinţifice. Vă pot prezenta, prin intermediul imaginilor realizate, un fragment din ceea ce am surprins prin vizorul aparatului de fotografiat, „sculpturi” şi structuri naturale realizate de apă, vânt şi ghiaţă, rezultat al eroziunii exercitate timp de milioane de ani asupra rocilor din munte.

Cu toate că punctele de staţie sunt limitate în lipsa unui minim echipament de căţărare, apelând la toate cunoştinţele tehnice, bucurându-ne de tot ce descopeream la fiecare pas, agăţând trepiedele între pietre, ne-am pus în practică propriile metode de lucru. Culoarul strâmt al canionului părea, dintr-o dată, extrem de populat. În final, cu toţii am admirat forţa naturii, care ar face invidios orice sculptor ce ar dori să-şi măsoare cunoştinţele încercând să o imite. (Grigore Roibu)
Participanţi: Petrişor Crăciunoiu, Ştefan-Daniel Bocşe, Cătălin Redinciuc şi Grigore Roibu.
Foto: Discover Transylvania