O lume paralelă în Transhumanța

Dragoş Lumpan este fotograf şi filmmaker. În anul 2007 a început să surprindă, în fotografii, transhumanţa. L-a fotografiat pe Ghiţă ciobanul, atunci unul dintre cei 30 de proprietari de oi din România, care încă făcea transhumanţă. Din România a ajuns în alte cinci ţări unde a surprins acest obicei pe cale de dispariție. De la fotografie a trecut, apoi, la film. Proiectul „Ultima transhumanţă” se apropie de final.

După crowdfunding și sponsorizări filmul are o parte din suma necesară pentru postproducție, suma necesară pentru a pleca la drum…
Scurt metrajul este prezentat în aceste zile la Cluj, Brașov, Jina, Săcele și București. Lung metrajul va avea premiera în primăvara anului viitor.

Documentarul expune dispariţia unui mod de viaţă milenar. Este un proiect artistic, etnografic şi sociologic care însumează 8 ani, 6 ţări, peste 50.000 de km parcurşi, 100.000 de fotografii, 70 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio.

Pentru a vedea în ce stadiu se află povestea ultimei transhumanţe am mers la Jina, unde a avut loc ce-a de-a doua proiecție a scurt-metrajului.

„Filmul prezentat astăzi la Jina este frumos, este foarte frumos și surprinde acest obicei. Este un obicei vechi, din moși strămoși. Noi așa ne-am născut, cu „transformanța”. Faptul că filmul a putut fi văzut aici este un lucru bun, astfel tinerii pot vedea cum a fost o dată. De exemplu, nepoții noștri nu au de unde să mai știe despre acest obicei”, spune Bebeșelea Elena, cea alături de care Dragoș Lumpan a mers în prima tranhumanță.

La sfârșitul proiecției, Dragoș Lumpan a avut amabilitatea să ne răspundă la o serie de întrebări.

Grigore Roibu: Unde ai ajuns cu acest film, de scurt metraj, „Tranhumanța”?

Dragoș Lumpan: Acum am ajuns în Jina. Ieri am fost la Cluj. De aici plec spre Brașov unde filmul va fi prezentat prima dată în Săcele și, apoi, la Brașov. Sâmbătă, 21 noiembrie, voi încheia acest periplu prin țară la Muzeul Țăranului Român, în București. Altfel, cu Transhumanța și cu oile am ajuns, mai întâi în România, pe urmă am ajuns Grecia, Albania, Turcia, Țara Galilor și Italia. Așa că și cu ajunsul acesta totul este relativ. Depinde la ce ajuns te-ai referit.

– Cum a fost primit de către public filmul de scurt metraj „Transhumanța”?

– Ieri, în Cluj au fost foarte mulți oameni, mult mai mulți decât mă așteptam eu și cei de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Am primit aplauze, deci, consider că filmul a fost primit bine. Aici la Jina, cred, că a fost la fel de bine. Am realizat această proiecție la Jina pentru că prima familie alături de care am mers la drum, care mergea în transhumanță, am găsit-o aici. Am mers cu ei în 2007 și în 2008 de 12 ori, timp de doi ani. Ei au renunțat la drum și, din acest motiv, albumul foto se numește „Ultima transhumanță”. În 2010, când am reluat proiectul în film, tot în Jina am găsit a doua familie de ciobani, familia Dănuleț. Pe tânărul familiei Dănuleț îl cheamă Ghiță și pe el l-am recomandat la Vodafone.

– Cum trebuie să vedem filmul „Transhumanța”, ca pe un documentar sau ca pe un film artistic?

– Foarte pe scurt i-aș spune documentar. Acum, mai departe, fiecare are libertatea de a-l numi cum consideră. Filmul este, mai degrabă, un eseu documentar. Acest lucru nu contează așa de mult. Este un film la care vă invit să veniți ca să-l vedeți. Nu este un documentar clasic, pentru că nu sunt spuse doar informații tehnice, cum ar fi, de exemplu, momentul când pleacă ciobanii, locul unde merg ei, ci, încerc, mai degrabă, să aduc ceva din starea, din atmosfera lumii ciobanilor, o lume care pot spune, având în vedere că merg alături de ei timp de 8 ani, fără a o spune de dragul senzaționalului, este o lume paralelă cu a noastră. Am încercat să aduc în film ceva din această lume care, fizic, este foarte apropiată de noi, dar ca stare se află în cu totul și cu totul altă lume, o lume, parcă, extraterestră, o lume ireală.

A consemnat Grigore Roibu

Ultima transhumanță – o poveste veche într-un limbaj nou

Documentar antropologic despre dispariția unui mod de viață milenar, proiect inițiat de Dragoș Lumpan.

artavizuala21 vă invită să sprijiniţi „Ultima transhumanţă” – un proiect artistic, etnografic şi sociologic uriaş se apropie de final. 8 ani / peste 45 000 de kilometri / 6 ţări / peste 100 000 de euro investiţi / 12 expoziţii în Europa / finanţări obţinute până acum: ICR, AFCN, GAV, Urban Spaces şi fonduri proprii.

Platforma de crowdfunding crestemidei.ro găzduieşte o campanie de susţinere a acestui proiect. Mai este aproape o lună în care putem ajuta la finalizarea acestui demers inițiat de unul din cei mai buni fotografi români, Dragoș; Lumpan.

Mai e nevoie de aprox 15.000 EUR pentru a finaliza filmul documentar.Echipa proiectului îşi propune ca prin aceasta campanie de crowdfunding să strângă minim 7500 euro (33.333 lei), urmînd ca diferența să fie acoperită din economiile proprii și alte colaborări.

Mai multe despre proiectul „Ultima transhumanță”găsiți pe: http://transhumance.ro

Transhumanța este drumul de câteva sute de kilometri pe care ciobanii îl parcurg toamna și primăvara între munte și câmpie pentru a hrăni și proteja turmele.

Ciobanii care încă mai practică transhumanța merg zi de zi cu oile, dorm unde îi prinde noaptea, sub cerul liber, indiferent de anotimp. Ei trăiesc într-o altă lume, într-un alt timp, într-un calendar cvasi-cosmic.

În 2007, Dragoș Lumpan a început să fotografieze o familie de ciobani din România, care de generaţii mergea la drum. În 2008 acești ciobani au renunţat la drum, la transhumanță. În 2010 proiectul a fost extins în mai multe țări: Albania, Grecia, Italia, Marea Britanie și Turcia. Pe lângă fotografie, Dragoș a început să filmeze. „Filmul Transhumanța, un documentar antropologic de 90 de minute, montat din cele aproximativ 100 de ore de material filmat în cele 6 țări ale proiectului, numeroase interviuri cu ciobani în stânele lor, interviuri cu cercetători în antropologie, precum și cu inițiatori ai unor proiecte culturale despre transhumanță. Filmul va conține și time-lapse-uri montate din cele peste 100.000 de fotografii. Am ales fotografia și filmul pentru ca în acest fel putem spune o poveste veche într-un limbaj nou, foarte ușor accesibil”, spune Dragoș Lumpan.

Mai multe detalii despre mine si proiectele mele: http://lumpan.com/

În 2012 artavizuala21 a realizat un interviu cu Dragoș Lumpan, interviu pe care îl găsiți aici: Dragoş Lumpan: „Încerc să fotografiez oameni în mediul lor”.

După ce va fi gata, filmul „Transhumanta” va fi trimis la festivalurile de film iar apoi va urma distribuirea lui. Filmul va fi finalizat în octombrie 2015.

Dragoş Lumpan – Ultima Transhumanţă

Expoziţie de fotografie şi lansarea albumului
Librăria Bizantină, Bucureşti

Vă invit joi, 16 mai 2013, ora 19:30, la vernisajul expoziţiei şi lansarea albumului „Ultima Transhumanță”, eveniment care va avea loc la sediul Librăriei Bizantine din Bucureşti, strada Bibescu Vodă nr. 20.

„Asistăm la dispariţia unui mod de viaţă. Ciobanii nu vor să mai fie ciobani.
Ultima transhumanţă este un proiect artistic, etnografic şi sociologic care însumează 5 ani de cercetare, 6 ţări studiate, 40.000 de km parcurşi, 100.000 de fotografii, 70 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio”. (Dragoş Lumpan)
Vedeţi şi Dragoş Lumpan – Ultima Transhumanţă

Ultima transhumanţă / lansare de carte

Ceainăria Cărturești, Verona
astăzi, 17.04. 2013, ora 17:30

Fragment preluat de pe atelierul de grafică

Proiectul fotografului Dragoș Lumpan a început acum mai bine de 6 ani și încă nu s-a încheiat. La modul cel mai simplist spus, artistul a umblat în rând cu oile și ciobanii ca să vadă care-i treaba. Excelentă dambla!
Finalul etapei călătoriilor a fost marcat și prin realizarea unui album pe care Dragoș l-a lucrat cu noi. Și ne-am bucurat! Nu a fost o lucrare ușoară, nici o colaborare comodă, am așezat și reașezat lucrurile de mai multe ori iar DVD-ul pentru tipar l-am scris noaptea, în al doișpelea ceas.
Dar a fost o întâlnire din care fiecare a avut câteva ceva de învățat. Și din care a rezultat o carte frumoasă, spunem noi. Și o prietenie.

Pentru că e o carte care e imposibil să nu vă placă, vrem să vă spunem și câte ceva din bucătăria și ingredientele acestei lucrări:

• ne-a încântat relația constructivă în care comanditarul a avut o idee relativ clară despre ce își dorește și s-a documentat. Iar noi, atelierul de graficieni, am căpătat suficientă libertate cât să ne cufundam în subiect și să ne atașăm de lucrare. Astfel lucrurile s-au dezvoltat cumva organic. (…)

• am primit câteva sute de fotografii – o selecție „grosieră” din zecile de mii realizate de-a lungul anilor de călătorii; și tot a fost extrem de dificilă selecția finală; este și motivul pentru care am optat ca fotografiile mari de pe paginile de dreapta, ca și cele câteva full-spread-uri care străbat la intervale relativ regulate cartea, să fie însoțite de alte fotografii mai mici (întotdeauna pe pagina din stânga) care să nuanțeze sau să explice în plus anumite momente din viața transhumanță. (…)

Și un amănunt demn de menționat: cartea s-a numărat printre volumele finaliste la secțiunea concept grafic la Gala Bun de Tipar 2012.
Citiţi articolul integral pe GraphicFront.ro
Vedeţi şi Dragoş Lumpan- Ultima Transhumanţă

Dragoş Lumpan – Ultima Transhumanţă

Lansare album – ediţia a II-a

Vă invit miercuri, 17 aprilie 2013,  ora 17:30, în ceainăria din Cărturești Verona (Bucureşti, str Pictor Arthur Verona 13), cu prilejul lansării albumului „Ultima Transhumanță”.

Transhumanța: work in progress
De curând o prietenă m-a întrebat: „Cum e după ce-ai terminat Transhumanța? Te-ai detașat?”.
Dar, încă nu am terminat Transhumanța.
Încă lucrez la postproducția variantei finale a filmului. Pe prima variantă a filmului Transhumanța am prezentat-o în 2011 la Târgul de artă din Istanbul. Dar, după aceea am mai filmat câteva secvențe. Așa că acum lucrez la varianta finală a filmului: pe de o parte lucrez la montaj (editare), iar pe de altă parte încerc să strâng ultimii bani necesari pentru postproducție.

Tot acum scot în librării albumul „Ultima Transhumanță”.
Acest album are două ediții.
Prima este ediția gratuită care a fost susținută de ICR (prin Programul Cantemir pentru proiectul cultural Transhumanța). În România aceasta ediție a fost oferită în timpul expoziției din 2012 de la MȚR.
Ediția pentru vânzare a fost sprijinită de AFCN – mai exact de programul editorial al AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional). Această ediție este aproape identică cu prima; singura diferență este coperta: coperta galbenă este ediția ICR, coperta albastră: AFCN.
Pentru a nu lansa în același timp o ediție gratuită și o ediție de vânzare a fost necesară o vreme de așteptare. Acum a trecut un an de la expoziția „Ultima Transhumanță” de la MȚR.
Sper ca ediția de acum să aibă un public mult mai larg față de expoziție și să ajungă acolo unde prima ediție nu a reușit.

Și, la anul, după ce se vor naște următorii miei, sper să ne revedem la filmul Transhumanța.
Dragoș Lumpan
www.UltimaTranshumanta.ro