Tipografia fierbinte

Partea II – Monotype

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Cel de-al doilea sistem de culegere (literă cu literă), a fost patentat de către Monotype Imaging Corporation, o companie americană specializată în culegere de text și design de literă. Spre deosebire de Linotype, Monotype culege textul literă cu literă, mașina fiind formată din doua unităţi separate: tastatura (cu 120 de taste) și turnătoria. De fiecare dată când operatorul apasă o tastă, un orificiu este perforat într-o rolă de hârtie. După ce tot textul a fost dactilografiat, rola de hârtie este montată în turnătorie, iar perforațiile sunt citite, interpretate și matrițele caracterelor respective sunt selectate și apoi injectate cu aliajul topit obținându-se astfel zațul cules literă cu literă.

Monotype a înfințat o filială a companiei în Londra în 1897, și mai apoi a deschis o fabrică în Surrey care a funcționat mai bine de un secol. Din acest motiv, sistemul Monotype era mai des întâlnit în Marea Britanie și în coloniile acesteia, iar Linotype era mai mult folosită în SUA. Deasemenea Monotype era mai des utilizat pentru culegerea cărțior deoarece permitea o tipografie mai fină, spațiere optică a caracterelor și corectură mai ușoară a greşelior de tipar. Linotype pe de alta parte era mult mai eficient și rapid, deoarece rândurile de text erau mai ușor de manipulat.

Ambele sisteme de culegere aveau avantaje și dezavantaje, iar în general decizia de a folosi unul sau altul se lua în funcție de tipul lucrării. În ambele cazuri însă, aliajul folosit pentru turnarea literelor era mai moale decât cel folosit în culegerea manuală. Astfel, după fiecare lucrare, literele turnate erau topite, nemaifiind nevoie de redistribuire. Uneori dacă lucrarea trebuia tipărită în tiraj foarte mare, se crea o copie numita stereotip. Textul cules era presat și imprimat într-o matriță foarte fină, făcută de obicei prin tehnica de papier mâché.

Tipografia fierbinte a reprezentat prima mare revoluție în tipografie de la inventarea tiparului de către Gutenberg în secolul al XIV-lea. Cuvântul tipărit a devenit astfel mai accesibil, informația circula mai ușor și mai ieftin. Publicațiile erau dintr-o dată rezultatul unui proces industrial, și ca în cazul oricărui obiect produs în masă, calitatea tipăriturii a avut de suferit. Trecerea de la tipografia fierbinte la tehnologiile din ziua de azi s-a făcut mult mai rapid, pe decursul a doar câțiva zeci de ani. Majoritatea mașinilor Linotype și Monotype au fost distruse atunci când au fost scoase din uz, iar astăzi mai pot fi văzute doar în muzee de specialitate.

În 2012 se împlinesc 125 de ani de la construirea primei mașini Linotype și cu această ocazie a fost pornit proiectul Linotype, The Film ce are ca scop crearea unui documentar lung metraj pe acestă temă. (Cătălina Zlotea)
SURSA: GraphicFront.ro
Citiţi şi Tipografia fierbinte partea I.

Cartea tipărită – O istorie vizuală

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Dacă tot vă gândiți unde ați putea să mergeți de 1 mai, iar Mamaia nu intră pe lista locurilor preferate, vă recomandăm Amsterdam unde până pe 13 mai aveți șansa de a vizita o expoziție extraordinară: „The Printed Book: A Visual History”.

Aici sunt prezentate cele mai remarcabile cărți din istoria tiparului occidental de mai mult de cinci secole: de la „Elegantiae linguae Latinae” imprimată de Nicolas Jenson în Veneția anului 1471 (faimoasă datorită caracterelor folosite – Jenson a fost primul care a tipărit cărți cu caractere romane – antiqua) până la cea proiectată de Irma Boom în anul 2010 („James, Jennifer, Georgina are the Butlers” de Jennifer Butler) – zeci de ediții care împreună formează canonul designului de carte.

O să vedeți acolo adevărate minunății precum Hypnoerotomachia Poliphilii, tipărit de Aldus Manutius la Veneția în anul 1499, considerată una din cele mai frumoase incunabula; ediția din 1715 a albumului științific despre viața și metamorfoza insectelor, de Maria Sybilla Merian, care conține ilustrații mari și colorate; Dlja golosa de Vladimir Majakowski proiectată de El Lissitzky, și multe cărți ieșite din cele mai faimoase tipografii: Paris (Estienne), Basilea (Johann Froben, Johannes Oporinus), Antwerp (Plantin), Imprimerie Royale din Paris, Birmingham (John Baskerville), Parma (Giambattista Bodoni), Kelmscott Press (William Morris).

Aceasta este de fapt o superbă colecție de cărți, din care se poate înțelege în cel mai practic mod cum s-a dezvoltat și cum a evoluat tiparul, cum migrau centrele tipografice dintr-o zonă în altă în funcție de mersul economic al comunității, și cum s-au schimbat tendințele din secolul XV până în prezent. Toate acestea într-o formă deloc obositoare pentru vizitator – cărțile sunt expuse în trei camere în două moduri: tradițional, cronologic și unul mai subiectiv, bazat pe Sistemul Zecimal a lui Melvil Devey, creat pentru librării în anul 1876 și folosit până astăzi. Amenajarea vizuală a expoziției merită și ea menționată. Etichetele nu au fost lipite pe pereți – vizitatorii explorează expoziția cu un catalog sub formă de ziar în care toate exponatele sunt trecute împreună cu un scurt comentariu. Cărțile sunt expuse pe rafturi acoperite cu sticlă pe care au fost puse cifre tăiate din folie albă, iar pentru tot ce înseamnă text (pe pereți, pe sticlă, în catalog și alte materiale) a fost folosit Helvetica, un font cu la fel de mulți dușmani pe cât are iubitori, dar cu o pozitie puternică în istoria și actualitatea designului de carte.
Concepută și proiectată de designerii din studioul Experimental Jetset, The Printed Book – A Visual History poate fi vizitată până pe 13 mai la University of Amsterdam.

Iar dacă vă plac cărțile despre design, tot în Bijzondere Collecties găsiți o librărie cu o vastă ofertă de titluri rare pentru România – sunt atât de multe, că e și greu să te hotărăști! (Anna Ciepiela)
SURSA: graphicfront.ro

Tipografia fierbinte

Partea I – Linotype

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Am vorbit în articolele precedente despre tiparul înalt și despre culegerea manuală a literelor, procedeu care, fiind foarte minuțios, prelungea mult procesul de tipărire.

Urmând parcursul cronologic al articolelor despre tipar, a venit timpul să vorbesc, destul de concis și fără să intru în foarte multe detalii tehnice, despre soluția salvatoare de culegere mecanică, numită tipografie fierbinte.
Ca o mică recapitulare o să reamintesc că una dintre principalele probleme pe care zețarii (culegătorii) o aveau, pe lângă așezarea literă cu literă în culegar a semnelor în oglindă, era redistribuirea acestora în casetă după tipărire. Așadar era nevoie de o mașină care să culeagă text și în același timp, să rezolve problema redistribuirii literelor la final.

Începând cu 1886 putem vorbi despre culegere mecanizată a textului. Independent și aproape concomitent au fost inventate, la sfârșitul secolului XIX, două sisteme diferite de culegere, unul literă cu literă și cel de-al doilea, rând cu rând. Au existat mai multe mașini care foloseau aceste sisteme, însă când vorbim despre culegerea mecanică a literelor de text, ‘bătălia’ finală se dă între Linotype și Monotype.

Mașina Linotype, după cum sugerează numele, culegea rânduri de text și nu litere individuale. Zețarul în acest caz s-a transformat în operatorul unei tastaturi, iar când acesta apăsa una dintre cele 90 de taste, matrița literei respective era eliberată din lăcașul ei, iar în momentul în care un întreg rând era cules, acesta se turna sub foma unei singure piese, numită în engleză slug, în germană Nacktschnecke, iar în romanește nu pot decât să banuiesc că se numește melc (dacă cineva îmi poate confirma acest lucru, aș fi foarte recunoscătoare). După turnarea rândului (care conținea exact 65 de caractere), matrițele erau întoarse într-un compartiment de depozitare.

Când am decis să scriu această serie de articole, în paralel am început și o documentare care să mă ajute să traduc în romanește termeni de specialitate, proces care nu este deloc simplu. De fiecare dată când descopăr un cuvânt nou, care ar putea echivala termenii din engleză, îl caut în dicționar pentru a mă asigura de acuratețea traducerii. Astfel am aflat că, în românește, mașina Linotype a fost numită linotip, și din câte am observat, acest nume era folosit ca substantiv comun din seria adidași, xerox etc…, și, în același timp, ca sinonim pentru tipografie fierbinte. Tot DEX-ul mi-a dezvăluit faptul că acest cuvânt provine „Din fr. Linotype” lucru care nu poate fi mai fals. Mașina Linotype a fost inventată în Statele Unite, în 1886 de către un ceasonicar care emigrase din Germania, și a fost pentru prima dată înstalată în tipografia de la New York Tribune. Numele îi vine de la faptul că textul era cules în linii (lino) de caractere (type, se traduce ca tip de literă). Sunt foarte curiosă unde, potrivit Academiei Române, intervine limba franceză în etimologia acestui cuvânt. (Cătălina Zlotea)

Pentru mai multe imagini sau filme despre Linotype acceseaza Arhiva – GF VIDEO / GF FOTO
Articole precedente din Istoria tiparului: Litera mobilă / Tiparul înalt I / Tiparul înalt II

Cătălina Zlotea este licențiată in design grafic (Universitatea de Arte București), publicitate (Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării) și design de carte (Universitatea Reading, secția Typography și Graphic Communication). Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și typography. (revista Esquire, bienale de arhitectură, diverse expozitii și evenimente).
SURSA: graphicfront.ro

Ziua bunului de tipar pe coală

Grafică fără computer. Cartea cu nr 2

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

După toate supliciile facerii unei cărți, ziua BT-ului iși are și ea părțile ei bune. Se lasă așteptată, vine pe nepregătite, te lupți un pic pentru ea, iar când ești chemat te supui fără crâcneală. Odată intrat în hală, te învăluie mirosul de cerneală, de hârtie proaspătă, ritmul mașinilor și cam uiți că n-ai dormit de mult sau că n-ai apucat să mănânci în ziua respectivă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Aștepți cu înfrigurare rezultatele tragerii, te uiți la niște oameni care sunt siguri pe ei și încearcă să mânuiască acele imprimante uriașe. Lupa, centratul culorilor, măsuratul intensităților de culoare, o coală, două, zece, zeci și vine și momentul semnatului pe coală. Nu e o poveste. Chiar trebuie să semnezi cu BT. Iar când semnezi te uiți bine, cât de bine poți.
Pregătitul și reglatul mașinii durează. Trasul propriu-zis, nu. Mi se spunea că e ca la vopsitul unui autoturism. Îl pregătești 3 zile, iar vopsitul în sine durează juma de oră. Am priceput repede, am vopsit și eu odată o mașină. În fine, ce vreau să spun e că ziua BT-ului e deosebită. Te duci pentru o coală și stai la patru pentru că ești curios;  iei câteva cu tine la atelier, le arăți colegilor, te bucuri.
SURSA: GraphicFront.ro

Typopassage Timişoara

Forţa secretă a literelor

Lansare: 4 august 2011

În primăvara anului 2009 l-am întâlnit pentru prima oara pe designerul vienez Erwin Bauer, amândoi fiind invitați la European Design Conference în Zürich, Elveția (eu ca și speaker iar el să ridice 3 premii). Aproape că nici nu ne-am remarcat prin marea de oameni participantă la eveniment, până în ziua conferinței mele, când după prelegere a fost singurul care a urcat pe scenă să îmi pună cele mai incomode întrebări referitor la proiectul pe care l-am prezentat. A doua întâlnire a fost 3 ore mai târziu în barul hotelului unde eram cazați.

Au trecut mai mult de doi ani de discuții, mailuri, colaborări, întâlniri strânse și aprinse pe diverse proiecte/teme până în aprile 2011, într-o cafenea din Viena, când, în una din discuțiile noastre i-am spus cât de mult apreciez eu proiectul inițiat de el. Era vorba de micromuzeul Typopassage din Museumsquartier. Am început să-i spun de pasiunile mele ascunse vis-à-vis de designul tipografic, ce se mai întamplă prin țară (Grafică fără computer), de proiectul de documentare tipografică Logocity (încă în stadiu de planșetă) și discutând despre astea toate – foarte natural s-a iscat întrebarea: ce ai zice de un muzeu Typopassage în Timișoara?

Hi Visuelle Gestaltung

Mihaela Popa

Fiind o personalitate proactivă dar în același timp precaută, Erwin a propus să dezvoltăm puțin tema și să vedem ce și cum putem face acest lucru posibil. În mai puțin de jumătate de oră am hotărât să pornim cu această idee de francizare culturală și să vedem în ce direcție putem să o ghidăm.

Adnan Vasile

Așa am ajuns curator și organizator al Typopassage Timișoara fără să știu cum să încep și în ce mă bag. Însă lucrurile s-au așezat. În 4 august va fi lansarea. Vor fi prezenți 5 designeri cu 12 lucrări, s-au produs 12 afișaje stradale design-uite custom, s-a schimbat fața unui pasaj întreg, s-au efectuat 4 interviuri, s-a lansat un site … și ca și cum toate acestea nu erau de ajuns, l-am chemat și pe domnul Erwin Bauer în Timișoara să țină speech-ul de deschidere și să ne aducă câteva sute de numere din publicația Typopassage Viena.

Typopassage Viena

Intenția de moment a acestui proiect este de a pune față în față designul de literă autohton cu cel European/internaţional, Typopassage Timișoara devenind un container typografic promovând/selectând cele mai bune lucrări din această branșă la nivel european. Și indiferent de cât de divers va fi conținutul acestui container, va avea tot timpul o temă constantă: pasiunea oamenilor pentru scriere/literă/tipografie, iar acest lucru merită să fie împărtășit și publicului larg.

Automat Typopassage Viena

Typopassage Viena este plasat în curtea Museumsquartier Wien – unul dintre cele mai mari arealuri culturale din lume, cu o suprafață de 60.000 mp și aproape 4 milioane de vizitatori pe an – și scoate din anonimat teme culturale neglijate de publicul larg. Infrastructura de expunere este finanțată de Quartier 21, departamentul dedicat culturii secolului XXI al Museumsquartier, iar biroul de design vienez grafic Bauer Concept & Design a preluat curatorierea și finanțarea catalogului editat cu ocazia fiecărei expoziții.

Alexe Popescu

La fel ca la Viena, pasajul tipografic timișorean este un loc de instruire a ochiului, o școală a vederii.
Lucrările expuse în el sunt conferințe publice despre forța secretă a literelor, despre modul în care informaţii seci și forme fixe se transformă în mesaje inteligibile, despre felul în care decid alții ce anume devine vizibil pentru noi și ne îndrumă percepția. În același timp, pășind în el, devine limpede că lumea literelor, aparent bine sudate în rândurile scrise pe o pagină obișnuită, poate deveni un teren artistic de manevră. (Ovidiu Hrin)

Ovidiu Hrin a lansat atelierul Synopsismedia în iarna anului 2001. Concentrat în principal pe print, Hrin, împreună cu echipa sa, este activ în mai multe domenii ce țin de designul grafic și de comunicarea vizuală. Lucrările atelierului său au fost recunoscute și publicate internațional de nenumărate ori (Muzeul Designului din Zürich, Graphis Gold, European Design Awards, Bienala Goldenbee Moskova etc). Pe lângă activitatea sa de la Synopsis, O.H este invitat ca și lector/conferențiar la numeroase evenimente de profil (European Design Conference (CH), Vienna Design Week, DesignMai (D) etc.)
Mai multe despre programul evenimentului pe site-ul proiectului Typopasage

SURSA: graphicfront.ro