Inventar Antik

Prezentare de carte
Marți, 25 octombrie 2016, ora 12:00
Galeria Mansardă, Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest
Str. Oituz, nr. 5, Timișoara

Invitați:  Alexandru Antik, Sebestyén György Székely.

Avem plăcerea de a vă invita la prezentarea cărții Inventar Antik. Ed.: Sebestyén György Székely și Alexandru Antik, București, Vellant, 2016.

Volumul își propune prezentarea creației unuia dintre actorii principali ai artei contemporane românești, a cărui activitate acoperă deja mai bine de patru decenii. Cartea nu dorește să fie o monografie artistică clasică, canonizatoare, ci, dimpotrivă, structura ei își propune să împrumute aspecte inspirate din practicile artistului.
În ultimii ani, Alexandru Antik a abordat, în mod sistematic, problema memoriei și a reconstituirii: multe dintre lucrările sale au fost realizate în genuri efemere (acțiuni, performance, instalații), care adesea nu au fost documentate corespunzător sau analizate de către critica de artă în momentul realizării lor.
Astfel, autorul lor se confruntă cu dificultatea prezentării și, adesea, a reconstituirii contextului în care lucrările au fost realizate și, nu în ultimul rând, a intențiilor care le-au dat naștere. Pornind de la această realitate, capitolul central al volumului (Inventar 1975-2015) este o prezentare cronologică realizată de către autorul însuși, al evenimentelor, lucrărilor și contextelor care au marcat creația sa. Acest Inventar constituie, astfel, un fel de  „ante-monografie” pusă la dispoziția specialiștilor, dar și a publicului larg, și care deschide calea spre noi interpretări.

Această contextualizare este aprofundată de amplul interviu realizat de Sebestyén György Székely.

Inventarul este urmat de două texte critice, semnate de Erwin Kessler (Tehnologia vieţii subiective) și Diana Marincu („Materia nu este un material supus în artă”. Câteva reflecții despre lucrările lui Alexandru Antik din perioada anilor 1980-1990), critici din diferite generații, care, cu mai multe ocazii, s-au ocupat de creația artistului. Aceste texte au fost scrise, însă, având la bază lectura Inventarului.

Volumul bilingv (în limba română și maghiară) de 208 pagini este bogat ilustrat și conține numeroase documente (texte ale unor acțiuni, invitații, afișe, proiecte).

Constantin Flondor – Fulg de nea

Jecza Gallery Timişoara – ianuarie 2015

Sâmbătă seara în Timişoara a nins frumos. Poate nu aţi aflat acest lucru din buletinul meteo sau din emisunile de ştiri. Sunt sigur, de altfel, că mulţi dintre timişoreni nu au observat fulgii de nea cernuţi peste Banat. Şi totuşi, nu vă mint – am fost acolo, a fost sărbătoare şi a nins. Nu a fost însă o ninsoare obişnuită.

Fulgii de nea au putut fi văzuţi de câteva sute de oameni, oaspeţi ai pictorului Constantin Flondor şi ai familiei Jecza. În pictură, desen, fotografie sau în structuri spaţiale a nins în amintirea lui Eminescu, a nins în amintirea lui Ştefan Bertalan, dar a nins şi spre bucuria noastră.

Cine este însă Constantin Flondor? Pentru cei ce nu au aflat, voi reda aici un fragment dintr-o scriere semnată de pictorul Mihai Sârbulescu, ce întâmpină cititorul-privitor al catalogului expoziţiei „Fulg de nea”: „Tinu este poet mai întâi de toate. Profesor minunat, soţ minunat (cu capul cufundat în nori, ca Eminescu, după cum spune Sanda, soţia lui), tată minunat, bunic minunat, prieten minunat… Şi, la finalul acestei liste de specializări (alcătuite de mine, în numele lui), ar putea oricând adăuga, precum Leonardo: Şi pot picta la fel de bine ca oricare altul dintre cei mai buni.

Totul în creaţia, în viaţa lui Tinu este un simfonic legatto. Frângerile de stil nu sunt pentru el rupturi, sunt cerneri. Cerneri în albul luminii care cuprinde, cum ştim, toate culorile. Toate bunurile.”
Şi ce anume face acest pictor despre care mulţi socotesc că se numără între „cei mai buni”? După spusele sale, gospodăreşte neputinţe.

În ziua Unirii Mici, cum i se mai spune, ne-am adunat împreună, preoţi, arhitecţi, filosofi şi scriitori, studenţi, fotografi, critici de artă, ingineri, medici, antreprenori, meşteşugari în ale picturii sau în alte meserii, să ne răcorim frunţile sub cernerea fulgilor de nea văzuţi de Flondor – cu minte deopotrivă de copil, de om matur înzestrat cu observaţie şi raţiune tăioasă, de om înţelept şi cucernic, păstrând proaspăt pentru fericite bătrâneţi, ochiul mirat al poetului în faţa raţiunilor Dumnezeieşti plasticizate, în geometria şi legile Creaţiei. Flondor ni-l readuce în atenţie pe Eminescu, cel din Fragmentarium: „Crucea bizantină e ca un fulg de zăpadă; mic reprezentant al universului”

Adaug portretului de mai sus o notă personală scrisă din perspectiva ucenicului şi având în minte încă atelierul de pictură coordonat de Constantin Flondor în Facultatea de arte şi design din Timişoara – anii 1999-2000. Iată aşadar un gând cuprins în volumul Adnotări – Lecţii de pictură, o oglindire a felului de a privi al lui Flondor în formarea noastră, a celor care i-am urmat cursurile:

Ar fi de notat, poate, faptul că pedagogia lui Constantin Flondor avea în toţi acei ani un fel de calendar anual care seconda substanţa cursului propus. Pe parcursul fiecărui an de studiu, în afara sau în prelungirea tematicii specifice modulului parcurs, făceam studii de nud sau de natură statică. O armătură clasică de studiu.
Exista însă şi o altă constantă pedagogică. Un fel de background cu un conţinut sărbătoresc. Acest conţinut era infuzat de bucurie. Bucuria de a contempla natura împletită cu cea de a prăznui creştineşte.

Mereu încercam să fim atenţi la felul cum se dezvoltă vegetaţia, la dinamica naturii şi la organizarea ei. Să căutăm sensuri în toate acestea trăindu-le prin studiu. Cuprindeam cât puteam cu mintea, dar mai mult încercam să cuprindem cu tuşa, cu linia, cu punctul. Fie că aveam în vedere simbolica numerelor sau dinamica ierarhiilor îngereşti, găseam resurse să pătrundem aceste teme mari în jocul de a face podoabe pentru pomul de Crăciun. Aveam adesea expoziţii de grup în preajma Paştilor sau a Naşterii Domnului. La aceste sărbători s-au adăugat acelea de a vedea un film împreună, de a sta pur şi simplu de vorbă, de vin, de gustare înghesuiţi în apartamentul de pe strada Catul Bogdan, în atelierul din Parcul Rozelor, la vreunul dintre noi sau la masa Bădeştilor (Galleria 28).

În acelaşi an, am cercetat pentru o vreme poliedrele regulate și semiregulate. Le-am inventariat, le-am desenat, le-am reconstruit. Cu mirare. Un număr finit de solide perfecte. Unele dintre acestea sunt de găsit în natură. Apoi, am încercat să construim structuri spaţiale. Lipeam baghete din lemn sau din metal cu silicon topit ori cositor. Uneori interveneam în volumele rezultate, tăind, secţionând. Ne odihneam apoi, jucându-ne. Mici corpuri geometrice spaţiale din scobitori deveneau podoabe pentru pomul de Crăciun – structuri stelare amintind de fulgul de zăpadă, de steaua lui David sau de octogonul cupolelor bizantine.
Colegii din alte ateliere ne vizitau ironici sau cel puţin buimăciţi. Ce legătură avea ceea ce făceam noi cu pictura? Şi apoi, cum să te raportezi la toate aceste legi ce stau sădite în vreun cristal, în fagurele albinelor, în corpul nostru, în construcţia unei flori, în fiece corp sferic?

Revin în iarna lui 2015 şi în încheiere, ţin să vă amintesc: acum câteva zile, în Timişoara a nins. Nu vă mint. Bucuros ca un copil, poetul, a cântat la pian acorduri de peste ani, a însemnat pe catalogul expoziţiei mici desene, înscrisuri simetrice sau oglindite precum Leonardo. Zice undeva Mihai Sârbulescu: „Cu Tinu aş merge oriunde, însă el mă trage numai şi numai în sus.” (Andrei Rosetti)

Foto: Ciprian Bodea și Róbert Köteles.

The Vanishing Point

Hala TIMCO / Str. Circumvalațiunii nr. 8-12, Timișoara
10 octombrie la – 31 octombrie 2014

Eveniment de lansare a platformei Avantpost.ro, expoziția The Vanishing Point transbordează reprezentarea clasică prin însumarea câtorva momente postperspectivale specifice secolului trecut.
În instalația mecanomorfă Bicicleta timpului, Daniel Tellman aplică principiul spațio-timpului cvadridimensional în care omul este perceput nu printr-o identitate corporală, ci prin unduirea sa în șirul evenimentelor. Cu ajutorul unui zoetrop, privitorul activ extinde fracțiunea de durată a cadrelor fotografice, generând o dinamică succesivă a imaginilor, dar și o rotire a câmpului vizual.
Vorbind tot despre mișcare, suprafețele vibrante de tip Hexaton ale lui Gabriel Kelemen aduc, în spiritul avangardei istorice, imaginea și sunetul laolaltă, iar printr-un anumit unghi de incidență acestea configurează geometria împachetării sferelor în manieră hexagonală ce dezvăluie patternurile originare ale creației: simbolul florii vieții, omul hexagonal (hexomul).
În instalația Big Brother, Nicolae Velciov abordează, în sens neoavangardist, relația dintre procesul de construcție a imaginii (punct focal) și cel de adresare-receptare (oculus sau punct de vedere privilegiat). Mai precis, relația dintre observator și obiectul observat este descrisă prin distopia circuitului închis de tip video surveillance, reflectat în societatea contemporană prin omniprezența supravegherii ce planează asupra tuturor lucrurilor.
Deturnând universul geometriei perspectivale cu ajutorul softurilor digitale, în lucrările Fluid 1, Fluid 2, Ochi, Bogdan Tomșa prezintă continuitatea formelor, chiar dacă acestea în mod aparent pot fi receptate separat în funcție de unghiulul perceptiv. Aceste distorsiuni vizuale par a face referire la jocul percepției solidelor lui Platon.
În cadrul unor reprezentări binoculare (Midnight Sun, Binocular/Binaural), Aura Bălănescu prezintă paradoxul co-existenței celor două piramide vizuale, cunoscute ca separate (antagoniste) în paradigma perspectivală. Această implozie vizuală (chiar auditivă) aduce cu sine mutații deosebite, generând un nivel al reprezentării ce transcende limitele obișnuite de adresare-receptare, fiind necesară utilizarea unor dispozitive ce augmentează relația dintre privitor și operă.
Dacă în lucrările binoculare identificăm un tip de imagine în aer rezultată din implozia piramidelor vizuale, în cazul lui Petrică Ștefan (seria Embryos) imponderabilitatea formelor este obținută printr-o simplă pulverizare a cubului perspectival. Eliberate de forma restrictivă, formele sale embrionice deschid drumul unui nou început în peripluul reprezentărilor. (Aura Bălănescu)

StudentFest 2014

Timișoara, 8-17 mai 2014

Cel mai longeviv proiect organizat de Organizaţia Studenţilor din Universitatea de Vest din Timişoara (OSUT), StudentFest, adună din nou la un loc cei mai talentaţi tineri din întreaga ţară. Anul acesta OSUT organizează ediţia cu numărul al 23-lea a festivalului de artă şi cultură studenţească. Workshop-urile şi evenimentele au loc în perioada 8-17 mai 2014. Festivalul oferă tinerilor artişti posibilitatea de a se exprima liber, de a se dezvolta profesional şi a se promova. Apărut ca o nevoie de revigorare a vieţii artistice a anilor ’90 și ca un protest împotriva cenzurării libertății de exprimare, StudentFest a avut și va avea o influență puternică asupra tinerilor artiști.

StudentFest IMPACT continuă conceptul iniţiat în anul 2012, respectiv 7 zile de creație, workshop-uri şi training-uri închise pentru participanţii selectaţi şi 3 zile de evenimente deschise, expoziţii, dezbateri, happeninguri, conferințe, piese de teatru, concerte etc

Toate workshopurile şi evenimentele din cadrul StudentFest sunt gratuite! Aflați mai multe informații de pe pagina StudentFest.

Vernisajul expoziției Invazie 68 Praga la Timișoara

Imagini de la vernisajul expoziției de astăzi, 6 martie 2014, semnată de Josef Koudelka, „Invazie 68 Praga”, prezentată la Halele Timco.Foto: Nicolae Oprea.