Expoziţie de artă contemporană
12 – 27 iulie 2013
The Wall, expoziţie internaţională de artă contemporană desfăşurată în cadrul proiectului
Human Evolution/Involution.
Artisti: Adela Bonaţ, Adrian Moise, Alberto Mariani( Italia), Andrei Berindan, Aniela Ovadiuc, Georgiana Cozma, Irinel Moldoveanu, Marcel Scutaru, Maria Pop Timaru, Mirela Iordache, Simona Antoniu, Yasemin Ylimaz (Germania).
Curator: Simona Antoniu
Prezintǎ: Raluca Băloiu
Într-o eră tehnologizată, imaginea ecranată a individului, îl pune pe acesta în imposibilitatea percepției, autocunoașterii, autoevaluării. Omul nu vede dincolo de sine, ci se privește doar pe sine, fără a se vedea. Vederea implică un act de conștientizare, receptare, asimilare; privirea permite doar o ecranare.
Absența arhetipului, deconstrucția imaginii referențiale duce la înstrăinare, alienare, demitizare. Human involution se manifestă în lipsa unor repere, pe un teren arid, în care tehnologia deține supremația imaginii. Lumea actuală se raportează doar la imagine, într-o nefireascǎ iconolatrie. Excesul de imagine, de frumos artificial, de tabloid, transformă omul într-un surogat – și aici invit cititorul să vadă cele două instalații ale lui Irinel Moldoveanu și Adrian Moise. Imaginea mediatică uniformizează, depersonalizează, omul devine astfel un număr, un cod de bare, un produs așa cum vedem în instalațiile Georgianei Cozma. Corpul captiv este subliniat de prezența virulentă a grilajului și de sintagma postmodernistă a corpului văzut ca fragment.
Angrenarea în cotidian transformă individul într-un simplu mecanism, lipsit de gândire, simțire, trăire. Fluxul vieții cotidiene ne duce la martirizare fără asimilarea realității – vezi sculptura Mariei Pop Timaru. Când însă, realitatea mercantilă intersectează un spațiu metafizic, este accentuată însingurarea, înstrăinarea, alienarea. Alăturări bizare de obiecte și acțiuni inopinate, compun pânzele lui Andrei Berindan.
Deconstrucția și demitizarea imaginii are în contrapartidă, discursul dezvoltării personale prin raportarea la spiritual, cultural, religios – Human evolution.
Restabilirea relației pe verticală (cu divinitatea), în schimbul celei pe orizontală (cu falșii idoli) este urmărită de Simona Antoniu și Marcel Scutaru în cele două compoziții minimaliste. Reinstaurarea unui astfel de raport atrage după sine și raportarea la un model absolut. Dacă Simona tratează într-un spirit ludic toată compoziția, Marcel se îndreaptă mai mult către ideea de imagine arhetipală, spre kenoza imaginii.
Reîntoarcerea la firesc prin contopirea cu natura o regăsim în lucrarea Anielei Ovadiuc. Într-un teluric metafizic, artista imaginează o relaționare între persoană și mediu, acesta din urmă semnalându-și prezența prin amprentarea la modul literal. Tipul de relație, dintre personaj și spațiu, o întâlnim și în sculptura minimalistă a italianului Alberto Mariani. Personajele sale minuscule, nedefinite, depersonalizate, poziționate pe socluri masive, supradimensionate, se află într-un proces de o gravitate contemplativă a vieții.
Granița dintre interior (individ) și exterior (mediu) este „persoana”, așa cum o înfățișează Adela Bonaț în lucrările sale cu sevă conceptuală.
Receptarea și redarea emoțiilor o regăsim în pânzele hiperrealiste ale Mirelei Iordache. Chiar dacă este un discret și fin observator fără a acuza actul de furie și încordare, exhibarea membrelor și fragmentaritatea corpului trădează o anume intoleranță a acestor manifestări.
Melancolia și exuberanța diferitelor trăiri se descifrează în lucrarea video a nemțoaicei Yasemin Ylimaz (Germania).
Artiștii invitați în expunere au ca numitor comun imaginea pe care o clădesc în funcție de una dintre cele două direcții menționate, și în jurul căreia problemtizează/ironizează, construiesc/deconstruiesc, mitizează/demitizează. (Raluca Băloiu)
artavizuala21 