The Vanishing Point

Hala TIMCO / Str. Circumvalațiunii nr. 8-12, Timișoara
10 octombrie la – 31 octombrie 2014

The Vanishing PointEveniment de lansare a platformei Avantpost.ro, expoziția The Vanishing Point transbordează reprezentarea clasică prin însumarea câtorva momente postperspectivale specifice secolului trecut.
În instalația mecanomorfă Bicicleta timpului, Daniel Tellman aplică principiul spațio-timpului cvadridimensional în care omul este perceput nu printr-o identitate corporală, ci prin unduirea sa în șirul evenimentelor. Cu ajutorul unui zoetrop, privitorul activ extinde fracțiunea de durată a cadrelor fotografice, generând o dinamică succesivă a imaginilor, dar și o rotire a câmpului vizual.
Vorbind tot despre mișcare, suprafețele vibrante de tip Hexaton ale lui Gabriel Kelemen aduc, în spiritul avangardei istorice, imaginea și sunetul laolaltă, iar printr-un anumit unghi de incidență acestea configurează geometria împachetării sferelor în manieră hexagonală ce dezvăluie patternurile originare ale creației: simbolul florii vieții, omul hexagonal (hexomul).
În instalația Big Brother, Nicolae Velciov abordează, în sens neoavangardist, relația dintre procesul de construcție a imaginii (punct focal) și cel de adresare-receptare (oculus sau punct de vedere privilegiat). Mai precis, relația dintre observator și obiectul observat este descrisă prin distopia circuitului închis de tip video surveillance, reflectat în societatea contemporană prin omniprezența supravegherii ce planează asupra tuturor lucrurilor.
Deturnând universul geometriei perspectivale cu ajutorul softurilor digitale, în lucrările Fluid 1, Fluid 2, Ochi, Bogdan Tomșa prezintă continuitatea formelor, chiar dacă acestea în mod aparent pot fi receptate separat în funcție de unghiulul perceptiv. Aceste distorsiuni vizuale par a face referire la jocul percepției solidelor lui Platon.
În cadrul unor reprezentări binoculare (Midnight Sun, Binocular/Binaural), Aura Bălănescu prezintă paradoxul co-existenței celor două piramide vizuale, cunoscute ca separate (antagoniste) în paradigma perspectivală. Această implozie vizuală (chiar auditivă) aduce cu sine mutații deosebite, generând un nivel al reprezentării ce transcende limitele obișnuite de adresare-receptare, fiind necesară utilizarea unor dispozitive ce augmentează relația dintre privitor și operă.
Dacă în lucrările binoculare identificăm un tip de imagine în aer rezultată din implozia piramidelor vizuale, în cazul lui Petrică Ștefan (seria Embryos) imponderabilitatea formelor este obținută printr-o simplă pulverizare a cubului perspectival. Eliberate de forma restrictivă, formele sale embrionice deschid drumul unui nou început în peripluul reprezentărilor. (Aura Bălănescu)

Ştefan Petrică – embryos

Galeria Calina
11 noiembrie – 11 decembrie 2013
Vernisaj: luni, 11 noiembrie 2013, de la ora 18.00

Stefan Petrica - embryos

Ştefan Petrică este instinctiv, a învăţat de mult lecţia lui Soulages, unul dintre pictorii săi fetiş. Dacă Pierre Soulages a descoperit arta abstractă în 1946, în salonul frizerului său din Paris, Petrică descoperă abstracţia ca pe o nevoie firească, ce sălăşuieşte latent chiar în primele sale picturi. Este un personaj încifrat, discret şi foarte tăcut. Ştefan Petrică, atunci când nu tace, pictează. Brâncuşi spunea „sau taci, sau spui ceva mai bun decât tăcerea”. La Petrică, trecerea la actul picturii trădează un artist foarte locvace, între zidurile atelierului. Există o relaţie de complicitate între „tăcerea suprafeţei,” şi „locvacitatea” câmpului de semne care se aştern pe suprafeţe plane, inducând la prima citire, senzaţia unui spaţiu subiectiv, straniu, metafizic. A identificat modalităţi distincte de realizare a spaţiului, ştiind că doar exersarea facilă a abstracţiei, apelând la formule consacrate, poate fi un capăt de drum.

Ştefan Petrică nu doreşte niciodată „să deranjeze” naşterea firească. Pictura lui are o alonjă a realului, a memoriei pământului stihial, brăzdat de linii, locuit de semne, şi de urme ale copilăriei şi ale satului său natal. (Cristian Sida)

Ştefan Petrică s-a născut în 1988 la Reşiţa, unde urmează cursurile Liceului de Arte Plastice. În 2010 absolvă Facultatea de Arte şi Design din Timişoara.
Îl preocupă mai cu seama pictura şi fotografia. Participă la expoziţii de grup, printre care cele de la Institulul Cultural Român din Budapesta în 2010 şi Roma 2011, în acelaşi an prezintă expoziţia personală Evolution la Galeria Triade, Timişoara. În 2012, la Klagenfurt susţine solo showul konfrontation la Galerie 3.