Ștefan Bertalan s-a stins din viață

Stefan BertalanUnul dintre cei mai importanți artiști români contemporani, Ștefan Bertalan, s-a stins din viață pe data de 30 decembrie 2014, la Timișoara, în vârstă de 84 de ani.

Ștefan Bertalan a absolvit Institutul de Arte Plastice “Ioan Andreescu” din Cluj, în anul 1962, în același an începându-și cariera de profesor de la Liceul de Arte Plastice din Timișoara. Între 1970 – 1981 este lector universitar la Facultatea de Construcții.

Ștefan Bertalan s-a născut în 1930 la Răcăștie, în județul Hunedoara.  A studiat  pictura la Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj (1956-1962), fiind considerat unul dintre primii adepți și promotori ai curentelor artistice neoavangardiste, inovatoare din România. Este fondatorul școlii de design și de artă experimentală din Timișoara și co-fondator al Grupului 111, primul grup experimental din România. Între anii 1970 – 1980 a fost membru al celebrului grup de artă experimentală Sigma 1. Începând din anul 1964 a fost membru al Filialei din Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici.

stefan-bertalan-bucuresti-1974Creația lui va continua  dincolo de orizonturile cunoscute de noi.
Dumnezeu să-l odihnească!

Înmormântarea va avea loc pe data de 6 ianuarie 2015, la ora 13.00 în Cimitirul din Timișoara de pe Calea Șagului, a doua capelă.

Muzeul de Artă Timișoara participă la Art Safari

Cel mai important Pavilion de Artă din România, aflat la prima ediție, are loc în perioada 22-25 mai 2014, la București. Ansamblul expozițional, destinat unei panorame a artei românești – de la cea de patrimoniu la curentele din arta contemporană – beneficiază de prezența a peste 100 de galerii, muzee și instituții culturale din România, Austria, Italia, Germani sau Franța.

Foto: Muzeul de Artă Timișoara

Foto: Muzeul de Artă Timișoara

Muzeul de Artă Timișoara participă la eveniment în calitate de invitat, standul instituției expunând 12 lucrări aparținând unor artiști plastici timișoreni care au format cunoscutele grupuri „111” și „Sigma”: Roman Cotoșman – Secvențe Vizuale1, Secvențe Vizuale 2; Constantin Flondor – Pulsator 2, Reflexe luminoase; Ștefan Bertalan – Ecuație plastică, Comuniune spațială, Demonul lui Maxwell, Grupul Sigma – Piramida albă, Turnul informațional; Doru Tulcan – Spațiu ludic 1, Spațiu ludic 2, Spațiu ludic 3.

Foto Muzeul de Artă Timișoara

Foto Muzeul de Artă Timișoara

Grupurile „111” și „Sigma” au funcționat între anii 1965 și 1978 la Timișoara și au marcat arta contemporană românească și europeană prin lucrări constructivist-abstracte, limbaj geometric, op-art, “spargerea semnului plastic”, precum și prin cercetări legate de studiul formelor și de o “gramatică plastică”, aplicate nu numai unor lucrări de grup, ci și prin pedagogia artistică difuzată mai departe în învățământul artistic. Ștefan Bertalan și Constantin Flondor au fost numitorii comuni ai acestor două grupuri, din care au făcut parte de asemenea Roman Cotoșman, Doru Tulcan, Lucian Codreanu, Ion Gaiță și Elisei Rusu.
Momentul culminant al artei românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea a fost legat tot de grupul „111”, prin participarea la Bienala Constructivistă de la Nürnberg din 1969, acolo unde a primit elogiile și recunoașterea internațională.

 Mai multe fotografii de la standul Muzeului de Artă Timișoara din cadrul Pavilionului Art Safari pot fi văzute și descărcate de aici:
https://www.facebook.com/muzeuldeartatm

Sorin Scurtulescu pictând pe ponte Sant Angelo la Roma

Sorin Scurtulescu pictând pe ponte Sant Angelo la Roma

Pictorul timișorean Sorin Scurtulescu participă la târgul de artă Art Safarireprezentat de Anemone Collection din București.
Una dintre lucrarile expuse este Roma corp urban 37 (Castel Sant’Angelo Roma), 2011, ulei pe pânză, 160x200cm.

Film Sigma la Tiade

Vă aşteptăm cu drag, luni, 10 iunie 2013, ora 20, la Fundaţia TRIADE, pentru vizionarea în premieră a filmului documentar Grupul Sigma, Producție Eliptic & Galeria Jecza, Timișoara 2013, în regia lui Gheorghe Șfaițer.

Sigma-nisipFilmul documentar produs de Gheorghe Şfaiţer reconstituie, la aproape 40 de ani de la naşterea sa, istoria amplei mişcări culturale ce s-a cristalizat în Timişoara în perioada cuprinsă între anii 1960 şi 1980. Regizorul Gheorghe Şfaiţer sondează resorturile interioare care au generat constituirea aceastei mişcări artistice atât de vii, într-o lume a stagnării şi pietrificării.

„Construit din fragmentele mărturiilor trecute sau prezente ale artiștilor ce formau acest grup, dar și din cele ale unor critici de artă, documentarul omogenizează imaginea, pe alocuri subiectivă, a preocupărilor creative din acest climat particular, precum și reflexele operelor și gesturilor lor artistice în lumea cultural-artistică a acelei epoci. Ca într-un fel de joc de puzzle, amintirile se succed sub forma aparentă a unui dialog viu, în care mărturiile directe, contrapunctate cu citate ale opiniilor acelorași artiști făcute în anii de referinţă, precum și de opiniile pertinente ale unor critici de artă, conduc discursul filmic spre o imagine cât mai fidelă a acestui interesant grup artistic.” (Gheorghe Şfaiţer)

Filmul documentar Grupul Sigma, producţie  Eliptic & Galeria Jecza, a fost realizat pentru expoziţia If A DandeLION Could Talk / Dacă păpădia ar vorbi, organizată în perioada 27 mai – 24 iunie 2013 de către Fundaţia TRIADE la Fundaţia Gervasuti/Veneţia, concomitent cu cea de-a 55-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia.

Artişti expozanţi: Sigma 1 – Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Doru Tulcan.
Curator: Adina Drinceanu

Cu prietenie,
Sorina Jecza
Fundaţia Interart TRIADE
Calea Martirilor nr.51/45
300774 Timişoara
tel.+40 256 482056
mobil: +40 744 774724
www.triade.ro

Ştefan Bertalan expune la Bienala de la Veneţia

Ștefan Bertalan, Geta Brătescu și Andra Ursuta sunt cei trei artiști români selectați de către curatorul Massimiliano Gioni în cadrul Pavilionului central al Bienalei de la Veneția, ediția 2013. Lucrările acestora vor fi expuse în perioada 1 iunie – 24 noiembrie, într-un show descris de curator drept unul al „obsesiilor și forței transformative a imaginației”.

Bienala de la Venetia Foto Andrei Rosetti

Lista integrală cuprinde lucrările a 154 de artiști din 37 de țări, majoritatea din Europa și America. Potrivit lui Massimiliano Gioni, „Expoziția Il Palazzo Enciclopedico reprezintă o abordare antropologică a studiului imaginii, estompând linia dintre artiști profesioniști și amatori, outsideri și insideri”.

Vedeţi lista completă a participanţilor aici.

Titlul și tema expoziției sunt inspirate de artistul italo-american Marino Auriti, care a conceput un muzeu enciclopedic al culturii mondiale, denumit The Encyclopedic Palace, ce urma a fi construit în Washington D.C. Proiectul nu a fost pus niciodată în aplicație, fapt ce exemplifică „iluzia omniscienței și provocarea constantă de reconciliere a sinelui cu universul, subiectivulului și colectivului, individului și culturii de care aparține” (Massimiliano Gioni)

Ştefan Bertalan, Ambient, Bucureşti, 1974

Ştefan Bertalan, Ambient, Bucureşti, 1974

Ștefan Bertalan (1930, Răcăștie, județul Hunedoara) este considerat unul dintre primii adepți ai curentelor artistice neoavangardiste din România. Între anii 1948 şi 1954 urmează Şcoala de Subingineri a Uzinei Siderurgice Hunedoara şi, între 1953 şi 1956, frecventează Cercul de Arte Plastice condus de Emil Brandis. Studieză pictura la Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj (1956-1962). Din 1962 devine profesor de specialitate al Liceului de Artă din Timişoara, unde îl cunoaşte pe Constantin Flondor. Din 1964 este membru Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala din Timișoara. Ştefan Bertalan este fondatorul școlii de design și de artă experimentală din Timișoara, co-fondator al Grupului 111, primul grup experimental din România şi membru al celebrului grup de artă experimentală Sigma 1 (1970-1980).

Ştefan Bertalan - Căuce 1964

Ştefan Bertalan – Căuce 1964

Geta Brătescu (1926, Ploiești) a urmat Facultatea de Litere a Universității București, în perioada 1945 – 1949, avându-i ca profesori pe George Călinescu și Tudor Vianu, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București între 1969 – 1971, sub îndrumarea maestrului Camil Ressu, fiind forțată să le întrerupă din cauza cenzurii comuniste. Din palmaresul artistei amintim participările la: Bienala de la Veneția (1960), Bienala de la São Paulo (1983, 1987), Salonul de Proiecte – MNAC, Bucureşti (2012), Galeria Luisa Strina (2012), Tate Modern, London (2012), L’Internationale, MACBA – Muzeul de Artă Contemporană Barcelona (2012), târgul internațional de artă Frieze, Londra (2012). În această perioadă, până la sfârșitul lunii septembrie 2013, MUSAC (Museo de Arte Contemporáneo de Castilla y León, Spania) prezintă „Atelierele artistului”, cea mai recentă expoziţie a artistei. Geta Brătescu este una dintre cele mai apreciate artiste contemporane pe piața de artă din România: în cadrul Licitației de Postmodernism și Contemporană organizate de Artmark în noiembrie 2012, opera „Cămașa magică” a fost adjudecată cu 7.500 de euro (record de autor).

Andra Ursuta (1979, Salonta, județul Bihor), locuiește din 1997 la New York, unde a urmat cursurile Columbia University. Artista are un palmares bogat, cu expoziții personale la: Frieze Art Fair, Londra (2011), Ramiken, New York (2011), New Museum, New York (2011), Nationalmuseum, Berlin (2011), Bluma and Poe Gallery, Los Angeles (2011) ș.a.

SURSA: Artinfo via Artmark

Secvenţe şi interferenţe la Mogoşoaia

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Mogoşoaia propune o nouă expoziţie surprinzătoare: „Sigma – Secvenţe şi interferenţe”, în cadrul căreia sînt expuse lucrări ale artiştilor Ştefan Bertalan, Roman Cotoşman, Constantin Flondor, Zoltan Molnar, Diet Sayler, Viorel Toma şi Doru Tulcan, realizate cu patru decenii în urmă şi în acelaşi timp necunoscute marelui public.

Vernisajul a avut loc pe 23 octombrie, iar lucrările vor sta pe simeze pînă pe 10 ianuarie 2012. Un astfel de eveniment a fost posibil prin eforturile conjugate ale Doinei Mândru – curator al „Palatelor”, care derulează un proiect de recuperare prin expoziţii a artei abstracte, experimentale, cinetice, constructiviste sau geometrice – şi ale curatorului Andreea Palade Flondor, a cărei recentă teză de doctorat abordează subiectul grupului timişorean Sigma.

Titlul Secvenţe şi interferenţe, dincolo de a acoperi cu generozitate selecţia de lucrări inedite propuse pentru expoziţie, este inspirat, din punctul de vedere al semnatarului acestor rînduri, datorită faptului că la sfîrşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, prin grupurile de creaţie timişorene 111 (1+1+1) şi Sigma, arta românească a cunoscut cele mai puternice interferenţe cu ceea ce se întîmpla în arta europeană a momentului, fiind parte, eventual secvenţă, a acesteia.
Nu este vorba despre împrumut şi adaptare, ci despre idei care „pluteau în aer” în acea perioadă. Intervalul de graţie dintre decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi vizita în China a lui Ceauşescu Nicolae, concretizată în celebrele (şi sinistrele) Teze de la Mangalia, a fost echivalent cu o cenzură mai puţin militantă şi agresivă. Astfel, cercul de bionică organizat de Edouard Pamfil la Timişoara, la care au participat importanţi artişti şi literaţi, a putut funcţiona în legalitate. Discuţiile despre noile curente şi tendinţe în diverse discipline ştiinţifice şi culturale au avut o influenţă covîrşitoare asupra generaţiei de intelectuali care aveau şansa de a se forma atunci, acolo.

Grupul 111, dezintegrat în 1969 prin stabilirea lui Roman Cotoşman în Statele Unite, după participarea membrilor săi la Nürnberg Biennale für konstruktive Kunst, a prefaţat înfiinţarea noului grup, ™ I (Sigma I), cunoscut ulterior ca Sigma. Numele a fost propus de matematicianul Lucan Codreanu, unul dintre intelectualii din jurul cercului de bionică amintit. Dezvoltarea laturii experimentale, precum şi căutările teoretice&artistice în sfera Bauhausului şi a constructivismului au individualizat Sigma faţă de 111, între cele două grupuri de creaţie existînd totuşi o linie continuă.
Expoziţia de la Mogoşoaia surprinde nu doar prin inedit, ci şi prin ceea ce am putea numi modernitate. Peste lucrări nu s-a aşternut praful, la figurat vorbind, datorită faptului că ideile care le-au generat depăşeau conjuncturalul. Convertirea motivelor geometrice în iluzii optice, ieşirea în volum, folosirea unor materiale neconvenţionale, în special pe post de suport pentru semn grafic, colajul şi citatul, ca părţi ale lucrării, sau filmul experimental continuă să provoace intelectual.

Continuînd ideea formelor de exprimare artistică ce plutesc în aer în anumite momente, semnatarul nu poate ignora similitudinile dintre Sigma şi Gruppo T, Zero, Equipe 75 sau Dvizjenize şi (în măsură mai redusă) Studio Azzuro. Lista poate continua, ceea ce ne interesează aici fiind doar faptul că încadrarea în istorie este preferabilă izolării într-o periferie culturală, în numele unei originalităţi contestabile.
Deşi ultimele manifestări Sigma au avut loc în anii ’76 – ’78, desfiinţarea grupului nu a fost anunţată niciodată oficial, componenţii săi continuînd să lucreze individual în direcţia în care o făcuseră pînă atunci. Se poate spune că doar timpul şi evoluţia divergentă a artiştilor au consfiinţit dispariţia sa de pe scena artelor plastice. Din anumite puncte de vedere, spiritul Sigma nu s-a stins pînă în prezent, nu puţini artişti sau teoreticieni (formatori de opinie) continuînd să transmită ideile promovate în context timişorean.
Expoziţia Sigma – Secvenţe şi interferenţe este o piesă pînă acum lipsă dintr-un interesant puzzle şi, în acelaşi timp, un eveniment care poate determina în continuare conştiinţe artistice. (Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator cultural
Citiţi pe aceeaşi temă: Sigma – secvenţe şi interferenţe