Mihai Oroveanu: Un sfert din statuile din România sunt amplasate ilegal

Un subiect controversat, pe care l-am abordat în câteva articole pe acest site şi a fost tratat în presă provocând dispute, este amplasarea statuilor în oraşele din România. Istoricul de artă, scriitorul şi fotograful Mihai Oroveanu, director al Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC), care acuza autorităţile pentru starea în care se află arta contemporană românească, vorbeşte acum despre paşii ce ar trebui urmaţi pentru amplasarea unei statui în spaţiul public. Discuţia se axează, în principal, pe monumentele din Bucureşti dar, cu toate acestea, nu este greu de recunoscut acest drum al „populării” cu statui amplasate ilegal în toate oraşele din România. Vă prezentăm un fragment din acest interviu, realizat de de Catiusa Ivanov, publicat pe HotNews în 7 august 2012.

Foto: Hotnews

Mihai Oroveanu, Comisia Naţională a Monumentelor de For Public: Un sfert din statuile din România sunt amplasate ilegal. Printre acestea se numără bustul lui Păunescu şi statuia lui Catargiu.

În ultimii 12 ani, în Bucureşti, Primaria Capitalei a amplasat 25 de statui, în valoare de circa 43 de milioane de lei. Ministerul Culturii, primăriile de sector şi alte organizaţii au amplasat şi ele monumente…

Reporter: Care sunt paşii pe care trebuie să-i facă administraţia locală pentru amplasarea unei statui?

Mihai Oroveanu: Dacă nu este vorba de o încredinţare directă, dar şi în acest caz trebuie să fie un artist important, şi există o explicaţie logică, ar trebui să se facă un concurs. Trebuie stabilit foarte clar dacă este oportun sau nu să amplasezi o anumită statuie. (…)
Lipsa de calitate artistică face ca lucrurile să fie ridicole şi să facă un foarte mare rău din punct de vedere educaţional şi a nonşalanţei cu care ne privim istoria.

– Cum se întâmplă în realitate?

– În realitate ne trezim cu busturile gata făcute, aflăm de ele la inaugurare. De obicei nu primim nicio veste sau unii care îşi dau seama că au încălcat legea, ne trimit imagini cu statuile gata amplasate cu rugămintea să le aprobam. Foarte greu să-ţi dai cu părerea atunci când un lucru a fost amplasat. (…)

– În ultima vreme au fost amplasate în Bucureşti câteva statui care au strânit controverse. Una dintre ele este Împăratul Traian de pe treptele Muzeului Naţional de Istorie. Este amplasată legal? Ce părere aveţi despre ea?

– Are aviz. Este o lucrare importantă. Lumea se gândea probabil la exerciţiul unui lucru ilustrativ. Nu este vorba de un lucru ilustrativ. Acolo este o lucrare pentru care trebuie să cunoşti opera unui mare sculptor român, Vasile Gorduz. Unul dintre cei mai importanţi sculptori ai ultimelor decenii care nu-şi propunea să facă o ilustraţie a monumentului împăratului Traian, nu-şi propunea să-l îmbrace cu toate atributele funcţiei lui.

– Ce ar trebui să înţeleagă omul când se uită la această statuie?

– Ca să înţeleagă, în primul rând, trebuie să se întrebe cine este acest sculptor, dacă ştie ceva despre el, dacă ştie ceva despre ce a urmărit el în opera lui. Altfel poţi să discuţi despre orice. Românul, când a văzut coloana lui Brâncuşi, a pus tractorul să o dea jos. (…)
Gorduz a fost primul artist român, după ’90, care a fost achiziţionat de un muzeu important, Stedelijk din Amsterdam. Această statuie a fost amplasată la Sevilla, într-un cartier care poartă numele împaratului Traian şi a avut succes.

– Ce părere aveţi despre fântânile arteziene amplasate în ultimii ani în Bucureşti?

– Atât timp cât ele au o componentă artistică, ar trebui să ajungă la noi la Comisie. Nu au ajuns. Nici acea ciudăţenie, peretele acela cu cruce înscrisă, care se afla pe locul bisericii Sf. Vineri. Eu credeam că este o rampă de skating, dar pe ea s-au dat nişte bani. Cine a dat banii? Cine răspunde de ei?
Citiţi interviul integral pe HotNews.ro

Paul Neagu: Edgerunner

„Edgerunner”: prima sculptură publică de Paul Neagu prezentată permanent în Londra

Owen’s Fields, Goswell Road, Islington EC 1V.
Miercuri, 25 iulie 2012, ora 18.00.

Institutul Cultural Român din Londra, împreună cu Paul Neagu Estate şi Islington Council, au plăcerea să anunţe dezvelirea sculpturii „Alergător pe muchie”/ „Edgerunner” de Paul Neagu (1938 – 2004) în parcul Owen’s Fields din cartierul Islington, în care a locuit artistul. Aceasta este este prima lucrare de artă public a unui artist de origine română, amplasată permanent în Londra.

Sculptura este oferită locuitorilor din Islington de către ICR Londra, Dl Tony Neagu şi Paul Neagu Estate, iar proiectul face parte din programul românesc la Olimpiada Culturală, desfăşurată în paralel cu Jocurile Olimpice din Londra în 2012.
Lucrarea monumentală „Edgerunner”/„Alergător pe muchie”, din oţel inoxidabil, a fost expusă într-o variantă diferită la Serpentine Gallery din Londra şi în Yorkshire Sculpture Park, în timpul vieţii artistului, în 1982. Sculptura are o formă hibridă, derivată din conceptul „hyphen-ului”, central pentru limbajul vizual original dezvoltat de Neagu.
Lucrarea are 3.35 metri lungime, 1.50 metri înălţime şi o greutate de 500 kg şi este realizată din oţel inoxidabil. Proiectul amplasării sculpturii în spaţiul public londonez a fost declanşat în urmă cu doi ani de echipa Institutului Cultural Român din Londra ca parte a unei strategii de promovare culturală care are în centrul său includerea unor lucrări ale artiştilor români în patrimoniul permanent al Londrei.

Numit adesea cel mai important artist român de la Constantin Brâncuşi încoace, Paul Neagu s-a născut la Timişoara şi a absolvit cursurile Univeristăţii Naţionale de Artă din Bucureşti în 1959. Lucrările sale au fost interzise în timpul regimului Ceauşescu, drept urmare Neagu s-a stabilit la Londra în 1970, devenind cetăţean britanic în 1976.
Opera sa include performance, instalaţii, sculptură, desene, pictură şi poezie, artistul fiind apreciat, totodată, ca profesor. Printre studenţii săi se numără nume de prestigiu ale artei britanice de astăzi precum Anish Kapoor, Antony Gormley şi Tony Cragg.
Lucrările lui Paul Neagu au fost expuse la Modern Art Oxford, Bienala de la Paris, Whitechapel Gallery, Hayward Gallery, Serpentine Gallery şi la ICA London. Muzee importante ca Tate, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti şi Muzeul de Artă Contemporană din Tokyo au lucrări de Paul Neagu în colecţiile lor permanente.
SURSA: icr-london.co.uk

Polemica lupoaicei capitoline

După cum se aştepta toată lumea, statuia sculptorului Vasile Gorduz intitulată „Traian şi Lupoaica” sau „Imperator Traianvs”, amplasată în faţa Muzeului de Istorie din Bucureşti, a ajuns ţinta dezbaterilor şi a băşcăliei nefondată. Ziare importante, precum The Telegraph şi toată presa din România, au alocat spaţiu pentru a comenta apariţia monumentului în spaţiul public.

Vasile Gorduz (1931-2008) a fost sculptor român şi profesor universitar la catedra de sculptură a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. Monumentul lui Gorduz, din bronz, are o înălţime de 2,15 metri şi îl reprezintă pe împăratul Traian, simbol al latinităţii poporului român, în postura impunătoare, stând în picioare şi ţinând în braţe lupoaica capitolină. Academicianul Răzvan Theodorescu a arătat importanţa simbolisticii monumentului, care realizează „întâlnirea între latinitate şi creştinism, cei doi piloni ai poporului român”. În continuare vă prezentăm un articol scris de Alexandra Titu, curator, critic de artă şi cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, preluat de pe site-ul UAP, opinie avizată formulată în urma polemicilor mediatice iscate după amplasarea statuii sculptorului Vasile Gorduz în faţa Muzeului de Istorie.

Retorica artei şi retorica străzii

Am putea saluta un scandal, a cărui importanţă rămâne într-o perspectivă gravă, mai curând minoră, ca strategie eficientă de a impune în atenţia unui public altfel inert, în mare majoritate lipsit de cultura care permite înţelegerea operei de artă, a complexităţii mesajului artistic şi a limbajului ca parte integrantă a sa, şi nu ca anexă a unui discurs ce urmăreşte neapărat accesul imediat la o lectură confortabilă şi la o aderenţă unanimă, bazându-se pe stereotipuri minişi inovaţii minime. Să salutăm deci scandalul provocat de expunerea publică, în faţa Muzeului de Istorie din Bucureşti, drept o benefică luare de cunoştinţă despre o operă de artă care s-a integrat spaţiului urban în alte zone cu o experienţă culturală şi edilitară mai sistematice şi mai vechi – Sevilla şi Roma –, dar nu şi în Bucureşti, unde monumentele, cu câteva excepţii, sunt ori insignifiante, ori ridicole.
Provocantul monument este datorat sculptorului Vasile Gorduz, unul dintre cei mai importanţi artişti români ai contemporaneităţii. Calitatea nu asigură aderenţă şi autoritate confuzului mecanism al opiniei publice, obscurelor pasiuni şi interese ce declanşează manipularea unei reactivităţi de stadion, gustului pentru injurie, şi jocul de cuvinte trivial, dorinţei de protest fără structură, focalizare şi pertinenţă. Gustul pentru scandal ţine locul gustului pentru artă, pentru cultură, sau, mai complet, gustului.
Sculptura expusă cu prilejul expoziţiei tezaurelor dacice îl reprezintă pe cuceritorul Daciei, împăratul Traian, oferind ca pe o emblemă, ca pe o ofrandă şi o garanţie de autoritate latină Lupoaica Capitolină.
Retorica discursului este complex articulată din referinţe simbolice la condiţia cuceritorului, un învingător şi un erou civilizator, un cuceritor ce înaintează oferind un dar care îşi regăseşte prestigiul în patrimoniul simbolic al civilizaţiei cucerite. Titlul complet al lucrării este „Nostalgia după o victorie care dacă ar fi avut loc ar fi însemnat nefiinţa noastră”. Această victorie sub stindardul dacic, cu montajul capului de lup şi a cozii de dragon (şi care a generat la rândul său o impresionantă creaţie a lui Vasile Gorduz), ar fi lipsit spaţiul românesc tradiţional, modern şi actual, de apartenenţa sa la latinitate, la acest prim universalism deja european, în sensul construcţiei angajate şi proiectate ca imperiu deschis absorbţiei culturale, metisajelor de idei şi stiluri, sub forţa expansivă a aculturaţiei romane. Reprezentarea lupoaicei reia aluziv forma stindardului dacic, ca o voalată indicare la un universalism arhaic din care s-au individualizat cele două civilizaţii în conflict. Reacţiile vehemente faţă de acest pachet de semnificaţii indică o dublă repulsie faţă de conceptul de latinitate şi, cu aceeaşi intensitate, de universalism. Două concepte şi două realităţi care legitimează ca naţiune o poplulaţie mereu jenată de a se legitima cu firesc şi relaxare politică şi dispusă să se furişeze în contemporaneitate cu complexul marginalităţii şi cu deliciul uşilor dosnice, sau cu siguranţa precară a imitaţiilor cuminţi după tendinţele zilei.
Câteva inventive comentarii şi montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinităţii, una dintre situaţii fiind cea a excluderii animalului simbolic din grupul statuar cu explicaţia „hingherii au luat maidanezul”. Poate că un complex al legitimării genetice se află obscur, în această reacţie mohorât hazlie.
Din medii mai culturale se invocă la originea repulsiei faţă de opera de artă tema depăşită a protocronismului, ceea ce demonstrează că autorii acestei lecturi nu înţeleg nici sensul montajului simbolic care vorbeşte despre universalismul latin, nici consistenţa arheologică şi istorică a acestei teme, şi nu au fost atenţi nici la titlul lucrării, pe care l-au ignorat.
O altă temă exploatată este legată de anvergura virilă a Împăratului, ceea ce implică probabil şi ofensa unui model autoritar pentru o populaţie a cărei creativităţi în practica înjurăturii a fost blocată de stereotipul invocării automate a morfologiei sexuale personale, descalificate prin comparaţie. Pârghiile revoltei canalizate spre imaginea de artă ca defulare naţională sunt multiple şi comice deseori.
Neînţelegerea referinţelor implicate de limbajul sculptorului, explicit ca realism simbolic, sublimat prin referinţa la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiţia de coloană a personajului, ca şi raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă şi orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ enervant ca invocare a altui nivel universallist înncă operant, cel al simbolicii creştine, generează alte reacţii.
Desigur, orice imagine autoritară, datorată unui artist cu incontestabilă autoritate, oferă creaţiei artistice înseşi invitaţii la parodie, sau la referinţe ce se înscriu în estetica postproducţiei, la fel de generoase în amploarea dialogului cultural, ca şi gesturile radicale ale primei avangarde (imaginea Monei Lisa căreia Duchamp îi adaugă mustăţi, sau măgăruşul expus de Maurizio Catelan în replică la calul expus de Jannis Kounelis cu ani înainte, în aceeaşi galerie, ca protest ecologist). O replică polemică sau doar de o referinţialitate de tip postproducţie a tânărului (încă) sculptor foarte interesant ca discurs Balco, personajul albastru purtând un ogar ca ofrandă gratuită, înscria deja opera lui Gorduz în această actualitate a discursului generator de interpretări.
Dincolo de trivialităţile discursului străzii concrete sau virtuale, şi de imaginea jalnică pe care eşantionul denigratorilor impertinenţi (mai explicit, lipsiţi de pertinenţă) îl creează despre publicul urban românesc, salut o polemică creeată în jurul unei opere de artă şi nu a numărului de încălţări, ale unei vedete, de scandalurile din familiile unor figuri ce ocupă prim-planul televiziunilor de succes şi a tot felul de nimicuri care însufleţesc viaţa cotidiană a automarginalităţii noastre. (Alexandra Titu)
SURSA: uap.ro

Oraşul Vizibil

Ediția a II-a
Expoziţie în spații publice de afişaj

Fundaţia AltArt şi Primăria Muncipiului Cluj-Napoca au lansat cea de-a doua ediţie a expoziţiei „Oraşul Vizibil”, prezentând o serie de lucrări de artă-comentariu social în diferite spaţii de afişaj public.

Expoziţia utilizează spaţii publice de afişaj – vitrine, panouri, refugii pentru staţiile de transport în comun – pentru prezentarea unor lucrări de artă contemporană care problematizează spaţiul public şi diferite dimensiuni ale vieţii urbane.

Potrivit lui István Szakáts, preşedintele Fundaţiei AltArt, curatorul expoziţiei, scopul final al acestor proiecte este de a propune un model de dezvoltare sustenabilă a mediului urban clujean prin susţinerea dezbaterii publice, a reaproprierii spaţiului public şi a modelelor culturale care problematizează actul social.
Cele cinci lucrări expuse au fost selectate în urma unui concurs de proiecte de artă publică. Juriul care a selectat lucrările a fost format din István Szakáts – curator/preşedinte Fundatia AltArt, Mihai Pop – curator/Galeria Plan B, Eugen Panescu – arhitect/urbanist, Oana Buzatu – expert comunicare/ purtător de cuvânt, Primăria Cluj-Napoca, Alina Banu – expert comunicare outdoor.

Lucrăile expuse începând din 14 martie 2012 sunt:
1. „Îmi Doresc”- autor: Radu Lesevschi – instalaţie post-it
– Piaţa Unirii, nr. 28 (fosta agenţie C.E.C.)
– Insomnia, str. Universităţii, nr. 2
2. „Cine sunt. Cine suntem.” – autor: Sorin Popescu – billboard
– Bd. 21 Decembrie, nr. 9, Refugiu staţie RATUC (în faţa Bisericii Unitariene)
– Bd. 21 Decembrie, nr. 41, Refugiu staţie RATUC (în faţa Bisericii Reformate)
– Bd. 21 Decembrie, nr. 70, Refugiu staţie RATUC (Regionala CFR)
3. „Fără titlu” – autor: Paula Boarta – instalaţie
– Piaţa Avram Iancu, nr. 19, Refugiu staţie RATUC (în faţa Administraţiei Financiare)
4. „Singurul bătrân pe care îl cunosc sunt eu” – autor: Claudiu Cobilanschi – print
– Str. Memorandumului, nr. 12, panou stradal
– Str. Memorandumului, nr. 21, panou stradal (în faţa Muzeului Etnografic)
5. „Călcaţi pe iarbă” – autor: Cezar Lăzărescu – billboard
– Piaţa Unirii, nr. 25, vitrina ceainăriei Flowers
– Bd. 21 Decembrie, nr. 70, panou (zona staţiei Regionala CFR)
SURSA: Adevărul.ro
Foto: www.adevarul.ro (unde puteţi vedea mai multe imagini)

Tineri arhitecţi din Germania

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
14 martie – 8 aprilie 2012
Vernisaj: miercuri, 14 martie 2012, ora 18.00.

Expoziţia complexă şi de mari dimensiuni, cu o prezentare scenografică spectaculoasă, prezintă paisprezece proiecte ale arhitecţilor din Germania, care au fost concepute începând cu 2004, în mare parte, în străinătate.

Exemplele alese din arhitectură, design interior, arhitectură din spaţiul urban şi peisagistică prezintă competenţele unei generaţii de tineri arhitecţi. Ele exprimă modul tinerilor arhitecţi de a lucra într-un mediu nou și străin cu elemente de arhitectură deja existente, pe care le refolosesc şi le modifică pentru a crea ceva nou. Contrar interesului global al mass–mediei faţă de spectaculos şi de cultul starurilor, această expoziţie prezintă proiecte arhitectonice inovative, care nu au nevoie de efecte speciale pentru a-şi expune pragmatismul şi care se potrivesc perfect locului pentru care au fost create. O parte a expoziţiei este proiectul Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, care a fost dezvoltat de firma de arhitectură româno-germană Planwerk. Dat fiind faptul că expoziţia prezintă Clujul ca exemplu de oraş modern, aceasta capătă şi mai multă  relevanţă pentru Cluj.

În toamna anului 2011 expoziţia „Tineri arhitecţi din Germania” a fost prezentată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.
Expoziția este organizată de către Centrul Cultural German în colaborare cu Muzeul
de Artă Cluj-Napoca în cadrul seriei de evenimente „Posibilitățile unui oraș” în perioada 10-15 martie 2012.
La vernisaj va fi prezent Consulul General al Germaniei la Sibiu, d-l Thomas Gerlach.