Sorin Onişor: Fotografia presupune muncă, suflet şi sacrificiu

12 Sorin Onisor-GR-artavizuala21Fotografia este mai mult decât o simplă descoperire care apare din neant, raţiune şi necesitate. Pentru unii, fotografia înseamnă un „război” cu schimbările din jurul nostru. Pentru alţii, însă, fotografia presupune suflet şi emoţie, pasiune, talent şi, mai presus de toate, dăruire. Mi-am dorit să îl cunosc pe Sorin Onişor, cel care de câţiva ani s-a dedicat întru totul fotografiei, cel care transpune în imagine oamenii şi satul românesc cu tradiţiile sale, pe care le aduce la lumină cu ajutorul luminii.
Pornind de la documentare, evocând lumea fascinantă a mediului rural, construind imaginea ca o poveste cu încărcătură poetică, imaginile lui Sorin Onişor impresionează pentru că generează o viziune plină de reverenţă care celebrează triumful naturii şi cotidianul omului simplu, cel cu care a stat de vorbă şi cu care apoi va sta la masă împreună. Dornic de a cunoaşte oamenii şi de a le afla poveştile, Sorin Onişor este dedicat, aşa cum spune, fotojurnalismului rural, fiind fotograful ale cărui imagini inedite pun în valoare potenţialul turistic al satelor Româneşti. Sorin Onişor aşteaptă în fiecare zi răsăritul pentru a pleca din nou la drum, pentru a întâlni oamenii dragi lui, pentru a explora şi descoperi tot ceea ce-l înconjoară.

09 Sorin Onisor -GR-artavizuala21Sorin Onişor s-a născut în anul 1970, în satul Ghilad din Banat. A obţinut doctoratul la Universitatea de Vest Timişoara, din 2008, fiind absolvent al Faculăţii de Istorie, în 1997. Este organizator de ateliere de fotografie în toate zonele rurale din România. În urma workshop-ului „Portrete de viaţă rurală”, de la Mănăstirea Găbud, judeţul Alba, Sorin Onişor a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări, dialog pentru care îi mulţumesc.

Sorin Onişor şi Părintele Pantelimon (Găbud 2013)

Sorin Onişor şi Părintele Pantelimon (Găbud 2013)

Găbud 2013 - Portrete de viaţă rurală (Foto Bogdan Comănescu)

Găbud 2013 – Portrete de viaţă rurală (Foto Bogdan Comănescu)

Sorin Onişor: Colind satele româneşti
ca să scot la iveală frumuseţile ascunse ochiului

11 Sorin Onisor-GR-artavizuala21

Grigore Roibu: Ne aflăm la sfârşitul workshop-ului de la Mănăstirea Găbud, un loc plin de „lumina” credinţei, un loc plin de tradiţie. Fotografiile dvs., de cele mai multe ori, descriu satul românesc. Ce înseamnă pentru dvs. satul, credinţa şi tradiţia mediului rural?

Sorin Onişor: Legat de lucrurile acestea… Of…sunt tare multe de spus. Satul, pentru mine, reprezintă viaţa mea. M-am născut la ţară. Am crescut până la vârsta de 14 ani într-un sat din Câmpia Bănăţeană. Toate amintirile mele sunt legate de lumea satului. Cunosc specificul anotimpurilor, animalele, mirosul plantelor, lucruri care rămân imprimate în memorie şi nu pot fi uitate niciodată. După ce am trecut prin liceu, apoi la facultate, a trebuit să merg într-un oraş, şi acest oraş a fost Timişoara, după care m-am întors, tot la ţară, ca profesor, unde vreme de 10 ani am încercat, şi cred eu că am reuşit, să educ multe generaţii de copii. În ultima vreme, de aproximativ 4 ani de zile, m-am dedicat cu totul fotografiei, iar genul ales a fost unul apropiat de sat, şi anume fotojurnalism rural sau fotografie, să-i spunem, etnografică.

03 Sorin OnisorPovestiţi pe scurt câteva amintiri, momente care v-au rămas întipărite în minte în urma acestor multiple călătorii prin ţară.

– Călătoriile nu sunt multiple. Este vorba de o singură călătorie începută acum câţiva ani şi care continuă şi acum. În fiecare săptămână sunt plecat undeva prin satele ţării. Am rar pauze într-o anumită zonă, pauze mai mari de 10 zile. În primul rând îmi place foarte mult să călătoresc şi, în al doilea rând, mi-am făcut extrem de mulţi prieteni în satele României, din toate categoriile sociale cum ar fi, de exemplu, fierari, bocşari sau chiar primari care solicită pentru diverse proiecte imagini din satele respective, fotografii de care au nevoie. De întâplări am parte tot timpul.

06 Sorin Onisor

Bineînţeles că, de-a lungul timpului, au fost câteva momente sau câteva, să spunem, „jaloane” importante ale vieţii mele de fotograf. Pot aminti câteva momente dramatice, cu 8 ani în urmă când au fost marile inundaţii din Banat, inundaţiile din mai 2005. A fost o perioadă cu zile pe care le-am trăit foarte intens. Drama locuitorilor din satele inundate m-a impresionat. Apoi, am descoperit satele de munte. Eu am crescut într-o zonă de şes, în Banat. În zonele montane oamenii sunt extrem de ospitalieri, poate, din cauza faptului că trăiesc izolaţi, sunt dornici să vadă alţi oameni. Astfel au rămas mult mai apropiaţi de credinţă şi tradiţii. Am fost invitat de multe ori la oameni în casă, la masă, aceştia fiind bucuroşi să mă găzduiască.

Am descoperit, apoi, Delta Dunării, unde am petrecut clipe foarte frumose. În Deltă am lucrat, chemat fiind de Televiziunea Română, într-un proiect larg, care durează, deja, de 6 ani. Proiectul are ca scop ajutorarea oamenilor din această zonă defavorizată a ţării. Nu demult am descoperit Bucovina, un loc de poveste, locul unde mi-am găsit aleasa şi, unde acum, m-am stabilit împreună cu ea şi cu fiica noastră, care a apărut pe lume în urmă cu doi ani şi jumătate. În continuare străbat ţara, pentru a scoate în valoare locurile cele mai frumoase şi oamenii cei mai reprezentativi, modele care ar trebui mediatizate, pentru a fi văzute de tineretul din ziua de azi, de oamenii din oraşe şi chiar de cei ce ne conduc.

04 Sorin Onisor

Cum aţi început să fotografiaţi?

– Acum 10 ani eram într-un impas creativ. Sufletul meu era plin de lucruri învăţate de-a lungul anilor de studiu de la şcoală şi diverse priceperi dobândite ca independent, acasă. Mi-am dat seama că nu îmi găsesc calea. Întâmplarea a făcut ca unui prieten să îi vină ideea fericită să îmi pună în mână un apart de fotografiat. Atâta a lipsit! După două luni de zile aveam alte două aparate cumpărate. Bineînţeles că erau aparate pe film, vechi, vestitele Zenit-uri pe care cei de o anumită vârstă le cunoaştem. După încă două-trei luni am mai avut alte două aparate, de data aceasta Nikon, pe film, aparate manuale. Încet-încet pasiunea asta m-a năpădit cu totul. După doi ani am început să trimit fotografii la diferite concursuri şi am început să iau premii. În urma recunoaşterii au venit diverse solicitări. Aşa am ajuns să colaborez cu Mitropolia Banatului, apoi cu TVR., apoi mi s-au cerut fotografii de diverse instituţii pentru a ilustra frumuseţea satului românesc. Şi, uite aşa am intrat într-un iureş din care nici nu pot şi nici nu vreau să ies.

Cât de mult v-a ajutat şcoala şi cât aţi învăţat singur în materie de fotografie?

– Eu am făcut 25 de ani de şcoală dintre care nici unul nu a fost dedicat fotografiei. Formaţia mea este de istoric, de arheolog. Ştiinţa fotografierii este rezultatul unei activităţi de autodidact. Nu exclud importanţa studiului în formarea ca fotograf. S-a nimerit ca eu să învăţ singur, să-mi placă foarte mult ceea ce fac şi să mi se potrivească această profesie, de fotograf, ca stil de viaţă.

07 Sorin Onisor

Fotografia se traduce ca scriere cu ajutorul luminii. În fotografiile dvs. lumina are un rol extrem de important. Vorbiţi-ne despre importanţa luminii în compunerea spaţiului fotografic şi cum folosiţi dvs. lumina ca element creativ.

– Da, după cum spuneai, lumina este ingredientul principal, indispensabil oricărei fotografii. Felul în care foloseşti lumina poate face diferenţa între o imagine şi alta. Vorbesc de o diferenţă foarte mare în cazul fotografiei. De când am început să fac fotografie mi-a plăcut foarte mult să folosesc lumina contre-jour, atât în cazul peisajelor, cât şi al portretelor. Sunt diverse, să le spun „şmecherii” pe care le poţi folosi pe teren, pentru a crea imagini de poveste cu ajutorul luminii. Trebuie să ştii cum să localizezi o situaţie, să poziţionezi subiectul şi să-l dirijezi, în aşa fel încât acesta să nu fie inhibat. Lumina trebuie să cadă peste subiect, întregind astfel spaţiul compoziţional. Când lumina vine din spate trebuie să existe, în acelaşi timp, o blendă naturală, ceva care să reflecte lumina înapoi, o lumină de umplere care conferă detalii feţei personajului. Sunt tot felul de tertipuri pe care le înveţi de-a lungul timpului în munca pe teren şi care te fac să mânuieşti foarte bine lumina şi să o foloseşti pentru a obţine expresivitatea maximă.

Fotografiile dvs. ascund un anumit tip de sinceritate şi emoţie. Inspiraţia vine strict din interior sau sunteţi influenţat de operele unor mari maeştri. Mă refer la Leonardo da Vinci cu tehnica sfumato sau Caravaggio cu cea a eclerajului

– Sau cea a clarobscurul din pictura lui Rembrandt, sau Vermeer în anumite compoziţii în care eu, folosind obiectivele largi, confer imaginii impresia că obiectele din cadru sunt aranjate cu deosebită migală, fiind puse, parcă, de mâna unui pictor.
Eu am studiat pictura. Am făcut artele plastice şi am crescut înconjurat fiind de artă. Am studiat operele marilor maeştri din curiozitate şi din plăcere. Mulţi prieteni mi-au sugerat şi relevat asemănările fotografiei cu operele unor mari pictori ai umanităţii. Noţiuni despre lumină, compoziţie, cromatică s-au întipărit în suflet şi s-au îmbinat cu elemente din educaţia mea obţinută în şcoală. În creuzetul acesta interior, probabil, s-au format deprinderi care m-au ajutat să fac fotografie de calitate, folosind lumina, legile compoziţiei şi teorii ale culorilor pentru a căuta expresivitatea subiectului. Când am început să fac fotografie, cu 10 ani în urmă, nu m-am gândit nici o clipă la marii maeştri ai fotografiei. Nu am avut modele în rândul fotografilor cunoscuţi ai lumii. M-am apucat din întâmplare, profesor fiind într-o şcoală de la ţară, şi am fotografiat din suflet. Cum am spus, anumite tipare estetice care existau în suflet şi în creier, la care se adaugă îndelungi ani de studiu în diverse direcţii de cultură, inclusiv pictură, au condus la ceea ce cunosc acum despre imagine.

08 Sorin Onisor

– Acum există un fotograf la nivelul căruia aţi dori să ajungeţi?

– Nu, bineînţeles că nu există. Ceea ce fac eu în ţara asta nu mai face nimeni. Eu nu mai particip de mulţi ani la concursuri. Uneori particip ca membru al juriului sau sunt invitat în diverse comisii de specialitate, dar nu îmi doresc să ajung în altă parte. Am ajuns acolo unde mi-am dorit. Menirea mea, de acum înainte, este să colind satele româneşti şi să scot la iveală frumuseţile ascunse ochiului şi să le prezint, apoi, publicului larg, mai ales oamenilor din oraşe. Cei din mediul urban nu au timp să meargă prin sate şi să stea mai multă vreme în mijlocul oamenilor de la ţară. Mass media în ultimii 10-20 de ani nu a pus accent pe lumea satului. Lumea satului a rămas puţin în paragină şi, totuşi, satul este ceea ce avem noi mai frumos şi mai sfânt, este tezaurul nostru, moştenirea intactă pe care o avem. Nu îmi doresc să ajung altceva. Am ajuns exact ceea ce mi-am dorit, un fotograf al satului românesc care se poate plimba zilnic în acest spaţiu, de iarna până vara şi din vară până în iarnă, uneori împreună cu familia sau însoţit de tineri, de studenţii care îşi doresc să vină alături de mine în aceste pelegrinări. Eu mă străduiesc să atrag cât mai multă lume de partea aceasta a baricadei, în zona iubirii de ţară, de sat, de natură, de tradiţii şi obiceiuri sau de credinţă. Am ajuns acolo unde trebuie, dar am mult de lucru în continuare, pentru că sunt mulţi tineri cărora vreau să le împărtăşesc cunoştinţele mele şi să lucrez alături de ei.

01 Sorin Onisor

Îmi spuneaţi că a trebuit să ajungeţi la vârsta de 43 de ani pentru a fi împlinit în ceea ce faceţi. Se poate câştiga în România din fotografie, din premii la concursuri de fotografie şi workshop-uri, deoarece dvs. v-aţi dedicat întreaga activitate fotografiei?

– Din premii nu. Nu se poate trăi din premii, dar din fotografie de eveniment se poate trăi. Este foarte la modă acum să fii fotograf de nuntă. Este la modă ca mirii să facă şedinţe foto în timpul slujbelor şi a cununiei civile sau după şi înainte de aceste evenimente. Se poate trăi şi din fotografia artistică. Nu sunt mulţi artişti fotografi care fac acest lucru, dar, ca urmare a „nebuniei” în care am intrat eu, de câţiva ani, am cunoscut oameni care doresc să mi se alăture, să participe la aceste tabere de fotografie, la aceste ateliere, aşa zise workshop-uri, cuvânt ce s-a împământenit şi la noi. Aceşti tineri vin după mine în toate zonele ţării. Eu pot organiza lunar unul, două sau chiar trei astfel de ateliere de fotografie în diverse zone ale ţării. Mă pot mişca dintr-un loc în altul şi pot trăi de pe o zi pe alta dar, spun eu, extrem de frumos.

Nu pot încheia această discuţie, care îmi face extrem de mare plăcere, decât întrebându-vă depre proiectele viitoare. Aceste proiecte se vor extinde peste graniţele României?

– Mai nou, de o lună de zile am reuşit să îmi înving teama de avion şi am ajuns în Maroc. Mi-a plăcut foarte mult. Am citit o viaţă întreagă despre istoria şi geografia diferitelor zone şi am visat mereu că voi ajunge în aceste regiuni de pe planeta noastră. Aşadar, învingându-mi această teamă, am ajuns în Maroc şi în următorii ani o să călătoresc în diferite zone ale lumii, repet zone la care am visat şi visez de multă vreme. Am atins, de exemplu, deşertul, dar vreau să ajung în America de Sud, în Patagonia, vreau să ajung în Siberia şi să o traversez până la Oceanul Pacific. Cu siguranţă în anii următori voi face expediţii în afara ţării, dar nu de unul singur, ci alături de aceiaşi oameni care mă urmează în ţară şi care şi-au manifestat dorinţa să vină cu mine în alte zone ale lumii, lucru care mă bucură, deoarece mă simt foarte bine alături de ei. Am reuşit să trezesc în tot mai mulţi oameni pasiunea pentru fotografie combinată cu pasiunea pentru sate, pentru natura frumoasă a României. Anii următori se întrevăd a fi plini de expediţii, vor fi ani de satisfacţie pentru mine până la urmă.

02 Sorin Onisor

Daţi un sfat celor din tânăra generaţie, celor care doresc să pornească pe acest drum al fotografiei.

– Sfatul este unul pe care îl dau de fiecare dată când mă întâlnesc cu oamenii la care ţin şi care mă cunosc deja. Este un sfat care, din păcate, nu este luat în seamă de marea majoritate a tinerilor. Sfatul este: sacrificiu, multă muncă şi mult suflet pus în tot ceea ce faci.

Interviu realizat de Grigore Roibu
Vedeţi mai multe fotografii ale lui Sorin Onişor pe http://www.sorinonisor.ro

Workshop de fotografie: Portrete de viaţă rurală

Mănăstirea Găbud
Trainer: Sorin Onişor

Portrete de viaţă ruralăLiga Studenţilor din Timişoara vă invită la a VIII-a ediţie a workshopului de Fotografie intitulat „Portrete de viaţă rurală” care se va desfăşura între 13 – 17 noiembrie 2013 la Găbud (Judeţul Alba), metocul mănăstirii Oaşa.

Descoperiţi viața de la sat, peisajele tradiționale româneşti şi poveștile din spatele unei imagini sau din spatele oamenilor din imagine alături de trainerul workshopului Sorin Onişor, doctorand al Universităţii de Vest Timişoara din 2008, secţia de Fotografie şi absolvent al Facultăţii de istorie.
Detalii http://www.sorinonisor.ro/

Privesc fotografia bunicii și nu pot să nu mă gândesc că, deși trupul ei s-a transformat în țărâna din care a fost făcut, iar duhul ei e în altă lume, a rămas în urma ei un portret, un chip încremenit într-un moment netrecător. Poza ei vorbește. Vorbește despre ea. Îmi spune că bunica era frumoasă și că avea o strălucire în ochi. O strălucire de om curat, de la țară și o sfioșenie de om neînvățat să stea în fața fotografului. Cuta mică, dintre sprâncene e birul plătit războiului și suferinței. Bunica mă privește fix din poză, dar privirea ei e mângâietoare. Ochii bunicii reflectă toata viața ei, așa cum spune vorba: „Te spune fața cum ți-e viața”. Dar portretul mai are o voce. E vocea fotografului, care a recunoscut frumosul și l-a imortalizat, astfel încât el să ajungă la noi, după ce s-a stins. A căutat o lumină blândă, un unghi potrivit, un moment de deschidere. Ca să recunoști frumosul, trebuie să rezoneze ceva în tine. Cu alte cuvinte, trebuie să fie ceva frumos în tine. Există nenumărate poezii, drame, tragedii, comedii pe care lumina le scrie în fiecare zi lângă noi şi e păcat să nu fie surprinse în fotografie.

Vă invităm să vă întoarceți cu fața spre rădăcinile voastre, să priviți și să găsiți frumosul în lumea satului, să descoperiți civilizația satului, acolo unde timp de mii de ani s-au sedimentat, unele peste altele, valori în straturile unei geologii spirituale, acolo unde simbolurile și frumosul au impregnat totul: spațiul, portul popular, ograda, casa, poarta, grinzile, mobilierul, instrumentele, muzica, jocul, uneltele, chipurile, sărbătorile, zicalele, imaginarul, poveștile, țarinile, acolo unde țăranul ni se înfățișează ca un rege înveșmântat în ținuta demnității, înconjurat de bogății și hrănindu-se cu bunătăți.

Vă așteptăm, așadar, într-un cadru mai aparte, împletit din mânăstire și sat, la Metocul Mânăstirii Oașa, poziționat la doar câțiva kilometri de satul Găbud. Din pragul paraclisului așezat pe vârful dealului care ocrotește schitul, privirea cutreieră până departe întinsul domol al Câmpiei Transilvane, cu meandrele oțelit-sclipitoare ale Mureșului și Arieșului, și satele presărate în jurul a șase orașe ardelene: Aiudul, Turda, Câmpia Turzii, Ludușul, Ocna Mureșului și Iernut, și se odihnește apoi la linia orizontului pe zidul Apusenilor, cu vârfurile Bihor și Muntele Mare, și fereastra ascuțită a Cheilor Turzii.

Înscrieri până pe data de 4 noiembrie 2013 la ora 23:59.
Detalii şi regulament de participare aici.

Expoziţie foto Sorin Onişor

Pelicam 2013 / Casa Avramide / Tulcea
14 – 16 iunie 2013

Sorin OnisorVineri, 14 iunie 2013, în prima zi a festivalului de film Pelicam, de la ora 19:00, pasionații de fotografie sunt așteptați la expoziția foto semnată de Sorin Onișor. În noua locație a festivalului, Casa Avramide din apropierea teatrului Jean Bart, în prezența artistului vor fi prezentate aproximativ 40 dintre lucrările sale.

Sorin Onişor este membru fondator şi vicepreşedinte al grupului fotografic F5,6 din Timişoara. A organizat workshopuri de fotografie în Maramureş, Delta Dunării, Sibiu, Giurgiu, Buzău, Prahova, Braşov, Mureş, Alba, Harghita, Iaşi, Suceava, Timiş şi este autor, în colaborare cu Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Timiş şi Mitropolia Banatului, a volumelor: Biserica de la Poieni-icoana, istorie şi semn, 2005; Cărările credinţei-biserici de lemn monument-istoric din judeţul Timiş, 2006.

Marea Hoinăreală

Expoziţie de fotografie
Muzeul Satului

Hai-hui prin România: o invitație la expoziția de fotografie „Marea Hoinăreală iară”

Marea HoinărealăCele mai bune imagini ale unor fotografi talentați, care au hoinărit prin țară alături de cunoscutul fotograf Sorin Onişor, se reunesc din nou într-o expoziție deschisă publicului la Muzeul Satului din Cluj, în perioada 17 mai – 22 mai 2013, cu ocazia Photo Romania Festival.
Marea Hoinăreală, o expoziţie itinerantă de fotografie dedicată României, este deja o tradiție în peisajul fotografic românesc, fiind organizată începând cu 2011 în mai multe orașe din țară, precum: Bucureşti, Iaşi, Suceva, Braşov.

Un proiect cu continuitate, care vă va încânta și pe întreaga perioadă a anului 2013.

Imaginile au fost surprinse în cadrul workshop-urilor organizate de artist în diverse zone ale ţării, precum Bucovina, Maramureş, Delta Dunării, Brașov, Munţii Apuseni, Moldova colinară etc.

Workshop-urile de fotografie organizate de Sorin Onișor au propus întotdeauna o revenire la autenticul românesc, la gesturile firești, la fericirea simplă, toate acestea mijlocite alături de obiectivul aparatului foto, inspirându-i pe tinerii fotografi şi atragându-i spre o redescoperire a României adevărate.

În cadrul expoziţiei itinerante îşi vor prezenta călătoriile fotografice prin satul românesc, Sorin Onişor alături de hoinarii: Adrian Mergiani, Adrian Popan, Alina Alionte, Amalia Savinescu, Andrei Cosmin, Andrei Dumitru, Andrei Ionita, Attila Szabo, Beatrice Baciu, Bogdan Comanescu, Carmen Mihalcea, Carmen Teodorescu, Charles Mifsud, Cimil Cosmin, Claudia Mandru, Constanta Lungu, Corina Mavrodin, Cristian Dumitru, Cristian Stranutu, Cristina Fochi, Cristina Olteanu, Csaba Teleki, Dan Mirica, Dana Yannone, Daniel Penciuc, Daniela Tole, Florin Patras, Gabriela Dobos, Gina Buliga, Grigor Camelia, Ionel Onofras, Ionut Maga, Iulius Anghelina, Laura Cristea, Laurentiu Iosif, Luciana Apetroae, Marius Mihalache, Mirela Gabriela Guvenel, Monica Finkelstein, Oana Gociman, Radu Iacob, Razvan Lazarescu, Razvan Mincu, Sebastian Bejan, Sebastian Botoaca, Serban Constantin, Silvia Rosoga, Soltesz Theophil, Stefan Talos, Tim Whitfield, Vlad Iosif.
Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Academia Photo Romania

Şcoala iubitorilor de fotografie

Photo Romania Festival, cel mai important eveniment din România dedicat fotografiei, aduce la Cluj, în perioada 21-27 mai 2012, un nou concept de formare pentru pasionații de fotografie – Academia Photo Romania. Academia se va derula pe durata unei săptămâni și va include 30 de ateliere cu intrare liberă sau cu plată pentru un număr limitat de participanți.
Photo Romania va dedica atelierele Academiei celor mai fierbinți zone de interes pentru domeniul foto din acest moment – fotografia de nuntă, pictura fotografică, fotografia de nud, fotografia gastronomică, dar și natura în fotografie, fotografia de arhitectură și tehnici de editare a fotografiei.

Dedicate fotografilor amatori, artiștilor în formare dar și profesioniștilor, atelierele Academiei sunt construite pe nivele de pregătire, constând în prezentări, discuții și activitate practică, cu feedback direct pe rezultat.
Academia trece pe lista „profesorilor” nume cu greutate, ale profesioniștilor din domeniu: David Beckstead (USA), Giuseppe Parisi (Italia), Ilya Rashap (Rusia), Anca Cernoschi, Dan Dinu, Narcis Tarcea, Florin Constantinescu, Sorin Onișor, Imagia și Academia de Fotografie.
Fotografia de nuntă prezentată în 3 workshop-uri by David Beckstead
Fotograful anului 2002 (WPJA) și fotograf din Top 10 Mondial fotografi de nuntă, David Beckstead este unul dintre invitații cu greutate ai Festivalului Photo Romania. Cu un portofoliu vast și fotografii de nuntă din toate colțurile lumii (Brazilia, Italia, Scoția, Irlanda, Marea Britanie, Bahamas, Caraibe, Mexic, Vietnam, Slovenia, Norvegia și chiar România), David Beckstead va susține în cadrul Academiei Photo Romania 3 workshop-uri dedicate acestui gen fotografic.
În „Power style”, „Style development” și „Frame design”, David Beckstead va vorbi cursanților săi despre găsirea stilului propriu, dezvoltarea acestuia și construcția fotografiei. Fotografia de nuntă se bucură și în România de una dintre cele mai fulminante creșteri, albumele foto dedicate acestui eveniment unic din viața mirilor devenind nu doar albume cu imagini-amintire, ci adevărate opera de artă, cu bugete ce consumă un procentaj important din bugetul dedicate organizării evenimentului.

Fotografia gastronomică și pictură fotografică by Giuseppe Parisi
Giuseppe Parisi, renumit fotograf italian, laureat al premiului Sony World Photography 2009 este un alt invitat internațional al Photo Romania. Parisi va susține două workshop-uri dedicate celor două arii unde bifează o experiență impresionantă – fotografia gastronomică și pictura fotografică.
„Ingrediente pentru fotografia gastronomică profesională” este primul atelier susținut de Parisi în care își propune să demonstreze și să învețe cursanții despre expunerea, controlul manual și iluminarea necesară surprinderii designului gastronomic în fotografie. Fotografia gastronimică face diferența între blogurile culinare, în creștere ca procentaj în blogosfera românească, dar și în prezentarea maeștrilor bucătari ori a restaurantelor cu staif.
A doua temă abordată de Parisi vizează pictura fotografică sau unde „imaginația întâlnește realitatea”. Artistul încorporează fotografia conceptuală cu abilitățile sale de desen şi pictură pentru a produce adevărate picturi fotografice prin manipulări digitale. Workshop-ul se adresează graficianului începător spre intermediar şi explorează tehnicile de compoziție şi culoare necesare pentru a crea peisaje convingătoare. Giuseppe va purta cursanții prin întregul proces de pictură fotografică, de la schițele digitale la studiul color al imaginii finale. Pictura fotografică este o altă dimensiune a artei fotografice, aflate în prezent într-o accelerate dezvoltare.
Fotografia de nud – Ilya Rashap
Unul dintre cei mai solicitați fotografi ai revistelor internaționale, membru al Uniunii Artiștilor Fotografi din Rusia, fotograf și mentor, Ilya Rashap este renumit în primul rând pentru nudurile sale alb-negru. Însă nudurile lui Rashap nu își au finalitatea în sine, reprezentând doar o parte dintr-o lucrare grafică complexă. La Academia Photo Romania, Ilya Rashap vorbește despre fotografierea în aer liber, despre lumina naturală, lumina pulsată și abilitatea de a folosi spațiul, în fotografia de nud. La acest workshop sunt așteptați atât fotografii amatori cât și profesioniștii care doresc să „spioneze” revolvarea unor tehnici și cadre ca ale autorului și care își vor primi răspunsurile la întrebarea “cum se face” pentru oricare dintre lucrările din portofoliul artistului.

Mai multe detalii despre Academie găsiți aici: http://www.photoromaniafestival.ro/academia/
Despre Photo Romania
Deși un festival tânăr, aflat abia la cea de-a doua ediție, Festivalul Photo Romania este deja cel mai important eveniment de acest gen din România. Festivalul transformă pentru o lună orașul Cluj-Napoca într-o adevărată Capitală a fotografiei pentru. Astfel, în perioda 19 mai – 16 iunie, Clujul va găzdui 100 de expoziții foto, 30 de evenimente de tip workshop, 10 evenimente culturale și 5 competiții de fotografie. Photo Romania atrage și angajează în evenimetele pe care le cuprinde aproximativ 115.000 de iubitori de fotografie și 750 de fotografi profesioniști de renume local, național și chiar mondial.