Sorin Ilfoveanu. Bărbaţi, femei, păuni, pisici…

Lucrarea I, Lucrarea II, Lucrarea XX… Diferitele momente ale universului lui Sorin Ilfoveanu, din expoziţia organiazată săptămâna aceasta de European Art Gallery, la Sala Dalles, sub patronajul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, trebuiau, cel puţin în catalog, să poarte un nume. Şi atunci ele se numesc Lucrare. Şi este poate cea mai bună soluţie pentru că picturile maestrului nu sunt subiecte. Sunt gânduri, sunt entităţi cu substrat ancestral ce prind chipul femeilor, bărbaţilor, lupilor sau pisicilor, florilor, cuplurilor întemeietoare.

Cu o aparentă simplitate a stilului, personajele-icoane, icoane mai curând ale unei lumi păgâne, cu miturile sale existenţiale, cu esenţializarea piesajelor, a animalelor, a relaţiei lor cu oamenii, „pozează”, asemănătoare, dar niciodată aceleaşi, în pânzele de mari dimensiuni. Sunt desenate clar pe fondul negru sau gri, sau galben, sau ocru al pânzei, în poziţii hieratice, ce trimit la arta vechilor iconari. Veşmintele lor, cu pliuri verticale, accentuând alungirea corpurilor, decorate cu semne punctiforme se detaşează net pe un fundal somptuos valorat, în pofida acrilicului folosit. Chipurile, asemănătoare, prezentate de cele mai multe ori frontal, rămân enigmatice, în nemişcarea lor, efigie a unei umanităţi aflate sub semnul eternităţii. Arhetipuri ale fiinţei. Ale unei lumi suficiente sieşi, care-şi etalează cu falsă simplitate forţa inetrioară. Forţă venită din dualitatea existenţei lor: ax al unei lumi şi parte integrantă a întregii ei ţesături, miraculoasă, deşi evidentă.

Femeile şi bărbaţii pictaţi de Sorin Ilfoveanu devin centrul acestei lumi, concentrând în jurul sau chiar în persoana lor florile ieşind din stratul de pământ, păunii care îi urmează sau care le servesc de fastuasă etolă, pisicile…

S-au pus peste pictura lui Sorin Ilfoveanu mai multe etichete, cel mai adesea cea de suprarealism. A fost asemănat cu Salvador Dali. De fapt, esenţa acestei arte nu are legătură cu suprarealismul, chiar dacă o parte a instrumentarului expresiv pare s-o sugereze. Nu visul, nocturn sau diurn, o patronează, ci o esenţă spirituală care transformă figura „realist” redată în veritabil suport pentru o spiritualitate cu note ancestrale. Chiar în cazul compoziţiilor erotice, dintre care câteva sunt expuse în balconul Sălii Dalles, nu sexualitatea contează.

Nu obsesia erotică, mai apăsată sau mai ludică, este subiectul lor, ci sensul începuturilor. Cuplul (pentru că indiferent de numărul compoziţiilor personajele păstrează acelaşi emblematic chip pe care îl aminteam) poartă înţelesul dincolo de contingentul cotidian. Realismul desenului este doar vehiculul ideii de geneză. Ciclul „Saturnaliilor”, cel al „Bacantelor” sau al „Metamorfozelor” pun în scenă ritualuri arhaice. Geneza, naşterea figurate în procesul lor din interiorul fiinţei, devenit vizibil, sunt însoţite de sunetul de corn al cântăreţului, vegheate de animale sacre, ca taurul sau inorogul, şi de păsări. Ele reactualizează pentru privitor o întreagă mitologie şi mistică a esenţei lumii. O simbolistică intelectualistă, uneori secretă guvernează arta lui Sorin Ilfoveanu, epurată de accidental. O mitologie transpusă în figurile sale bidimensionale, fără relief, epure estetice ale unor mituri ale începuturilor şi ale esenţei.

Calofil, Sorin Ilfoveanu îşi construieşte o mitologie subiectivă în care par să-şi fi dat întâlnire toate marile culturi ale lumii, interiorizate, transpuse într-un univers artistic propriu în care linie, culoare şi compoziţie, clare, nete, perfect lizibile şi în acelaşi timp încifrate, spun o frumoasă poveste a naşterii şi renaşterii lumii. Personajele lui poartă în ele misterul dragostei, dar şi al ascezei, într-o lume limpede, sugestivă, stăpânită de rigoarea desenului căruia culoarea i se supune, adăugându-i forţă şi expresivitate. Totul cu o uimitoare economie de mijloace, creatoare a unui stil singular şi imediat recognoscibil.

 Sentimentul pe care contemplarea picturii lui Sorin Ilfoveanu îl poate provoca este pertinent exprimat în catalogul expoziţiei de curatorul acesteai, Radu Boroianu, care declară că trăieşte o stare paradoxală în preajma pânzelor artistului: „Pe de o parte mă simt îndemnat livresc înspre artele paleo-creştine, pe de alta nu-mi dă pace palpitaţia evidentă de modernitate, metarealismul! Sorin Ilfoveanu îmi pare a fi dintotdeauna şi din viitor. Arta lui e fără vârstă. Mistică. Înţeleaptă. Da, de aceea Artistul e calm şi relaxat în Atelierul său. Înţeleptul se simte la el acasă. Mistica lui nu îndepărtează, înţelepciunea lui nu complexează. Faceţi efortul de a vi-l apropia. Veţi vedea, cu el împreună, totul pare simplu. Ca viaţa!”.
Expoziţia este deschisă până la 1 iulie.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Desenele lui Sorin Ilfoveanu

Lansarea galeriei AnnArt

Noua galerie de artă contemporană AnnArt Gallery anunţă inaugurarea sediului său din strada Mahatma Gandhi nr.1, sector 1, Bucureşti. Evenimentul va fi prezentat printr-o conferinţă de presă, care va avea loc luni, 16 mai, ora 12.00 ȋn sala principală de expoziţie a galeriei.

Proiectul artistic de debut al galeriei este o expoziţie de desen semnată de Sorin Ilfoveanu – un clasic al artei contemporane românești și totodată o prezenţă puternică pe scena expozițională internaţională – cu lucrări ȋn expoziţii, muzee și colecţii private importante ale lumii, de la Veneţia la Tokyo, de la București și Oslo la Paris.

Elev al maestrului Corneliu Baba, coleg de generaţie printre alţii cu Ştefan Câlţia și Sorin Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu ocupă astăzi un loc major ȋn peisajul culturii române. Cu un traseu artistic integru, reuşind să evite comenzile cu teme realist-socialiste şi portretele omagiale ȋn anii  ’70 – ’90, artist de o remarcabilă originalitate și forţă creativă, Sorin Ilfoveanu și-a pus ulterior amprenta pe generaţii ȋntregi de tineri artiști – pe care i-a format ca profesor și decan al Facultăţii de Arte Plastice din București. Este decorat cu Ordinul Serviciul Credincios ȋn grad de Mare Ofiţer.

Expoziţia vernisată la AnnArt Gallery, intitulată Desene 2008 – 2011, reunește peste 100 de desene ȋn creion și ȋn creion conte și va fi deschisă publicului în perioada 17 mai – 16 august 2011. Catalogul expoziţiei, la rândul său o frumoasă carte de privit și de ȋnvăţat, parcurge cele 5 secţiuni ale expoziţiei – Banchetul, Rădești, Desene creion Conte, Piţigaia și Grădina și este prefaţat de un studiu scris de criticul de artă plastică Aurelia Mocanu:

„Acum, la cei 65 de ani ai artistului, desene putenice și ample se ȋngemănează sub rame de aproape un metru şi jumătate. Sunt prinse sub o semnătură-balama, caligrafiată peste marginile reunite, câte două desene verticale (…). Dintr-o palmă de pământ au rodit chipuri. În stânga, ţarina, în dreapta, făptura.”

AnnArt Gallery (www.annartgallery.ro) îşi propune să promoveze artiști tineri precum și nume consacrate ale artei contemporane românești, să lanseze portofolii de ţinută pe o piaţă de artă în formare. Galeria își propune totodată să recupereze breşa de comunicare dintre artişti şi public printr-un proiect integrat, de lungă durată, menit să dezvolte cote reale de licitaţie, o informare de calitate a publicului larg şi o abordare profesională a lucrării de artă şi a colecţionarului de artă. Suntem intens animaţi de ideea conform căreia arta inspiră și poate schimba realitatea care ne înconjoară.

„Sunt impresionat de această nouă galerie: ‘îmi pare o promisiune fermă către calitate, profesionalism și creativitate” Sorin Ilfoveanu, aprilie 2011.

Galeria se află într-o zonă patrimonială a orașului, în vecinătatea unor repere de arhitectură iconică ale Bucureștiului – între Muzeul Ţăranului Român și Arcul de Triumf – fiind ea însăși situată într-o clădire stil neo-românesc, construită la începutul secolului trecut. În fapt, primul proiect programatic al galeriei a fost chiar conservarea arhitecturii tradiţionale a locului, în care s-a inserat un spaţiu cu dotări de ultimă generaţie a tehnologiei expoziţionale.

Sorin Ilfoveanu s-a născut pe 23 mai 1946, la Câmpulung-Muscel, Sorin Ilfoveanu ȋși petrece copilăria la Piteşti, în Trivale. Rămas fără mama la vârsta de doi ani, copilul Ilfoveanu ȋmpreuna cu familia sa sunt evacuaţi de comunişti din casa de pe Trivale, pe motiv că bunica ţinea ascunsă sabia cu cap de vultur a tatălui său, primită la absolvirea primei promoţii a şcolii de ofiţeri de cavalerie din Câmpulung-Muscel.

Între anii 1953-1964, urmează cursurile liceului Brătianu din Piteşti, unde exista o pleiadă de remarcabili profesori dintre cele două Războaie Mondiale, avându-l, la desen, pe „tata Guţă”, absolvent de Belle Arte la Paris, care îl îndrumă spre pictură. În paralel, urmează cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, cu un elev al lui Ciucurencu. Are primul contact cu arta greacă şi Renaşterea în biblioteca profesorului de istorie a artei Steriopol, cu care era vecin; mai apoi, îi descoperă pe Van Gogh, în ediţia Skira, şi pe A. Ciucurencu, în colecţia Meridiane.

Face primele peisaje în ulei la marginea pădurii Trivale şi primele portrete, după bunica sa. Între 1964-1970, urmează cursurile Facultăţii de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, doi ani la grafică, după care trece la pictură, la clasa profesorului Corneliu Baba, avându-i colegi, printre alţii, pe Ştefan Câlţia, Mihai Cismaru şi Sorin Dumitrescu, şi profesori, pe Schileru, la istoria artei, Ghiţescu, la anatomie, Iuca, la gravură.

În ultimii ani, studiază cromatica icoanelor pe sticlă şi a scoarţelor populare, în depozitul Muzeului de Artă Populară (palatul Ştirbey), arta medievală, romanică şi catalană, în biblioteca Uniunii din casa Cerchez (dărâmată de comunişti după cutremur), şi are primul contact cu desenele sgraffitate de pe crucile cimitirelor din nordul Olteniei. După desenele din Caietul 1, făcute sub influenţa acestora din urmă, face seria de gravuri „Vânătorile” (point sèche), pe care le expune ulterior la Galeria Apollo, şi ciclul „Anabasis” (1997-1998), pe care îl expune în anul 2000 la Muzeul Naţional de Artă. În ultimul an, lucrează în atelierul meşterului Baba, alături de o parte din colegii lui de atelier, pictând holul atelierelor din Pangratti.

O cunoaşte pe Ana Ruxandra, studentă la pictură, cu care se va căsători în ultima zi de facultate, când obţine repartiţia la muzeul din Piteşti. Obţine Bursa UAP pentru tineret şi se dedică exclusiv picturii. Începând cu anul 1970, expune în cadrul unor expoziţii de grup şi personale. Sorin Ilfoveanu are o vastă activitate expoziţională, din care amintim (selectiv): personală la Galeria Galateea, unde este remarcat de Ciucurencu (1970), personală la Galeria Municipiului Bucureşti (1977), participă la Bienala de la Veneţia (curator Ion Frunzetti, 1978) şi Sofia (1979), Expoziţie de grup la Perugia, Italia (2010). În perioada anilor ’70, aprofundează pictura în ulei abordând teme cu peisaje şi portrete, intrând în atenţia colecţionarilor de artă şi reuşind să evite comenzile cu teme realist-socialiste şi portretele omagiale. Obţine Premiul pentru pictură al Academiei şi Premiul UAP pentru pictură (1981).

În 1987 face o călătorie de studii în America, împreună cu Florin Ciubotaru (Bursa USIA). Din 1990, după Revoluţie, este chemat de studenţi să predea pictura la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. Între anii 1996 şi 2000 a fost Decan al Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Universităţii de Artă din Bucureşti şi, apoi, în perioada 2004-2006 a ocupat funcţia de Rector. Demisionează din această funcţie, în anul 2006, din cauza unui diferend de opinii avut cu Ministerul Educaţiei pe tema doctoratului în arte vizuale. În anul 2000 a primit Ordinul Naţional – Serviciul Credincios în Grad de Mare Ofiţer. În 2002 expune împreună cu Ştefan Câlţia, Adrian Ilfoveanu şi Nicu Ilfoveanu la Littman & White Galleries, Portland, lansează albumul „Grife” în cadrul expoziţiei „Codex Ilfoveanu”, organizată la Galeria Apollo şi are două  expoziţii personale la Muzeul Bruckenthal din Sibiu şi Muzeul de Artă din Cluj (Palatul Banfy), cu o serie de desene cu manuscrise originale la „Fric” (Şt. Agopian), „Saturnalii”, „Câinele pământului”.
SURSA: AnnArtGallery

Eu sunt român: ruta Bucureşti – Tel Aviv

Expo-conferință dedicată culturii române
şi interferențelor evreo-române

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv în parteneriat cu Universitatea „Ben Gurion” din Beer Sheva propun o serie de analize şi interpretări ale identităţii româneşti în conferinţa și expoziția cu titlul „Eu sunt român: ruta Bucureşti – Tel Aviv”.

Conferinţa va prezenta studii de caz semnificative pentru diverse domenii culturale: istorie, folclor, teologie, literatură, cinematografie şi arte plastice. În același timp, vor fi discutate influenţele şi rădăcinile creative româneşti ale unor artiști israelieni de origine română, precum și contribuţii importante ale unor intelectuali evrei la patrimoniul cultural românesc.
Participanţii sunt specialiști români și israelieni, care vor puncta subiecte relevante pentru ambele medii culturale.
Expoziția aduce în atenția publicului puncte de vedere diferite asupra identităţii româneşti, asupra tradiţiei şi memoriei, aşa cum apar în creaţia vizuală a 20 de artişti români şi a 20 de artişti israelieni de origine română. Creaţiile artiștilor plastici sunt simptomatice pentru spaţiul cultural actual românesc şi israelian, pentru arta modernă şi contemporană, cu accent pe influenţele româneşti în cazul creaţiilor din Israel.
Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 29 martie – 26 mai 2011.
Lucrările au fost selecționate de curatorul proiectului, prof. Haim Maor, și de studenții acestuia, în colaborare nemijlocită cu coordonatorul proiectului din partea ICR Tel Aviv, Claudia Lazăr.
Catalogul expoziției a fost realizat printr-un proiect curatorial inedit, fiecare artist fiind prezentat de câte un student de la istoria artei din cadrul Universității Ben Gurion.

ICR Tel Aviv sprijină participarea lectorilor Măriuca Stanciu, Codruţa Gabriela Antonesei, Liana Cojocaru, Adina Babeş, precum și prezenţa la vernisaj a artiştilor Dan Perjovschi, Maxim Dumitraş (curator al Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz Băi), Vasile Raţă, şi a galeriştilor Matei Câlţia (Galeria Posibilă, Bucureşti) şi Mihai Pop (Galeria Plan B, Cluj). De asemenea, ICR Tel Aviv asigură prezentarea în expoziţie a lucrărilor contemporane româneşti.

La deschiderea evenimentului vor lua cuvântul ES dl. Edward Iosiper, ambasador al României în Israel, dr. Gina Pană, director al Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, prof. David Neuman, decanul Facultății de Științe Umaniste și Științe Politice, ș.a.
Proiectul a fost posibil cu sprijinul financiar al organizaţiilor A.M.I.R. (Asociaţia Mondială a Israelienilor de Origine Română) şi H.O.R. (Asociaţia Israelienilor Originaridin România).
Documentarea s-a realizat cu sprijinul lui Matei Câlţia (Galeria Posibilă), Mihai Pop (Galeria Plan B) şi Cosmin Năsui (Modernism.ro).

Programul conferinţei poate fi consultat aici.
Mai multe informaţii despre Universitatea „Ben Gurion” din Beer Sheva: http://web.bgu.ac.il/Eng/Home.

Artiştii români (în ordine alfabetică): Zoltan Bela, Irina Botea, Victor Brauner, Dragoş Burlacu, Claudiu Ciobanu, Florin Ciulache, Maxim Dumitraş, Teodor Graur, Nicu Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Istvan Laszlo, Stela Lie, Ciprian Mureşan, Miklos Onucsan, Lila Passima, Ştefan Pelmuş, Dan Perjovschi, Alexandru Potecă, Tudor Prisăcariu, Vasile Raţă.
Artiştii israelieni (în ordine alfabetică): Efi Ben-David, Arie Berkowitz, Jean David, Digi Dekel, Yaacov Eisenscher, Belu Simion Făinaru, Dov Heller, Liana Saxone-Horodi, Marcel Janco, Iris Kovalio, Yehudit Matzkel, Dinu Mendrea, Ruth Oren, Philip Rantzer, Reuven Rubin, Edwin Salomon, Sasha Serber, Vilhelmina Sokol, Nora (Eleonora) Stanciu, Erica Weisz Schveiger.
Curatorii: prof. Haim Maor şi studenţii: Ilanit Aharoni-Chachkes, Aviva Almog, Efrat Baruchi, Lilach Baumer, Hagit Bernstein, Shiran Basson, Dafna Blum, Marganit (Niti) Cassapu, Yevgeny Cherp, Smadar Cohen, Shani Dagan, Rut Elad, Deborah Elhadad-Aroshas, Ayelet Evron Grover, Liad Gross, Svetlana Hasler, Yasmin Levin, Sigal Maor, Iveta Manshirov, Rachel Mosches Dayan, Emily Nester, Shiran Nissim, Sharon Rasuli, Noa Rosenberg, Maayan Rubinovitz, Lara Shilov, Avi A. Shumach, Nikolas Smirnov, Iris Tresman, Anna Yevelson, Meital Zisman.
SURSA: Modernism.ro