Zilele Atelierelor Deschise de Sculptură (ZAS)

Un eveniment Contemporanii pentru accesul publicului bucureștean în atelierele de artă
București 22/23 octombrie 2016

În weekendul 22/23 octombrie, în București, șaptesprezece artiști cu specializarea sculptură vor aștepta publicul bucureștean să-i viziteze în spațiile lor de creație. Pentru a facilita accesul în atelierele artiștilor, în cadrul Proiectului Contemporanii, s-a realizat aplicația pentru smartphone „Ateliere”, ce conține profilele dedicate ale artiștilor participanți, datele de contact, adresa și un sistem de ghidare către locația atelierelor.

Așadar, Contemporanii în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din București – Filiala de Sculptură, au plăcerea să invite la prima ediție a Zilelor Atelierelor Deschise de Sculptură ce activează, în principal, una dintre cele mai populate zone de ateliere de artă din București, Combinatul Fondului Plastic, și alte trei ateliere importante din zonele Piața Romană și Pangratti.
Într-o abordare diversă, de la clasic la contemporary, artiștii implicați în eveniment vor fi pregătiți să-și prezinte atelierele și expozițiile din ateliere, să prezinte lucrări în diferite faze de creație și tehnici de lucru sau să ofere reduceri și oferte speciale de prețuri pe perioada evenimentului.

În cadrul acestei prime ediții, vor participa sculptorii: Adrian Pirvu, Alin Florin Carpen, Ana Zoe Pop, Anton Ratiu, Vlad Aurel, Catalin Geana, Cristian Pentelescu, Doru Nicolae Dragusin, Dumitru Pasima, Giani Iosif Amarandei, Ioan Medrut, Laurentiu Mogosanu, Marian Zidaru, Mircea Roman, Titi Ceara, Valentin Duicu, Victoria Zidaru.

Acest eveniment este gratuit.
Informații suplimentare la Ateliere.Net sau Info@Ateliere.net
Pentru grupuri organizate: tel. 0723 825 800
Descarcă gratuit aplicația pentru smartphone: Ateliere IOS și Ateliere Android

Ioan Rusu. Expoziție retrospectivă de sculptură

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
10 – 28 august 2016

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie publică de interes judeţean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează, în perioada 10 – 28 august 2016, expoziţia retrospectivă de sculptură a artistului clujean Ioan RUSU. Căutând să prezinte operele relevante din creaţia de o viaţă a sculptorului, actuala expoziţie cuprinde o selecţie de 40 de lucrări de dimensiuni, tehnici şi materiale variate. Sculpturile se caracterizează printr-un remarcabil simţ al formei, motivele predilecte ale artistului fiind ideile universale şi atitudinile umane.

Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 10 august 2016, la orele 18:00, în sălile de expoziţii temporare (parter) ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca, în prezenţa artistului Ioan RUSU şi a criticului de artă Vasile Radu. Din partea muzeului vor fi gazde domnul Lucian Nastasă-Kovács, manager, şi Bordás Beáta, muzeograf.

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoţia 1965, sculptorul Ioan Rusu (născut în 26 ianuarie 1941, Someşeni, astăzi cartier al Clujului) s-a impus ca fiind unul dintre studenţii preferaţi ai maestrului Romul Ladea. Timp de trei decenii, Ioan Rusu a fost profesor la Liceul de Artă din Cluj-Napoca. Începând din 1965, a participat la numeroase expoziţii judeţene şi naţionale, internaţionale şi de grup, o menţiune specială meritând participarea, în mai multe rânduri, la Bienala de sculptură Dantesca, Ravena. Din 1969 a devenit membru al UAP, având o prezenţă constantă la saloanele anuale ale Filialei Cluj a UAP. De asemenea, a participat la numeroase tabere artistice şi simpozioane de sculptură. A deschis, până în prezent, o serie de expoziţii personale, dintre care menţionăm: Cluj-Napoca (1976), Bistriţa (1979) şi Alba Iulia (1979). A călătorit în străinătate, efectuând mai multe stagii de perfecţionare artistică în ţări precum Italia, Germania, în fosta Uniune Sovietică, Polonia, Austria, Ungaria şi SUA. O parte din lucrările sale au intrat în colecţii particulare şi de stat din USA, Germania, Franţa, Japonia, Italia, Suedia, Austria, Letonia, Olanda, Luxemburg.

Sculptorul şi viața

Într-un anume fel, sculptorul își asumă instinctiv cea mai dificilă sarcină a Creatorului : aceea de-a exprima în tridimensional apogeul artei: „recuperarea” vieții, „recunoașterea” viului. Sculptorul are la îndemână forma, volumul, corpul uman, gestul, mișcarea, textura, culoarea iar, după cum știe să le folosească, tinde să ofere privitorului ”aparența” sau ”esența” vieții. De aceea avem puțin sculptori ale căror drumuri pornesc și se întorc inexorabil la om ca punct final apoteotic al artei lor.

De aceea, Renașterea a pus în centrul preocupărilor sale artistice Omul și relațiile acestuia cu Divinitatea, de aceea, Charles Le Brun pus în centrul Artei clasice Omul, ca sediul ființei unde se întîmplă miracolul vieții sau ca” locul fatal” unde eșuează în zădărnicie utopiile artistice. Veți vedea artiști constipați de propriile lor nefericite încercări, lăsând baltă omul, pentru a călători „prodigios” în spațiile astrale ale unui cosmos imaginat, dar, inuman ; veți vedea artiști căzuți în disperarea unor căutători de labirinturi din suflete, fără ca aceștia să ajungă niciodată în ”centru”, în acel univers care exprimă, prin concretețea sa, omul, ca dimensiune invariabilă a Universului. Arta pornește de la Om, dar, atunci când nu se întoarce la acesta, ea nu rămâne decât un ”reziduu” cosmic, chiar dacă se exprimă printr-o… ploaie de stele !

Vom evoca cu insolența disperată neputința omului de-a se exprima pe sine, aplecat febril cu urechea deasupra pieptului, rătăcind prin „zgomotul” lumii, în căutarea freamătului viului, adulmecând ritmul circadian al inimii, vibrația sufletului încins de cuptorul arderilor sale interioare. Puțini pot fi ”doctori”, ”meșteri mari”, ”calfe” și ”zidari” care vor putea arăta ”pulsația” pietrei, freamătul interior al lemnului din care crește ”cosmogonia” sufletului și corporalitatea vie a omului.

Unul dintre ei este Ioan Rusu (n. 26 ianuarie, 1941, la Someșeni-Cluj) artist care, acum la 75 de ani, poate privi cu încredere… înainte: drumul străbătut, cel al unei jumătăți de carieră, e presărat de oameni, chipuri emblematice și eroi, dar și ”eroi” emblematici ai ființei, chipuri de copii, corpuri febrile de adolescente, maternități vivante, un popor de personaje care au o dimensiune comună: exprimă sentimentele benigne ale vârstelor, puritatea, ingenuitatea, încrederea, solemnitatea, îndrăzneală și aventura tinereții-fiecare dintrea acestea, forme vii prin care se manifestă viața omului.
În urmă cu câțiva ani chirurgii ”i-au dichisit” un ”ceas” la inimă. Stă acum cu urechea aplecat să asculte, în ritmul ticăitului de mecanism, cum curge propria sa viață. Ceea ce a făcut întreaga sa carieră, aplecat asupra omului, preocupat să prindă și să exprime freamătul vieții altor trupuri, acum o face reflexiv asupra sa. În după amiaza acelei fatidice zile de 21 decembrie 1989, să tot fi fost orele 16…în centrul Clujului, am văzut împreună, amândoi, cum a plecat viața din piepturile câtorva dintre noi! A văzut moartea ! De aceea, cred că a încercat mereu să lase prin opera sa chipul multiplicat al vieții.

Critic de artă Radu Vasile

Expoziţia este deschisă spre vizitare în perioada 10 august – 28 august 2016, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00–17:00.

Elena Surdu-Stănescu / Corneliu Ionescu – pictură / sculptură

Galeria Simeza
1 – 10 August 2014

Uniunea Artiştilor Plastici din România vă aşteaptă la Galeria Simeza, la Expoziţia de Pictură şi Sculptură a artiştilor Elena Surdu-Stănescu şi Corneliu Ionescu.
Sunteţi invitaţi la un dialog liber cu cei doi expozanţi, vineri 1 August, orele 18.00.

The Iron Sin

Galeria Imbold
31 iulie – 11 septembrie 2014

Joi, 31 iulie, de la ora 20:00, la Galeria Imbold (București, str Polona 40) prezintă expoziția intitulată „The Iron Sin”, semnată de patru tineri sculptori în metal: Misha Diaconu, Elena Ilash, Florin Marin și Răduț Irinel.

După vernisaj are loc un concert susținut de Maria Balabas (voce, claviaturi) și Mihai Balabas (vioara/ chitara/ efecte).

 Misha Diaconu expune seria „The Sin” în care a adus tentația ca personaj principal, acea tentație care te poartă spre păcat. Buzele reprezintă forma pe care a găsit-o ca fiind foarte sugestivă pentru tema aleasă: „Cărnoase, glamour, apetisante, buzele sunt, de fapt, un simbol al acelor lucruri care ne tentează și ne îndreaptă către păcat.” spune Misha Diaconu.

Elena Ilash spune că atunci „când începi să prelucrezi o bucată de fier, la cald, el devine cameleonic sub foc. Întâi negru, apoi albastru, pe urmă parcă înnobilându-se vrea să fie galben-auriu, apoi alb curat, iar când nu mai e sub binecuvântarea focului, se stinge în roşuri, înfăşurându-se în scoarţa oxidului ca într-o coaja de ou din care vrea ulterior să se elibereze, să se releveze.” Ea a creat prin fier povești cu personaje misterioase de legendă și fără a avea un sens deplin.

Răduț Irinel expune la Imbold, Galeria lucrarea „Fomor”, o reprezentare artistică în metal a unei creaturi mistice provenită din mitologia celtică despre care se spune că ar fi populat ținuturile Irlandei fiind asemănați cu titanii din perioada Greciei antice. „Prin lucrarea de față se vrea a fi recunoscută transcendența spirituală dintre om și animal inspirată din lucrarea scrisă a lui Omraam Aivanhov și anume „Alchimia” sau „căutarea perfecțiunii” (mai exact capitolul „Moștenirea regnului animal”).”

Florin Marin spune despre colecția rochiilor de metal că „e un must do. Seria de rochii interpretate din metal a început cu un experiment reușit de transpunere antitetică. Un obiect vestimentar feminin aparent fragil a devenit obiect de sculptură.” Rochiile sculptate sunt puternice, dar și rigide, ascuțite si detaliate. Florin a îmbrăcat toate aceste forme în simboluri și le-a traforat pentru a obține delicate dantelării in metal.

A murit sculptorul Constantin Lucaci

7 iulie 1923 – 19 iulie 2014

Uniunea Artiştilor Plastici din România anunţă cu profundă mâhnire trecerea în nefiinţă a celui care a fost sculptorul Constantin Lucaci, profesor şi laureat al Premiului Herder.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Marţi, 22 iulie 2014, orele 15.00, prietenii, cunoscuţii, şi admiratorii îşi pot lua rămas bun de la maestrul Constantin Lucaci, care va fi depus la Atelierul său din strada Ermil Pangrati nr. 33, sector 1 Bucureşti. Ceremonia funerară religioasă va avea loc miercuri, 23 iulie, începând cu ora 11.00, la Biserica Nașterea Maicii Domnului, din București, Calea Dorobanţilor, nr.166, sector 1. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Cimitirul Străuleşti 2, în jurul orei 13.00.

„Întrebată din scurt: cine ar putea scrie o pagină despre Constantin Lucaci, recent intrat în nefiinţă? m-am gândit instantaneu nu la lumea din care a făcut parte ca sculptor, ci mai degrabă la scriitorii Francisc Păcurariu şi Constantin Chiriţă, la istoricul literar Romul Muntean, la fotograful Aurel Mihailopol, la doctorul Balaban, care a şi semnat prefaţa unui album apărut la Meridiane în 1977 sau, mai recent, la Pietro Amato, padre Amato, cel datorită căruia o bună parte din lucrările sale se află expuse într-un muzeu din Italia.Toţi sau aproape toţi dispăruţi dintre noi.

Sigur că există rânduri semnate şi de criticii Ion Frunzetti, Costantin Prut, Mircea Deac, Marina Preutu, Mircea Toca, C.R.Constantinescu etc., dar acest bănăţean, născut la Bocşa (la 7 iulie 1923) şi familiarizat cu uzinele din Reşita, înainte de a face studii aprofundate de artă în spaţii academice, s-a simţit atras dintotdeauna de lumea literelor şi a muzicii cu care a consonat în chip aparte.
Creativitatea şi munca neîntreruptă au stat pe prim plan în cei aproape 70 de ani de activitate pe tărâmul artelor plastice. A părăsit figurativul destul de repede pentru a se consacra exclusiv oţelului inoxidabil, singurul material pe care l-a găsit capabil să exprime conexiunea fiinţei umane cu cosmosul.

“Evident, Lucaci nu a avut primul idea unor forme în care să se vada spaţiul –timp al gândirii einsteiniene de la care se revendică imagistica sculpturii contemporane. Dar forma de manifestare a interesului pentru o asemenea întreprindere curajoasă are trăsături proprii…”(Ion Frunzetti).

Nenumăratele sculpturi cinetice, fântâni de mare anvergură, care dau personalitate unor orase ale ţării, precum Vaslui, Drobeta Turnu-Severin sau Constanţa, alte monumente de for public sau zecile de sculpturi din muzee şi din propriul atelier, dovedesc , fiecare în parte, nota de mister pe care o conţin. Individualitate puternică,cu o forţă de muncă urieşească,escaladând cu îndrăzneală obstacolele, perseverând în finalizarea ideilor, nelăsându-se niciodata învins,

Fântână în Brăila (foto Wikipedia)

Lucaci a avut parte cam de tot ce şi-a dorit: expoziţii în ţară şi peste hotare, premii naţionale şi internaţionale, funcţii importante în sânul breslei artiştilor plastici, comenzi sociale etc.
Din tinereţe şi până la apusul vieţii a avut legături fertile cu Italia, unde şi-a desăvârşit studiile la Accademia din Perugia, unde a păstorit timp îndelungat Bienala Dantescă de la Ravenna şi unde îi este expusă o parte importantă a creaţiei.
Astfel visul de tinereţe s-a împlinit. Călătoria spre lumină, spre infinitul vieţii, care nu i-a îngăduit multe clipe de odihnă, continuă. În alt ritm.

Drum bun Constantin, Ginu, cum îi spuneau apropiaţii, Lucaci!”
Ruxandra Garofeanu