Oraşul văzut de generaţia ’80

Victoria Art Center
4 aprilie – 25 mai 2013

Galeria Victoria Art Center în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti vă invită joi, 4 aprilie 2013, ora 19:00 la deschiderea expoziţiei „Oraşul văzut de generaţia ’80”.

Momentul va fi marcat printr-un performance al artistului Ütő Gusztáv, intitulat Global-local 2. Pe durata expoziţiei vor fi organizate o Seară Mircea Florian, o Masă rotundă: Oraşele vizibile/ Oraşele invizibile şi o Seară de poezie optzecistă pe tema condiţiei citadine.

Artişti participanţi: Alexandru Antik, Olimpiu Bandalac, Rudolf Bone, Călin Dan, Mircea Florian, Teodor Graur, Radu Igazság, Iosif Király, Petru Lucaci, Valeriu Mladin, Alexandru Patatics, Dan Perjovschi, Romelo Pervolovici, Marilena Preda Sânc, Gheorghe Rasovszky, Mircea Stănescu, Roxana Trestioreanu, Ütő Gusztáv, Sorin Vreme
Curator: Adrian Guţă

Condiţia citadină se constituie într-un esenţial reper tematic pentru artiştii şi scriitorii generaţiei ’80, de la începuturi şi până în prezent. Dimensiunea existenţială, cea social-politică, explorările identitare din perspectivă individuală sau ţintind categorii umane diverse, sunt constante în opera optzeciştilor care s-au lansat în contextul Atelierului 35.
Contrastele şi dinamica lumii post-totalitare, ofensiva agresivă a consumerismului, integrarea în sistemele ce ţin de fenomenul globalizării, avantajele şi primejdiile acestuia, inclusiv o nouă „vârstă” a alienării, se regăsesc în arta din ultimele două decenii, a exponenţilor generaţiei ’80. Nu lipsesc nici semnele unei sinteze definibile prin conceptul de „glocalism”. Unele demersuri ţin seama de faptul că oraşul contemporan este un meeting point al high şi media (consumer) culture. Tipologia structurală a fragmentului trimite, ca şi trăsătura anterior menţionată, la universul postmodernităţii.

Artiştii cu care se „clădeşte” expoziţia de la Victoria Art Center dezvăluie cu luciditate nemiloasă realităţi urbane şi social-politice incomode, dar sunt sensibili şi la misterele, poezia şi chiar pitorescul oraşului.
Prezentul „desant” al optzeciştilor operează cu limbaje artistice subliniat consonante cu axul tematic al condiţiei citadine şi care au contribuit din plin la dinamica generaţiei respective la începuturile sale, dar şi pe parcurs: fotografie, video, computer based art, instalaţie, obiect, performance. Artiştii pentru care am optat acum (variantele de selecţie fiind mai multe) au fost invitaţi să participe cu lucrări mai recente, iar unele sunt realizate pentru această expoziţie.

Oraşul văzut de generaţia ’80 este cea mai amplă expoziţie din ultimii douăzeci de ani alcătuită numai cu exponenţi ai acesteia, după ce şi-au încheiat evoluţia în Atelier 35. Protagoniştii expoziţiei trăiesc şi lucrează în Bucureşti, Oradea, Cluj, Timişoara, Sibiu, Sfântu Gheorghe, centre majore pe harta artei tinere de acum  trei decenii, unii (şi) peste hotare, la Amsterdam sau Düsseldorf. Este o expoziţie a unor individualităţi marcante, care poartă cu sine repere ale apartenenţei la aceeaşi generaţie culturală. (Adrian Guţă)

Victoria Art Center for Contemporary Cultural Production (Calea Victoriei 12 C, Bucureşti) este un spaţiu dedicat artei contemporane, creat dintr-o iniţiativă privată pentru a veni în sprijinul artiştilor români. Centrul îşi propune stimularea şi promovarea artei româneşti contemporane şi facilitarea schimburilor culturale internaţionale. Centrul urmăreşte de asemenea crearea unui cadru pentru dialog interdisciplinar prin organizarea de dezbateri, mese rotunde, lansări de publicaţii, precum şi iniţierea unor programe educaţionale vizând dezvoltarea gustului şi apetitului pentru produsul cultural contemporan.

Parteneri media: ArtClue, ArtBank.ro, Modernism.ro, Igloo Media, Revista Arta, AgenţiadeCarte.ro, Radio România Cultural

Şerban Foarţă / Romelo Pervolovici

Victoria Art Center
Vernisaj: marți, 12 martie 2013, orele 18.00.

La început a fost un poem „pentru copii şi rafinaţi” al lui Şerban F. Minunăţie în stilul casei: Isprăvile lui Degeţel şi ale altora ca el. Apoi I. Bogdan L. i-a propus lui Romelo P. să-l „ilustreze”, dar nu „ca pentru copii”, ci „ca pentru rafinaţi”: să-l însoţească vizual. Atunci Romelo P. a compus o „naraţiune fotovirtuală” cu degete, mîini şi mănuşi: lumea ca „manualitate”. Experiment serial, lucrat şi prelucrat computeristic. Joc vizual, deopotrivă amuzant şi neliniştitor. Cu cîteva prime ieşiri spre pamfletul politic: doar policele („degetul mare”) înseamnă forţă şi aduce a „poliţie” (în alte limbi se scrie chiar aşa: „police”!). După care I. Bogdan L. i-a propus lui Şerban F. să comenteze imaginile în versuri. Zis şi făcut: glose ale poetului la lucrarea artistului vizual. Iar Romelo P. şi-a continuat experimentele „digitale”: degete manevrate pe ecranul computerului, „degete digitale”, „degete digitalizate”, lumea ca „manualitate” multiplicată „digital”; policele ca simbol al forței „poliţieneşti”, al puterii politice şi de toate felurile, dar şi al obtuzităţii, al prostiei, al uniformizării; degete în loc de capete, capete substituite de reducţia grotescă a mîinilor, „manipulate”; „manipulare” generalizată. Satiră dezlănţuită. Din toate astea a ieşit la un moment dat o carte. Dar Romelo P. nu s-a oprit, şi-a dus tot mai departe „polidigitaţiile”, „polidigitalizările”: o lume „policizată” (de la degetul-„police”), „politizată”, „poliţistizată” (de la „police-poliţie”): grotesc lăţit, ironie enormă. Şi s-a pus de-un eveniment digitalo-textualo-vizual, expoziţie şi nu prea/nu doar: POLIDIGITAŢII la Victoria Art Center. Un experiment care duce proiectul înainte, o treaptă în plus, o etapă a unei „work in progress”. Nici textul nu mai e acelaşi: Şerban F., „perfecţionist” autodeclarat, a simţit nevoia să-l mai „pilească” pe ici, pe colo, prin cîteva secvenţe. Poemul poate fi citit („printat” pe „imprimante digitale”) şi auzit (înregistrare tot „digitală”, computerizată, a vocii lui Şerban F.), cartea poate fi „vizitată”, „polidigitaţiile”  se arată şi se ascund într-o cutie cu imagini, dar sînt şi exhibate, se lăţesc la propriu,  se întind pe pereţi, uriaşe cît viaţa, cît realitatea. Lumea „digitală”, „degetizată” şi „digitalizată”, „polidegetizată” şi „polidigitalizată” – o nebunie vizuală! De la un Degeţel de poveste (parşivă) la un proiect de realitate „(poli)digitală”, acum ajuns la etapa X (ics). Proiect deschis, deci!

Degeţel/digital/digitaţie/POLIDIGITAŢII

Etapa a I-a: Isprăvile lui Degeţel şi ale altora ca el, poem de Şerban Foarţă.
Etapa a II-a: Digitație, fotonaraţiune virtuală de Romelo Pervolovici.
Etapa a III-a: Glose în versuri de Şerban Foarţă.
Etapa a IV-a: Polidigitaţie de Romelo Pervolovici.
Etapa a V-a: Isprăvile lui Degețel… – volum Foarţă-Pervolovici (Editura Paralela 45, 2007)