Muzeul de Artă Timișoara participă la Art Safari

Cel mai important Pavilion de Artă din România, aflat la prima ediție, are loc în perioada 22-25 mai 2014, la București. Ansamblul expozițional, destinat unei panorame a artei românești – de la cea de patrimoniu la curentele din arta contemporană – beneficiază de prezența a peste 100 de galerii, muzee și instituții culturale din România, Austria, Italia, Germani sau Franța.

Foto: Muzeul de Artă Timișoara

Foto: Muzeul de Artă Timișoara

Muzeul de Artă Timișoara participă la eveniment în calitate de invitat, standul instituției expunând 12 lucrări aparținând unor artiști plastici timișoreni care au format cunoscutele grupuri „111” și „Sigma”: Roman Cotoșman – Secvențe Vizuale1, Secvențe Vizuale 2; Constantin Flondor – Pulsator 2, Reflexe luminoase; Ștefan Bertalan – Ecuație plastică, Comuniune spațială, Demonul lui Maxwell, Grupul Sigma – Piramida albă, Turnul informațional; Doru Tulcan – Spațiu ludic 1, Spațiu ludic 2, Spațiu ludic 3.

Foto Muzeul de Artă Timișoara

Foto Muzeul de Artă Timișoara

Grupurile „111” și „Sigma” au funcționat între anii 1965 și 1978 la Timișoara și au marcat arta contemporană românească și europeană prin lucrări constructivist-abstracte, limbaj geometric, op-art, “spargerea semnului plastic”, precum și prin cercetări legate de studiul formelor și de o “gramatică plastică”, aplicate nu numai unor lucrări de grup, ci și prin pedagogia artistică difuzată mai departe în învățământul artistic. Ștefan Bertalan și Constantin Flondor au fost numitorii comuni ai acestor două grupuri, din care au făcut parte de asemenea Roman Cotoșman, Doru Tulcan, Lucian Codreanu, Ion Gaiță și Elisei Rusu.
Momentul culminant al artei românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea a fost legat tot de grupul „111”, prin participarea la Bienala Constructivistă de la Nürnberg din 1969, acolo unde a primit elogiile și recunoașterea internațională.

 Mai multe fotografii de la standul Muzeului de Artă Timișoara din cadrul Pavilionului Art Safari pot fi văzute și descărcate de aici:
https://www.facebook.com/muzeuldeartatm

Sorin Scurtulescu pictând pe ponte Sant Angelo la Roma

Sorin Scurtulescu pictând pe ponte Sant Angelo la Roma

Pictorul timișorean Sorin Scurtulescu participă la târgul de artă Art Safarireprezentat de Anemone Collection din București.
Una dintre lucrarile expuse este Roma corp urban 37 (Castel Sant’Angelo Roma), 2011, ulei pe pânză, 160x200cm.

Secvenţe şi interferenţe la Mogoşoaia

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Mogoşoaia propune o nouă expoziţie surprinzătoare: „Sigma – Secvenţe şi interferenţe”, în cadrul căreia sînt expuse lucrări ale artiştilor Ştefan Bertalan, Roman Cotoşman, Constantin Flondor, Zoltan Molnar, Diet Sayler, Viorel Toma şi Doru Tulcan, realizate cu patru decenii în urmă şi în acelaşi timp necunoscute marelui public.

Vernisajul a avut loc pe 23 octombrie, iar lucrările vor sta pe simeze pînă pe 10 ianuarie 2012. Un astfel de eveniment a fost posibil prin eforturile conjugate ale Doinei Mândru – curator al „Palatelor”, care derulează un proiect de recuperare prin expoziţii a artei abstracte, experimentale, cinetice, constructiviste sau geometrice – şi ale curatorului Andreea Palade Flondor, a cărei recentă teză de doctorat abordează subiectul grupului timişorean Sigma.

Titlul Secvenţe şi interferenţe, dincolo de a acoperi cu generozitate selecţia de lucrări inedite propuse pentru expoziţie, este inspirat, din punctul de vedere al semnatarului acestor rînduri, datorită faptului că la sfîrşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, prin grupurile de creaţie timişorene 111 (1+1+1) şi Sigma, arta românească a cunoscut cele mai puternice interferenţe cu ceea ce se întîmpla în arta europeană a momentului, fiind parte, eventual secvenţă, a acesteia.
Nu este vorba despre împrumut şi adaptare, ci despre idei care „pluteau în aer” în acea perioadă. Intervalul de graţie dintre decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi vizita în China a lui Ceauşescu Nicolae, concretizată în celebrele (şi sinistrele) Teze de la Mangalia, a fost echivalent cu o cenzură mai puţin militantă şi agresivă. Astfel, cercul de bionică organizat de Edouard Pamfil la Timişoara, la care au participat importanţi artişti şi literaţi, a putut funcţiona în legalitate. Discuţiile despre noile curente şi tendinţe în diverse discipline ştiinţifice şi culturale au avut o influenţă covîrşitoare asupra generaţiei de intelectuali care aveau şansa de a se forma atunci, acolo.

Grupul 111, dezintegrat în 1969 prin stabilirea lui Roman Cotoşman în Statele Unite, după participarea membrilor săi la Nürnberg Biennale für konstruktive Kunst, a prefaţat înfiinţarea noului grup, ™ I (Sigma I), cunoscut ulterior ca Sigma. Numele a fost propus de matematicianul Lucan Codreanu, unul dintre intelectualii din jurul cercului de bionică amintit. Dezvoltarea laturii experimentale, precum şi căutările teoretice&artistice în sfera Bauhausului şi a constructivismului au individualizat Sigma faţă de 111, între cele două grupuri de creaţie existînd totuşi o linie continuă.
Expoziţia de la Mogoşoaia surprinde nu doar prin inedit, ci şi prin ceea ce am putea numi modernitate. Peste lucrări nu s-a aşternut praful, la figurat vorbind, datorită faptului că ideile care le-au generat depăşeau conjuncturalul. Convertirea motivelor geometrice în iluzii optice, ieşirea în volum, folosirea unor materiale neconvenţionale, în special pe post de suport pentru semn grafic, colajul şi citatul, ca părţi ale lucrării, sau filmul experimental continuă să provoace intelectual.

Continuînd ideea formelor de exprimare artistică ce plutesc în aer în anumite momente, semnatarul nu poate ignora similitudinile dintre Sigma şi Gruppo T, Zero, Equipe 75 sau Dvizjenize şi (în măsură mai redusă) Studio Azzuro. Lista poate continua, ceea ce ne interesează aici fiind doar faptul că încadrarea în istorie este preferabilă izolării într-o periferie culturală, în numele unei originalităţi contestabile.
Deşi ultimele manifestări Sigma au avut loc în anii ’76 – ’78, desfiinţarea grupului nu a fost anunţată niciodată oficial, componenţii săi continuînd să lucreze individual în direcţia în care o făcuseră pînă atunci. Se poate spune că doar timpul şi evoluţia divergentă a artiştilor au consfiinţit dispariţia sa de pe scena artelor plastice. Din anumite puncte de vedere, spiritul Sigma nu s-a stins pînă în prezent, nu puţini artişti sau teoreticieni (formatori de opinie) continuînd să transmită ideile promovate în context timişorean.
Expoziţia Sigma – Secvenţe şi interferenţe este o piesă pînă acum lipsă dintr-un interesant puzzle şi, în acelaşi timp, un eveniment care poate determina în continuare conştiinţe artistice. (Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator cultural
Citiţi pe aceeaşi temă: Sigma – secvenţe şi interferenţe

Sigma – secvenţe şi interferenţe

Grupul Sigma, fenomen cultural curajos
şi unic în peisajul artistic românesc

Sigma – secvenţe şi interferenţe este titlul sub care Muzeul de artă Timişoara şi Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti prezintă la palatul Mogoşoaia, din 23 octombrie, până la 10 ianuarie, o incursiune în creaţia artistică timişoreană a anilor ’70, decisivă în racordarea culturii româneşti la tendinţele majore ale artei europene contemporane.

Expoziţia, prefaţată de Andreea Palade Flondor, prezintă în 52 de piese originale, majoritatea inedite, cărora li se adaugă alte 30 din colecţii private, o largă serie de filme, fotografii, printuri, atmosfera de emulaţie artistică şi intelectuală dezvoltată în cadrul Liceului de arte din Timişoara de profesorii – artişti Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaita şi de plasticienii apropiaţi lor: Roman Cotoşman, Diet Sayler, Zoltan Molnar, Toma Viorel.

Imaginile de arhivă artistică şi pedagogică proiectate în cadrul expoziţiei, rod al cercetărilor îndelungate ale curatoarei, aduc în atenţie numeroase opere de şcoală,  experimente didactice şi înalt artistice ale elevilor liceului de la Timişoara, la rândul lor- astăzi- cunoscuţi artişti şi profesori deplin afirmaţi.

Sigma – Piramida albă, 1971

Constantin Flondor – Pulsator, 1968

Grupul Sigma, succesorul lui 111 după plecarea lui Roman Cotoşman, a constituit un fenomen cultural curajos şi unic în peisajul artistic românesc. Un grup de artişti, toţi profesori la acelaşi Liceu de arte, îşi propun şi reuşesc în anii ’70 să reformeze radical programa şcolară din liceul lor, care capătă caracteristica de experimental, adoptând şi interpretând un ilustru model german, cel al şcolii Bauhaus. Profesorii pornesc, alături de elevii şi, mai târziu, de studenţii lor, într-o rinascimentală şi unic ambiţioasă aventură a cunoaşterii şi a creaţiei, în care îşi asociază filosofi, matematicieni, literaţi, biologi. Studiul lor se apleacă nu asupra unor teme clasice, ci asupra Naturii şi legităţilor ei, nu asupra artei care îi precedă, ci a principiilor ei formatoare.

Ştefan Bertalan – Demonul lui Maxwell, 1968

Chiar dacă membrii grupului Sigma au părăsit – apoi – nonfigurativul şi caracterul asumat experimental al artefactului, esenţa demersului lor a rămas marcată de un pronunţat rol al conceptului, permanent supus interogaţiei, ceea ce face ca multiple sensuri să reverbereze larg şi cu profunzime în opera lor actuală.

Doru Tulcan – Structură spaţială, 1974

Vernisajul expoziţiei de la palatul Mogoşoaia va avea loc duminică 23 octombrie, orele 16.00, în prezenţa lui Constantin Flondor Străinu, unul dintre membri marcanţi ai grupării.