Casele de vis ale Reginei Maria

Muzeul Naţional Peleş
28 aprilie – 16 septembrie 2012

Muzeul Naţional Peleş (Sinaia, str. Aleea Peleşului nr. 2) anunţă vernisajul expoziţiei temporare „Casele de vis ale Reginei Maria – Castelul Bran”, care va avea loc în Sălile de expoziţie ale Castelului Peleş vineri 27 aprilie la ora 17:00.
Expozţia temporară, organizată în colaborare cu Muzeul Naţional Bran, recreează interioarele şi stilul reginei bucurându-se de prezenţa a peste 120 de piese care nu au mai fost expuse vreodată. Acestea au aparţinut reginei Maria şi au fost folosite la decorarea interioarelor Castelului Bran în acea perioadă.

Povestea celei care avea să devină regina Maria a României (1875 – 1938), una dintre cele mai fascinante personalităţi ale epocii sale, impresionează şi astăzi.
Maria era fiica cea mare a ducelui Alfred de Edinburgh (cel de-al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii şi al prinţului Alfred de Saxa Coburg-Gotha) şi a Marii Ducese a Rusiei, Maria Alexandrovna (fiica ţarului Alexandru al II-lea şi a Mariei Alexandrovna). În jurul vârstei de 11 ani se mută cu familia în insula Malta, într-un rai mediteranean, unde oamenii erau atât de zâmbitori, naturali, fireşti, în contrast cu firea rece şi distantă a britanicilor. Probabil că din această perioadă să se fi dezvoltat în sufletul tinerei un puternic sentiment de libertate în gândire şi un accentuat romantism. Maria, alintată Missy se va despărţi pe nesimţite de vârsta inocenţei şi va trece, graţios, spre adolescenţă. Se vorbea deja despre ea, ca despre cea mai frumoasă prinţesă a Europei.

Căsătoria cu principele moştenitor, Ferdinand al României (1865-1927 ), din anul 1893, o alianţă strălucită, avea să ridice prestigiul tânărului stat român. Prin activitatea sa de soră medicală a Crucii Roşii din perioada Războaielor Balcanice şi de Întregire, precum şi prin cele de caritate şi mecenat, regina Maria a devenit un simbol pentru naţiunea română.
Talentată şi spontană peste tot ceea ce însemna eticheta impusă de rangul ei nobiliar, Maria a fost numită în epocă, „regina artistă” , fiind deopotrivă pictoriţă, fotograf, designer de interior, şi mai ales, scriitoare.

Patrimoniul de o exepţională valoare artistică şi memorialistică aflat în încăperile regale de la Bran este recompus în Sălile de expoziţie ale Castelului Peleş pentru a oferi publicului „acel ceva fără nume”, incomparabil şi inimitabil, care este astăzi numit „stilul reginei Maria”. Piesele de artă decorativă alese de Maria să însufleţească încăperile castelului de la Bran, câche-poturile din aramă, încărcate odinioară cu florile preferate, creaţiile proprii în domeniul designului de mobilier, preferinţa pentru motivele româneşti din domeniul artei textile şi ceramicii se vor reuni în sălile expoziţionale.

Tariful de vizitare:
Adulţi: 6 lei; Elevi şi studenţi: 1,5 lei; Pensionari: 3 lei
Mai mult pe www.peles.ro – unde puteţi vedea un clip video de prezentare a expoziţiei.

„Poveştile Reginei Maria a României”, în dar de Crăciun

Poveştile citite iarna, la gura focului sau în faţa bradului împodobit, au un farmec cu totul aparte. „Poveştile Reginei Maria a României” cuprinde treisprezece basme scrise de Majestatea Sa Regina Maria, toate inspirate de dragostea Reginei pentru România şi poporul român. Basmele au fost publicate pentru prima dată în limba română în anul 1923 sub titlul „Cartea de basme a Reginei Maria”.

Poveştile Reginei Maria a României
Editura: Curtea Veche Publishing, Anul apariţiei: 2011
Număr pagini: 208 / Format: 21,6 × 21,6 cm
Copertă: Griffon and Swans
ISBN: 978-606-588-258-4
Preţ: 40 ron; redus: 34.00 ron

Regina Maria a României, nepoata Reginei Victoria a Angliei şi verişoara primară a Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, era renumită pentru frumuseţea ei, pentru inteligenţă, simţ diplomatic, altruism şi pasiune pentru artă, poezie şi filozofie. Consoarta Regelui Ferdinand I şi mama regelui Carol al II-lea al României a fost supranumită „Regina inimilor” sau „Mama răniţilor”, datorită dragostei şi dăruirii pe care le-a arătat în timpul Primului Război Mondial.

Dincolo de multiplele acţiuni de caritate întreprinse, Majestatea Sa a rămas în memoria românilor şi pentru talentul de a scrie. Opera sa literară este vastă, cuprinzând câteva romane sentimentale, volume de povestiri, poveşti şi basme pentru copii şi un jurnal în două volume, „Povestea vieţii mele”.

Nu întâmplător, în apropierea Crăciunului, „Curtea Veche Publishing” a pregătit o surpriză atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari, interesaţi de una dintre figurile emblematice ale istoriei noastre.

Volumul „Poveştile Reginei Maria” reînvie farmecul clipelor de intimitate pe care Majestatea Sa le petrecea povestind cu cei cinci copii. Cartea are un format original, ce încearcă să sublinieze, prin fotografii sugestive, povestea familiei Reginei. Astfel, în volum apar ilustraţii cu Regina Maria a României, Regele Ferdinand I, cei cinci copii ai acestora – Carol (viitorul rege Carol al II-lea), prinţul Nicolae, principesele Elisabeta, Maria şi Ileana şi prinţul Mihai (viitorul rege Mihai I al României, nepotul Reginei Maria şi fiul lui Carol al II-lea).
Toate poveştile au un pronunţat fundal românesc şi reflectă apropierea Reginei Maria de România. Unele sunt poveşti moralizatoare, creştine – „Cartea Minunată a Părintelui Simion”, „Sămânţa înţelepciunii” şi „Baba Alba” -, altele sunt poveşti instructiv-optimiste – „De coada cometei” este, de exemplu, o iniţiere ludică în astronomie, cu un mesaj moralizator.
În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a mers pe front alături de doamnele de la curte pentru a îngriji soldaţii români răniţi. Emoţiile resimţite aici sunt reflectate şi în tonul unora dintre poveşti: „Orfana” prezintă în mod direct experienţa foametei din timpul războiului şi suferinţa soldaţilor.

Cea de a 13-a poveste a volumului, adăugată de „Curtea Veche Publishing” în această ediţie, este un eseu autobiografic al Reginei Maria, intitulat „Copila cu ochi albaştri”. În 1931, Ileana, fiica cea mică a Reginei, se mărită cu Arhiducele Anton de Austria şi pleacă din ţară. Regina reia, în acest eseu, istoria familiei sale, vorbeşte despre copiii ei şi despre vremurile grele ale războiului. În acest fel, autobiografia Reginei se întreţese cu poveştile ei, pe care, cel mai probabil, le-a spus de multe ori, înainte de a le scrie, propriilor copii.

ASR Principesa Margareta a României declară, recitind „Poveştile Reginei Maria”, că „talentul de scriitor al Reginei Maria nu apare altcum decât firesc. Frumoasă, inteligentă, cu farmec şi temperament debordante, străbunica mea a adus literaturii române nu numai un avânt şi o încurajare părintească, dar şi condeiul unui nou scriitor regal. Toate cărţile ei sunt impetuoase, puternice, sensibile şi spontane, de la paginile de jurnal până la suavele poveşti pentru cei mici şi mari”.

Reproducem, pentru frumuseţea descrierii, un fragment dintr-o poveste emoţionantă din viaţa unui sat sărac, „Poveste de Crăciun”.

„O să vă istorisesc astăzi o poveste foarte stranie, o poveste de Crăciun!

E vorba de un puţ părăsit, adânc şi tainic, care se afla în mijlocul unei păduri mari şi întunecoase. Nimeni nu ştia de ce puţul era acolo, nici cine îl făcuse, nici cât de vechi era. Ţăranii din împrejurimi se temeau grozav, căci din el se auzeau ieşind vaiete, gemete şi câteodată nişte ciocănituri ca şi când cineva ar fi bătut în ghizduri. Credinţa tuturora era că un suflet stă robit în adâncimea-i din care nu putea scăpa… Nu ştiu de ce, ţăranii îşi închipuiau că fiinţa necunoscută, ce sta robită acolo, le-ar fi adus mari primejdii dacă ar fi scăpat din puţ şi că singurul mijloc de a o îmblânzi era să-i arunce mici daruri. Adeseori săracii cred că singurul chip de a goni nenorocul de la pragul casei lor e să aducă jertfe lui Dumnezeu şi oricărei alte puteri.

Dar Dumnezeu ştie bine că viaţa săracului nu e decât un lung şir de jertfe, de la început şi până la sfârşit!

La anumite sărbători, mai cu seamă la Sfânta Maria şi la Sfântul Dumitru, sătenii luaseră obiceiul să ducă daruri puţului fermecat.
Cum se sfârşea liturghia, înainte de a merge la horă sau la cârciumă, se adunau pâlcuri, pâlcuri şi porneau spre pădure cu ciudatele lor daruri. Unii duceau flori sau ouă încondeiate ori covrigi presăraţi cu susan, alţii snopi de grâu legaţi cu cordele frumoase. Copiii dădeau bucuros cele dintâi poame coapte ce le căpătau: prune, cireşe sau nuci, ori pietricele adunate din albia râului, care deveneau frumoase, trandafirii şi lucitoare când le lingeau. Fetele aruncau mărgele din ciucurii betelor, poze cu sfinţi, mărturii şi multe alte nimicuri, cumpărate la Moşi; iar flăcăii, parale mărunte, nasturi de la tunici militare şi garoafele roşii, pe care cu atâta drag le purtau la ureche! (…) La marginea satului Galea, într-o casă atât de mică şi de umilă, încât părea mai mult o colibă, trăia o văduvă săracă, anume Maria. Tot satul o cunoştea sub numele de Maria-Văduva. Sărmana avea un singur copil, Petre, cu ochi mari albaştri şi-un obrăjor searbăd şi îngrijorat. (…) Câteva funii de ceapă uscată, atârnate după vatră, şi puţin mălai într-o copaie erau toate merindele de iarnă. Petre era un copilaş atât de cuminte, încât ţi-era mai mare dragul şi mila de el. N-avusese încă vreme să se bucure de nimic, dar nici să fie urâcios, căci de când se ţinea pe picioruşe fusese nevoit s-o ajute pe maică-sa şi să lucreze alături de ea. Apoi Petre se strecura lângă maică-sa, lipindu-se de ea, cu nădejdea că o va încălzi strângând-o cu drag în braţele lui slăbănoage.
Dar vai! Dumnezeu părea că n-aude rugăciunea băiatului. Avea o inimioară curată şi grijulie, gata să ducă povara grea pentru umerii lui.
Era-n ajunul Crăciunului”.
(Magdalena Popa Buluc)
SURSA: Cotidianul.ro

Regina Maria a iubit arta, poezia şi filosofia. Ea a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a acestora, ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică. A scris, la rândul ei, Povestiri pentru copii, poezii, a pictat, florile ei preferate fiind crinii şi macii. A colecţionat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu. Multe din obiectele personale pot fi văzute la Maryhill Museum, iniţial locuinţa unui om de afaceri american din Washington, DC, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o îndelungată corespondenţă. Muzeul expune o mare parte din garderoba regală, mobilier şi alte obiecte, inclusiv coroana reginei.

Palatul Elisabeta

Un colţ regal în inima Bucureştiului

Palatul Elisabeta a fost construit în 1936 de către arhitectul Corneliu M. Marcu pentru Regina Elisabeta a Greciei, născută Principesă a României, prima fiica a Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria a României.

Identitatea unei naţiuni, matricea sa spirituală, evoluţia sa în timp sunt strâns legate de educaţie şi cultură. Un viitor coerent, aripile tinerelor generaţii au drept suport moral şi spiritual rădăcinile înaintaşilor.
Marilor figuri ale neamului sau eroilor cărora istoria le-a pierdut uneori numele le datorăm respectul nostru. Faptele lor, sacrificiile, actele de curaj ne construiesc prezentul, poate de aceea ar trebui să dăm dovadă de mândrie naţională, să cunoaştem şi să apreciem valorile autentice româneşti.

Istoria Familiei Regale confirmă dictonul:
„Excelenţa creează valori!”

Figuri emblematice, de o rară generozitate, au crezut în potenţialul acestei naţiuni, au respectat şi susţinut oamenii, dezvoltarea României pe toate planurile, se desprind din cărţile de istorie pentru a fi, în afara timpului, modele pentru noi, cei de azi.
Păşind în interiorul Palatului Elisabeta, dăm paginile unui album imaginar pentru a deschide un dialog cu evenimente şi personalităţi măreţe.

Arhitectura sa originală combină elemente ale stilului brâncovenesc cu cel maur, dar ce este remarcabil la acest edificiu este raportarea sa la exterior, felul în care înfloreşte practic în fiecare anotimp în mijlocul naturii. Dincolo de ritmul şi agitaţia capitalei, cei 3.000 mp de construcţie şi cei aproximativ 10.000 mp de grădină emană un calm absolut, o puritate desăvârşită. Lumina poposeşte şi se odihneşte pe liniile rotunjite ale pereţilor albi, pentru ca mai apoi să intre timid în interior.
Poarta impunătoare din fier forjat, dantelată graţios, ne poartă paşii pe sub arcadele palatului şi uneşte două corpuri de clădire. Deasupra intrării străjuieşte o dantelarie din piatră ce conturează o stemă regală.

Odată ajunşi în interior suntem fermecaţi de armonia desăvârşită a elementelor decorative din alamă, lemn, piatră sau marmură. În ciuda vârstei sale venerabile, clădirea respiră un aer proaspăt, romantic, de eternă tinereţe. Trecerea dintr-o încăpere în alta este fluidă, relaxantă.
Uneori, geamurile sunt mari, delectând camerele cu o luminozitate şi o strălucire aparte. Alteori se conturează o discreţie specială, mai ales în camerele de la etaj, destinate relaxării sau studiului.
Povestea palatului lasă istoria să se spargă pe malurile timpului. Principesa Elisabeta, prima dintre fiicele Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand îi încredinţează construcţia palatului tânărului arhitect Corneliu M. Marcu, care avea pe atunci 26 de ani. La intrare, în partea dreaptă a uşii există o placă din aramă ce poartă gravaţi anii construcţiei şi cei ai naşterii şi morţii arhitectului.

În noaptea de 23 august 1944, Palatul Regal de pe Calea Victoriei este bombardat, iar Regele Mihai împreună cu Regina Elena se mută în palatul Elisabeta. Rămân aici până în anul 1947, când Regele Mihai este forţat să abdice.
În timpul regimului comunist, superbul palat a funcţionat drept casă de oaspeţi.
În prezent, mare parte a mobilierului, tablourilor, decoraţiunilor sau cărţilor fac parte din obiectele personale ale Regelui Mihai şi provin de la reşedinta sa de la Versoix.
În afara unui număr foarte mic de camere private, restul spaţiului este public. Aici au loc numeroase evenimente, întâlniri, vizite de preşedinţi de stat, regi şi regine, prim-miniştrii, oameni politici, personalităţi ale Bisericii, ziarişti, oameni de cultură, elevi şi studenţi sau oameni simpli veniţi în audienţă.

Pentru amenajarea şi imaginea actuală a palatului, familia regală a făcut apel la experienţa şi rafinamentul domnului Şerban Sturdza, cel care a reuşit să creeze această atmosferă magică.
Minunatul palat Elisabeta ascunde în arhitectură şi dispunerea spaţiilor un mister aparte, un parfum suav de flori delicate mângâiate de lumină. Tonurile delicate ale zugrăvelii îi conferă căldură iarna şi prospeţime vara. Lemnul folosit din belşug, uşile grele, adevărate opere de artă, feroneria, toate emană o linişte şi o armonie desăvârşita. Străbătută cu ochii minţii, fiecare nouă încăpere aduce un val de emoţii şi admiraţie. Chiar la intrare, culoarul adăposteşte corăbii din lemn ce aparţin colecţiei Familiei Regale.

Galeria de Artă Contemporană adăposteşte o impresionantă colecţie de lucrări ce poartă semnătura unor creatori de frumos de prim rang ai ţării. Îi amintim pe Marin Gherasim, Florin Ciubotaru, Sorin Ilfoveanu, Octav Grigorescu, Vlad Ciobanu, Ovidiu Maitec, Victoria şi Marian Zidaru.
Salonul Regina Elena
se află la etajul unu, accesul făcându-se pe un rând de scări din lemn închis la culoare. Aici se află mare parte dintre obiectele personale, pe care Regina Elena le-a avut în preajmă la Villa Sparta, locuinţa sa de la Florenţa. Obiecte de decor, statuete, instantanee fotografice, mobilier, toate amintesc de o femeie remarcabilă, de o rară eleganţă, ce a respectat valorile profund umane.
Spre deosebire de sufrageria mare, cea mică este locul de reuniune a familiei, a întâlnirilor private cu prietenii. Camera cu tavanul boltit şi geamuri ample oferă o privelişte deosebită asupra grădinii palatului.
Sala de recepţii
este cea mai amplă încăpere a palatului şi se detaşează net de atmosfera întregului. Pereţii sunt acoperiţi de plăci de mari dimensiuni de un gri timid, ce seamană oarecum cu zidăria de exterior. Tavanul este zugrăvit într-o nuanţă marină de albastru, iar într-un colţ, un şemineu cu stema heraldică aduce un plus de efect estetic. 
Salonul Ferdinand şi Maria
este unul de o rară frumuseţe şi căldură. Decoraţiunile din lemn sculptat, podeaua acoperită cu jocuri cromatice din parchet lucios, mobilierul impresionant, încărcat de amintiri, completează decorul.

Un aspect important al amenajării fiecărei camere este cel al corpurilor de iluminat. Candelabrele din lemn sculptat şi aurit, sticla delicată, veiozele cu abajur sunt fiecare o adevărată opera de artă. Dacă lucrările autorilor contemporani ne ancorează în prezent, cu teme de actualitate, cele clasice ne dau măsura nobilei mişcări artistice româneşti, a valorii sale incontestabile. Imaginea Reginei Maria ne aduce aminte de generozitatea Familiei Regale faţă de creatorii de frumos, de atenţia cu care s-a urmărit evoluţia unor pictori, sculptori sau muzicieni, adevăraţi ambasadori culturali ai României peste hotare. (Mariela Vanu)
SURSA: Casa mea.ro
Vizitaţi virtual Palatul Elisabeta aici.