Mircea Cantor – Q.E.D.

MNAC
10.04.2013 – 13.04.2014
Vernisaj: 10.04.2013, ora 18:00.

Muzeul Naţional de Artă Contemporană din București găzduiește, în perioada 10 aprilie 2013  – 13 aprilie 2014, expoziția „Q.E.D.” a artistului Mircea Cantor.

„Q.E.D.” este cea mai amplă prezentare a operei lui Mircea Cantor de până acum, cuprinzând 30 de titluri: fotografii, filme, desene şi sculpturi. Vernisajul va avea loc miercuri, 10 aprilie, ora 18.00. Curatorii expoziției sunt Raluca Velisar şi Mihai Pop. Aceasta este prima expoziţie personală în România a unuia dintre cei mai importanţi artişti români contemporani, foarte activ pe scena internaţională.
Folosirea simbolurilor într-o clădire simbolică este premisa acestei expoziţii. Spaţiile de la parterul muzeului care păstrează elemente din decoraţiunile originale, reminiscenţe ale trecutului traumatic al clădirii vor găzdui două impunătoare lucrări catalizatoare: un text gigantic scris pe perete cu fitil de dinamită (a cărui aprindere va fi performată la vernisaj) şi sculptura ce reproduce la scară reală o casă maramureşeană cu acoperişul neterminat, informează MNAC.

Lucrarea „Prag resemnat” care oscilează poetic între local şi universal este plasată  în tandem cu intervenţiile in situ ale lucrării DNA Kiss şi supravegheată de pe plafon de „Cer Variabil“. Prin aceste vecinătăţi, Cantor orchestrează o discuţie complexă despre ­strămutare/relocare, fragilitate, certitudine şi anxietate raportându-se într-un mod critic la istoricul Casei Poporului pentru a cărei construire s-a apelat în anii ’80 la un număr impresionant de meşteri anonimi, ­artizani şi artişti care au dat formă monumentului Puterii absolute.

„Sic Transit Gloria Mundi” este o fuziune între imaginea Vanităţii şi reflecţia asupra disparităţilor economice. Filmul este prezentat în dialog cu „Holy Flowers” (fotografii alb/negru cu arme israeliene, reflectate caleidoscopic) şi „Fishing Fly” (un avion de vânătoare, construit din butoaie de benzină reciclate şi accesorizat cu un cârlig auriu de pescuit, supradimensionat). Binecunoscutele filme „Deeparture” şi „Wind Orchestra” împărtăşesc preocuparea pentru anxietatea şi sublimarea violenţei, precum şi felul în care aceasta poate fi indusă metaforic şi instituită politic. Expunerea este concepută pentru a provoca (auto)reflecţia.

„Quod Erat Demonstrandum”, titlul autoironic contrabalansează ambiţia artistului de a crea lucrări unice şi universale, de a opera artistic în zona declaraţiilor irefutabile. Lucrări precum „Unpredictable Future”, „All the Directions” sau „Cer Variabil” reproduc această indecizie între abordarea tranzitivă şi incertitudinile interpretative ce apar în momentul în care declaraţiile artistice îşi întâlnesc receptorii.

În luna septembrie sunt programate evenimente speciale şi schimbarea proiecţiilor video. Lucrarea „Eyes Starring to My Absence” va putea fi văzută la intrare, doar în zilele de luni şi marţi, când muzeul este închis pentru public.
„Camera de oaspeţi”, un spaţiu integrat expoziţiei, va găzdui în fiecare lună lucrarea unui artist, prieten sau artizan care împărtăşeşte aceleaşi afinităţi cu Mircea Cantor: Rudolf Bone (aprilie), Geta Brătescu (mai), Gabriela Vanga (iunie), Ion Grigorescu (iulie), Corneliu Brudaşcu şi Andrei Şerban (august), Victor Man (septembrie), Oanea Vasile şi Ioan Opriş (octombrie), Ciprian Mureşan şi „Angajare de clovni” de Matei Vişniec, regia Geo Balint, cu Eliza Noemi Judeu, Nina Ionescu şi Adelaida Perjoiu  (noiembrie), Adrian Gagiu (decembrie), Victoria Berbecaru (ianuarie), Miklós Onucsán (februarie), Pavel & Tudor (martie).

Mircea Cantor s-a născut în România în 1977. Trăieşte şi lucrează „pe pământ”. În anul 2011 i-a fost decernat premiul Marcel Duchamp, Paris şi în 2004 premiul Fondation d’entreprise Ricard, Paris. Printre expozițiile sale personale importante se numără: Centre Pompidou (2012); Sic Transit Gloria Mundi, MACRO Museo di Arte Contemporanea, Roma, (2012); More Cheeks Than Slaps, Le Crédac, Franţa, (2011); Wise as a Serpent and Innocent as a Dove, Städtisches Museum Abteiberg, Monchengladbach, Germania, (2010); Mircea Cantor solo, Kunsthaus Zürich (2009); The Need for Uncertainty, Modern Art Oxford şi Arnolfini, Bristol and Camden Arts Centre, Londra (2008-2009); Ciel Variable, Fonds Régional d´Art Contemporain Champagne Ardennes – FRAC, Franţa (2007); The Title Is the Last Thing, Philadelphia Museum of Art, USA (2006).

Călin Dan – Anturaju’ şi alte întâmplări

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Expoziţie de artă video
iunie – iulie 2012

Anturaju’ şi alte întâmplări este o colecţie de 57 video-interviuri realizate cu deţinuţi de la penitenciarul de maximă siguranţă din Colibaşi, în faza preliminară a unui proiect colaborativ care a rezultat în spectacolul multi-media Carne/Cane (Odeon, 2008). Materialul este făcut accesibil publicului printr-o instalaţie realizată iniţial la Muzeul Naţional de Artă Contemporană în 2010 (curator Raluca Velisar). Interviurile sunt supuse unei riguroase abstractizări, imaginea este dominată de text, exploatarea universului penitenciar este evitată prin sobrietatea montajului şi prin intensitatea relaţiei privitor-povestitor.

În centrul lucrării se află câteva întrebări despre Limbaj. Cum se transformă acesta sub presiunea unor teme fundamentale ca vinovăţia şi pedeapsa? Cum se raportează la limbaj cel care îşi mărturiseşte slăbiciunile şi cel care este spectatorul confesiunii? În ce măsură operează limbajul ca un factor nivelator între voyeur-ismul culpabil al privitorului şi inocenţa mimată a făptaşului?
La Muzeul de Artă din Cluj-Napoca eroii Anturaju-lui îşi vor confrunta publicul „aşezaţi” convivial între lucrările expoziţiei permanente de artă românească.

Călin Dan (n.1955, Arad) este autor de filme experimentale inspirate din cazuri limită ale arhitecturii moderniste, cu un limbaj în constantă metamorfoză stilistică, Călin Dan a participat la importante manifestări de arte vizuale (Manifesta, bienalele de la Veneţia, Sao Paolo, Istanbul, Berlin, Praga, Sydney) şi la importante festivaluri de film experimental (Osnabrück, Oberhausen, Rotterdam, La Rochelle). El îmbină creaţia artistică şi activitatea de cercetare, ca invitat al universităţilor de artă din Utrecht, Budapesta, Melbourne, Bucureşti. Este senior fellow al New Europe College Bucureşti şi consultant al comisiei naţionale pentru artele vizuale din Olanda. Trăieşte la Amsterdam.
SURSA: Muzeul de Artă Cluj

subREAL Retrospect

MNAC
Palatul Parlamentului / Str. Izvor 2-4, aripa E4
31 mai – 21 octombrie 2012
Vernisaj: joi, 31 mai, ora 19.00.
Curator: Raluca Velisar
Design expoziţie: Atilla Kim

Expoziţia realizată în colaborare cu artiştii care au format subREAL (Călin Dan, Iosif Király, Dan Mihălţianu) prezintă pentru prima oară împreună o vastă selecţie de lucrări conceptuale ce acoperă întregul parcurs artistic al grupului, de la înfiinţarea sa în vara anului 1990 şi până în prezent.

Fondat de Călin Dan (istoric de artă la acea vreme) şi Dan Mihălţianu (artist), cărora li se va alătura la scurt timp şi Iosif Király (arhitect la origine şi fotograf), „grupul de acţiune” a apărut ca o consecinţă a schimbărilor politice din 1989 pentru a „exorciza reziduurile deceniilor de opresiune comunistă”.
Combinând instalaţia cu elementele formale ale performance-ului şi acţionismului, lucrările din perioada 1990-1992 (East-West Avenue, Alimentara, Je t’aime, moi non plus ….) inventariază vizual rămăşiţele perioadei comuniste oficial încheiate, relevind un complex fond comun, manifest la acea vreme (şi mult timp după) în lumea artistică, în cea politică şi în societate, în general. Apărută ca o reacţie la clişeele din presa occidentală referitoare la România anilor ’90, dar şi la discursul naţionalist autohton, seria Draculaland (1993-1995) a combinat ficţiunea şi realitatea prin folosirea unor surse multi-culturale şi personale, în instalaţii complexe ce abundau în referinţe ironice şi asocieri cinice. „Desi hibridizarea Vlad Ţepes/Dracula şi Mona Lisa a fost un gest spontan, aceasta a căutat instinctiv simplificarea relaţiei noastre cu o cultura problematică în ceea ce priveşte relaţionarea sa „regională” (Central/Est/Balcanic Europeană) altfel decât în termenii exotismului”. În anul 1993 Dan Mihălţianu părăseşte grupul optând pentru o cariera artistică individuală.

Rezidenţa de un an la Künstlerhaus Bethanien, Berlin (1995-1996) marchează pentru duo-ul subREAL începutul unei noi etape, distanţarea de cotidianul românesc permiţându-le începerea seriei de lucrări Art History Archive (Arhiva de istoria artei). 18 lăzi cu material fotografic abandonat de UAP în urma desfiinţării revistei „Arta” – care a controlat imaginea publică a artei locale între 1953-1990 – ajung la Berlin, unde iniţial formează o sculptura dinamică prin acoperirea pereţilor şi tavanului spaţiului de rezidenţă cu reproduceri a/n de diferite dimensiuni. Această introducere în forţă este urmată de un şir de evenimente, instalaţii şi performace-uri având ca centru conceptual fotografia de presă artistică. Urmeaza seria Serving Art (1997-1999), unde o serie de negative ale unor fotografii de reproducere erau deconstruite în instalaţii ce recuperau universul aural din jurul obiectului artistic – obiecte, personaje, evenimente – urmărind teme ca: interacţiunea între cultura şi politică; fotografia punte între sfera publică cu cea privată; inocenţa ambiguă a aparatului de fotografiat; participare socială versus convenţie socială etc.

În seria Interviewing the Cities începută la Viena în anul 1999, „servitorii artei”, personajele marginale care îndeplineau ritualul prezentării operei de artă sunt înlocuite de membrii grupului. Reconstituirea cadrelor din arhiva are loc de această dată cu un dublu scop: să analizeze pe câteva nivele realitaţile artistice din diverse oraşe; să articuleze un jurnal subiectiv al relaţiilor noastre cu oameni şi locuri. „Proiectul se construieşte din trei cicluri de fotografii înscenate: portrete produse în colaborare cu membrii comunităţilor artistice locale; interviuri cu monumentele de spaţiu public; perspective citadine realizate în trompe l’oeil, pentru a sublinia caracterul artificial al urbanismului şi buna sa colaborare cu turismul şi mass-media”.

subREAL este primul grup cu adevărat internaţional venit din România după 1989. Aparţinând unei generaţii de tranziţie, membrii grupului au făcut primii paşi pentru a stabili un discurs cu arta occidentală, transformând cultura închisă din care proveneau într-una deschisă. Au iniţiat proiecte curatoriale ca Sexul lui Mozart (1991, Artexpo, Bucureşti) sau Nomadic (1994, Bienala de la Sao Paolo) şi au participat la evenimente internaţionale majore: Bienala de la Istanbul, Manifesta 1 Kunsthal Rotterdam (1996), Berlin Biennale (1998), Bienala de la Veneţia – Aperto (1993) şi în Pavilionul României (1999). Au expus la Museum of Contemporary Art din Chicago (1995), Neuer Berliner Kunstverein (1996), Institute of Contemporary Art din Philadelphia (1996), Akademie Schloss Solitude (1998) etc

Participarea grupului subREAL la majoritatea expoziţiilor dedicate artei contemporane din centrul şi estul Europei din perioada 1997-2003 – Bukarest nach ’89. Kunst in Rumänien heute, Ludwig Forum für Internationale Kunst din Aachen (1997), After The Wall, Moderna Museet din Stockholm (1999), L’autre moitié de l’Europe, Galérie Nationale du Jeu de Paume din Paris şi 2000 +. Arteast Collection, Moderna Galerja din Ljubljana (2000), In Search of Balkania, Neue Gallerie din Graz (2002) sau Blood and Honey, Sammlung Essl – Kunst der Gegenwart din Vienna (2003) – evidenţiază rolul jucat de duo-ul artistic în reconfigurarea scenei internaţionale de artă contemporană după căderea Zidului Berlinului.