Un martor pentru lumină

În semn de omagiu faţă de pictorul Horea Paştina.

Sala „Dalles” Bucureşti.
Vineri, 21 aprilie 2013, ora 18.00.

Un martor pentru luminăCu acest prilej va fi prezentată mapa „21 de picturi”, lucrări ale lui Horea Paştina, incluzând textele critice semnate de academicianul Dan Hăulică, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă şi de criticul Oliv Mircea.
Horea Paştina s-a născut la Alba Iulia, în septembrie 1946 şi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură, clasa profesorului Alexandru Ciucurencu. Din 1985, Horea Paştina a expus împreună cu grupul „Prolog”, al cărui co-fondator a fost, derulând o bogată activitate internaţională în expoziţii şi simpozioane.
Mai sunt invitaţi la întâlnire Radu Boroianu, secretar de stat la Ministerul Culturii, şi Mihai Oroveanu, directorul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, instituţie parteneră a evenimentului.

Flondor 75

Constantin Flondor
Livada cu aşteptări

pictură – desen – fotografie
Evenimentul se înscrie în seria manifestărilor aniversare dedicate maestrului la împlinirea a 75 de ani şi se va desfăşura în patru galerii timişorene.

Jecza Gallery / Galeria Triade, Calea Martirilor 51/45-43
Vernisaj: sâmbătă, 10 decembrie, ora 19.00, tel. 0744 774724

Galleria 28, str. Constantin Brâncoveanu 28
Studii, lucrări de şcoală
Vernisaj: duminică, 12 decembrie, ora 19.00, tel. 0256 246599

Galeria Calina, str. Mărăşeşti 1/3
Vernisaj: luni, 12 decembrie, ora 18.00, tel. 0256 498856

prezintă:
Dan Hăulică

Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă
Radu Boroianu

European Art Gallery, preşedinte ACOAR
Ileana Pintilie

critic de artă

Vectorii expoziţiilor pe care le anunţă cele 4 galerii timişorene se vor construi în jurul unor nuclee care surprind diferite etape de cercetare şi studiu din creaţia lui Constantin Flondor.

În Galeria Triade vor putea fi văzute lucrări din anii ’60, cu accent pe anul 1967. Un an prolific în care artistul a realizat serii de lucrări în pastel şi guaşe, creaţii ce codifică secvenţe de realitate observabilă ori au în vedere limbajul în sine, tensiunile dintre forme, culori etc.

Jecza Gallery va găzdui un proiect aflat sub semnul nostalgiei (amintirea Cernăuţiului natal, grădinile etc).

În Galleria 28 lucrările expuse gravitează în jurul studiului. Vor sta alături studii din anii de formare cu altele realizate pe parcursul anilor ce au urmat, până azi, cum ar fi, de exemplu, studii de portret, peisaje din anii de şcoală etc.

Galeria Calina va pune în relaţie lucrări recente, realizate în urma unei călătorii athonite (Marea Egee), cu alte proiecte realizate în perioada 1977-1991 („Cernere şi modelare”).

Constantin Flondor s-a născut în 1936 la Cernăuţi, într-o familie înrudită cu a marelui unionist Iancu Flondor, iar în 1940 s-a refugiat cu familia la Bucureşti. Destinul îl aduce în 1950 la Timişoara, ca elev al Liceului de Arte Plastice, acelaşi liceu pe care avea să-l conducă ani buni mai târziu, ca director. După studiul picturii, ca student al Institutului „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, se întoarce la Timişoara, unde lucrează ca pictor executant la Opera Română şi la Teatrul Maghiar. Din 1962 este profesor la Liceul de Arte Plastice din Timişoara. Este co-fondator al grupării Prolog (1985, alături de Paul Gherasim, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Matei Lăzărescu, Christian Paraschiv, Horea Paștina și Mihai Sârbulescu. Din anul 1991 până în 2002 este cadru didactic universitar la Facultatea de Artă a Universității de Vest Timișoara, al cărei decan a fost între anii 1996-1999. Din 2002 este profesor consultant al facultății. A fost membru fondator al Grupării 111 și al Grupului Sigma.

Constantin Flondor este unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani care, în cei aproximativ 50 de ani de creaţie, a traversat o experienţă complexă în domeniul cercetării interdisciplinare al experimentului plastic. Artistul a făcut de-a lungul anilor instalaţii, performance, a practicat mail-art, a făcut film, a desenat, a pictat, a avut intervenţii în natură, a cercetat înţelesurile lumii vii şi a fost preocupat de structuri şi de logica fenomenelor din natură. Întoarcerea la pictură se petrece sub semnul contemplaţiei, aşa cum spune şi pictorul, „un fel de a privi cu grijă, de a privi îndelung, cu admiraţie, de a cunoaşte prin revelaţie”.
Mai mult pe site-ul oficial al pictorului http://www.constantin-flondor.com/

Cu Iuliana Vâlsan în landoul tuturor copilăriilor lumii

Pictură 2009-2011/Desene 2007-2011

Până în luna iunie, pictoriţa, graficiana şi scenografa Iuliana Vâlsan îşi aşteaptă publicul la European Art Gallery (Bucureşti, strada Regina Maria nr.18).

Pictând la Messina, la București și la Paris – în toate cele trei locuri are ateliere și galeriști care o expun, o urmăresc și o cotează -, Iuliana Vâlsan i-a atras pe iubitorii de artă români în ultima perioadă cu precădere prin ingenioasele, mult discutatele și foarte apreciatele sale scenografii de teatru. Ca și în pictură, Iuliana Vâlsan provoacă, nu te lasă indiferent și se supune doar unei rigori impuse de câte un demers ideatic precis. Există întotdeauna o prim abordare, o a doua, o a treia, și ele se pot multiplica. În pictura ei se adaugă profunzimile spațiale, semn, alături de iluminări diferite, de influența încă pozitivă a teatrului. Personajele sau obiectele-personaj capătă prin toate aceste metode o existență complexă sugestivă, încărcată. Și totuși, între toate aceste semne și coduri, Iuliana Vâlsan nu plictiseşte, nu obosește, o anume, când exuberantă, când gravă decorativitate, atrage și ochiul mai grăbit. Suprarealismul ei devine de astăzi, ștergând influențele trecute și câteodată evidente, contemporan nouă. Desigur până când se va neliniști din nou. E în firea artistului și Iuliana Vâlsan este evident un artist contemporan important. La Messina, la București, la Paris. (Radu Boroianu)

O atmosferă de factură suprarealistă se desprinde din picturile-vis, sau picturile-zâmbet, rezultat al evadării într-o lume interioară, în care copilăria, universul mic sau figurile simbolice creează un spaţiu de cele mai multe ori confortabil. O lume în care „Adam şi Eva”  sunt prinşi în cercul existenţelor conjuncturale, în care personajele îşi pierd chipul deasupra coliviilor în sau din care vor să evadeze, în care „inventarul” lumii este purtat de landoul veşnicei copilării pe care cei mai mulţi oameni au uitat-o, dar pe care artistul reuşeşte s-o trăiască până la sfârşitul vieţii.

Punct în centrul marilor pânze albastre, leagănul primei vârste, împodobit cu dantele, poartă mirifice arhitecturi orientale, case şi vagi figuri de animale de pluş, peisaje carelate ca tabla de şah, provocând adâncimi pe care imaginaţia le poate popula cu toate fantasmele. Fluturii vibrează coroane de copaci ce se confundă cu cerul şi cu norii străpunşi de ochi plutitori, către care gândul poate urca fie şi pe o minusculă scară plasată lângă căruciorul ajuns undeva adânc, sub linia ce desparte pământul de apa sentimentelor ascunse înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Iar musca, dominând un piesaj în planuri suprapuse, în care clădirile şi copacii au dimensiunile picioarelor ei, devine simbolul vizual al eternei relaţii interumane: „A face pe cineva să trăiască nu înseamnă să-l laşi intact”.

Interesantă în expoziţia Iulianei Vâlsan este capacitatea de a transpune întreaga vâltoare a neliniştii într-un univers atractiv al gesturilor mici. Într-o lume cu câteva puncte fixe – căruciorul, balonul, copacul, floarea, căţelul… -, traversând copilăria, pe care „se scriu” apoi figurile oamenilor, descoperirile gândurilor, cuprinderea lumii în personajul-pahar în care pluteşte, deasupra oraşului sedimentat, norul de figuri cu care individul se intersectează şi interacţionează.

Cunoscută publicului larg mai ales ca scenograf, autoarea insolitelor cadre în care s-au desfăşurat spectacole memorabile, puse în scenă de Andreea Vulpe, Carole Lorang, Alexandru Colpacci, Cristi Juncu, dar, mai ales, de Alexandru Dabija şi de Radu Afrim, cum ar fi mai recentele „Miriam W” sau „Avalanşa”, distinsă cu Premiul UNITER pentru decorul la „Herr Paul”, pictoriţa Iuliana Vîlsan foloseşte o parte din instrumentarul creatorului de decoruri şi în creaţiile picturale. „Visele”  sale sunt puneri în pagină ale unor trăiri de care un anume decorativism nu este străin. Este însă o „înscenare” a propriilor emoţii, a propriilor reacţii la lume, la existenţă, la nevoia de a evada din ea, oricât ai iubi-o. Artista construieşte pe pânză o lume ideală, rezultat însă al reflexiei, al interiorizării spaţiilor în care trăieşte, de la Bucureşti la Messina sau la Paris, unde are ateliere, lucrează şi expune, de pe scena teatrelor în atelier, din imperiul cuvintelor în cel al imaginilor. În care, ca şi în teatru, obiectele pot deveni personaje, într-un demers interşanjabil ca acela al visului.

Retragerea artistei în peisajul metaforic propus de expoziţia de la European Art Gallery nu este însă o evadare din real. Este numai o invitaţie la un alt fel de oglindire a lumii, la trăirea prin dorinţă şi prin emoţie, la acceptarea viziunilor originale asupra existenţei exterioare şi interioare, care ajung, la un moment dat, să se confunde. De aici, existenţa multiplelor planuri de lectură ale fiecărei opere, de aici complexa simbolistică a imaginilor şi, în special, încărcătura de sens pe care o resimţim pe deplin contemporană.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro