Prezentarea liceelor din Marea Britanie

Mara Study Turism și Casa de Licitații GOLDART Ghildush au plăcerea de a vă invita la prezentarea unor oferte educaționale în Marea Britanie, pentru copiii dumneavoastră.

Luni, 17 martie, ora 18:00, la sediul Casei de Licitații GOLDART Ghildush, Intrarea I.L. Caragiale nr. 1.

Grupul educațional britanic Kings Colleges oferă tabere de vară, cursuri de engleză pentru adulți și programe liceale în Oxford, Londra și Bournemouth.

Vă rugăm să confirmați participarea până vineri, 14 martie.
Participarea se face numai în baza înscrierii. Pentru confirmare, vă rugăm să completați
acest formular.

Rusalin Işfănoni – Pădurenii Hunedoarei

Prezentare de carte

Astăzi, 30 ianuarie 2013, la ora 14.30, în aula Facultăţii de Inginerie Hunedoara, elevi şi cadre didactice din Hunedoara, Ghelari şi Teliuc au participat la prezentarea monografiei intitulate „Pădurenii Hunedoarei”, realizată de domnul Rusalin Işfănoni, etnolog şi cercetător la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti.

Domnia sa a prezentat Ţinutul Pădurenilor în fotografii vechi de la începutul secolului al XX-lea, în imagini vechi şi noi, precum şi un fragment din filmul „Nunta pădurenească de la Dăbâca”, realizat în 1978. Apoi a oferit cartea „Pădurenii Hunedoarei” pentru bibliotecile şcolare din municipiul Hunedoara, deoarece lucrarea se constituie în bibliografie pentru olimpiadele şi concursurile de civilizaţie românească, la secţiunea „specific local”.

Ca mulţumire pentru generozitatea sa, a primit în dar cântece interpretate de pădureni: Ana Blaj, clasa a VIII-a, de la Teliuc, Mariana Suciu, de la Lunca Cernii şi Bogdan Toma, de la Runcu Mare, interpreţi de muzică populară, şi dansurile elevilor de la Liceul Teoretic din Ghelari.
Manifestarea a fost realizată de Biblioteca Municipală în parteneriat cu profesorii de limba şi literatura română, cu sprijinul Primăriei Hunedoara.

Rusalin Işfănoni s-a născut pe data de 23 martie 1944, în satul Dăbâca, comuna Topliţa din judeţul Hunedoara. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie din Timişoara şi cele ale Facultăţii de Filozofie de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. A obţinut doctoratul cu teza intitulată „Pădurenii Hunedoarei – o viziune etnologică”, lucrare de cercetare care a fost valorificată prin editarea cărţii cu acelaşi nume la Editura Mirabilis, Bucureşti, 2004. În octombrie 2005, cartea a fost distinsă cu premiul „Nişte ţărani” acordat de Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani”, pentru remarcabila cercetare şi valorificare a zonei etnografice Pădurenii Hunedoarei.

De-a lungul anilor a desfăşurat o intensă activitatea didactică, culturală şi muzeografică, cum ar fi, de exemplu, profesor la Hăşdău, apoi a ocupat postul de director la Căminul Cultural din Topliţa şi la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare Hunedoara şi, în prezent, este muzeograf la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti (unde a coordonat lucrările de restaurare a unor monumente din Muzeul Naţional al Satului).
Constituirea Ansamblului Folcloric „Pădureanca”, în satele Dăbâca – Hăşdău, judeţul Hunedoara (cu 130 membri), punerea în scenă a „Nunţii pădureneşti”, organizarea unor expoziţii de artă populară (costume, podoabe, ţesături de interior, obiecte de lemn şi metal) în satele comunei Topliţa, sunt doar câteva dintre realizările lui Rusalin Işfănoni.

Am reuşit să vorbesc la sfârşitul acestei interesante prezentări de carte cu domnul Rusalin Işfănoni. Anul acesta, pasionat fiind de fotografie, am străbătut Ţinutul Pădurenilor în încercarea de a descoperi comunităţile rămase în această zonă geografică după închiderea exploatărilor miniere. Îi mulţumesc şi pe această cale, încă o dată, domnului  Rusalin Işfănoni.

 Invitaţie în Ţinutul Pădurenilor

Grigore Roibu: Ne puteţi spune în câteva cuvinte care este scopul acestei acţiuni pe care aţi desfăşurat-o aici, în aula Facultăţii de Inginerie, la un an după lansarea monografiei „Pădurenii Hunedoarei”.

Rusalin Işfănoni: Ca păduren, deci om al locului, doresc să prezint şi să să înmânez această carte fiecărei biblioteci din cadrul şcolilor din Hunedoara, pentru faptul că atât elevii, cât şi profesorii să îndrăgească din ce în ce mai mult Ţinutul Pădurenilor, zona etnografică cea mai apropiată de municipiul Hunedoara. Scopul acţiunii se constituie ca o invitaţie de a vizita această zonă geografică pentru a cunoaşte viaţa materială şi spirituală a oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Consider că acest lucru este foarte important.

– Cum de aţi avut ideea de a vă canaliza munca şi resursele în realizarea acestei monografii?

– Ideea mi-a venit de mult timp…, de treizeci şi ceva de ani. Atunci am început să strâng diverse materiale. Asta se întâmpla pe vremea când lucram aici, în judeţul Hunedoara, unde am fost director la Şcoala Generală din Hăşdău şi, apoi, la Deva, la Centrul de Îndrumare. După ce m-am mutat la Bucureşti mi s-a deschis orizontul. Am văzut lucrurile cu totul şi cu totul altfel. Mi-am spus: „Stai! Trebuie lucrată această monografie…” Am venit şi am făcut cercetări tot mai aprofundate. În final am reuşit să-mi transpun ideea, rezultând această carte.

– Este deschis tineretul din ziua de azi spre a cunoaşte aceste aspecte ale vieții materiale şi spirituale? Doresc elevii să afle noutăţi despre valorile culturale şi etnografice ale Ţinutului Pădurenilor, o zonă ancorată în tradiţie dar având o populaţie tot mai îmbătrânită?

– Pădurenii şi hunedorenii da, sunt interesaţi. După ce a fost editată această monografie şi a fost pusă în vânzare, în prima zi s-au vândut 100 de exemplare. După acest moment am luat însă hotărârea ca această lucrare să o păstrez pentru a o oferi doar celor interesaţi.

Mulţumiri doamnei profesoare Mariana Stoica şi doamnei Lucia Tănase, directorul Bibliotecii Municipale din Hunedoara, pentru materialele furnizate.
(A consemnat Grigore Roibu)

Noul Palat de Justiţie din Paris

Arhitectul Renzo Piano a conceput un nou simbol al oraşului

Luna aceasta a fost prezentat oficial la Paris proiectul viitorului Palat de Justiţie, semnat de celebrul arhitect Renzo Piano. El este expus în Sala Paşilor Pierduţi a actulului Palat de Justiţie, unde poate fi văzut până la 9 martie.

Situată în nordul capitalei Franţei, în Batignoles, în arondismentul 17 al oraşului, aproape de Porte Clichy şi de bulevardul periferic al Parisului, în prelungirea parcului „Martin Luther King”, această construcţie aerată şi luminoasă va fi şi unul dintre edificiile-simbol ale oraşului. Lucrările, al căror debut este prevăzut pentru primăvara anului 2013, vor dura până în 2017 şi vor costa 650 de milioane de euro, într-un parteneriat public-privat.
La 35 de ani de la inaugurarea „Centrului Pompidou”, realizat împreună cu arhitecul englez Richard Rogers, Renzo Piano revine în capitala Franţei cu un zgârie-nori, înalt de 160 de metri,  jumătate din Turnul Eiffel.
Proiectul acestei „verticale a oraşului”, cum a fost numită, din sticlă şi vegetaţie, este compus din trei ansambluri elegante suprapuse, aşezate pe un soclu, ce va regrupa 90 de săli de audienţă, faţă de cele 31 ale vechiului Palat, fiecare de 700 de locuri. Coloana vertebrală a construcţiei, concepută în materiale durabile, este formată din panouri voltaice.

Macheta noului Palat de Justiţie, expusă până la 9 martie

Noul Palat, cu o suprafaţă de 61.500 de metri pătraţi, va găzdui „Le Tribunal de Grande Instance” (care judecă procesele ce depăşesc 10.000 de euro) şi tribunalele obişnuite (procese sub 10.000 de euro), frecventate zilnic de peste 9.000 de persoane: Curtea de Apel, Curtea de Casaţie şi instanţa pentru litigiile de muncă urmează să rămână în vechiul Palat de Justiţie din Ile de la Cité, vechi de 700 de ani, acelaşi în care a fost condamnata Maria Antoaneta.

A doua parte a noii construcţii, mai restrânsă, va cuprinde zona magistraţilor şi a Parchetului. Faţada va avea panouri voltaice şi un ascensor panoramic. În proiect sunt prevăzute şi ventilaţia naturală şi recuperarea apelor pluviale.
În exterior, ansamblul va fi o imagine tipică pentru arhitectura lui Renzo Piano, elegant şi de o mare sobrietate a liniilor. Interiorul a fost gândit de arhitect ca o reflecţie asupra actului de justiţie: „Când intri într-un palat de justiţie eşti destul de fragil. Trebuie ţinut cont de această stare de spirit. Trebuie creat un spaţiu care să inspire încredere persoanei care urmează să fie judecată. Trebuie create seninătate, calm, dar şi o anumită austeritate. În acelaşi timp, Palatul de Justiţie este un palat şi această noţiune nu trebuie să se piardă”, a declarat el.

Prima surpriză a proiectului sunt arborii. Cele patru corpuri suprapuse ale clădirii sunt acoperite de terase plantate, însumând un hectar.
Cu forma sa efilată şi decupată în trei blocuri, construcţia aminteşte de un pachebot cu mai multe punţi, cele trei blocuri, de 10 etaje fiecare, suprapuse pe soclul din sticlă ce va cuprinde şi Sala Paşilor Pierduţi, inima simbolică a oricărui tribunal în care se încrucişează drumurile zilnice ale magistraţilor, avocaţilor şi cetăţenilor, vor crea o cascadă de terase plantate cu pini şi arbori cu tulpini înalte. În spaţiul din faţa construcţiei vor exista cafenele şi restaurante.

Terasele corpurilor suprapuse ale clădirii vor însuma un hectar de vegetaţie

La cei 75 de ani ai săi, Renzo Piano, declarându-se „ceva şi mai bătrân şi ceva mai înţelept” decât pe vremea realizării „Centrului Pompidou”, a mărturisit că este mândru de calităţile ecologice ale proiectului său: „Interesul arhitecturii secolului al XXI-lea constă tocmai în aceste preocupări. Nu libertatea, ci constrângerile te îndeamnă la acest lucru. Cei care cred că trebuie să ai deplină libertate pentru a crea n-au înţeles nimic. Ecologia este o adevărată sursă de inspiraţie, nu stilul – acela înseamnă academie. Toată lumea a înţeles că Pământul este fragil şi că trebuie să ne ocupăm de el. Imediat ne gândim cum să căutăm apa la 150 de metri adâncime, să-i furăm energia şi să o restituim pânzei freatice. Instalezi pompe, faci panouri solare… Acest edificiu va consuma jumătate din energia unei construcţii obişnuite”.
Un risc pe care Renzo Piano a vrut să-l evite a fost imaginea banală a unei clădiri de birouri, a ceea ce anglo-saxonii numesc „corporate”. „Un palat de justiţie nu poate fi banal. Se petrece acolo o întreagă istorie”.
Prima grijă a arhitectului a fost, desigur, funcţionalitatea. Pe planul al doilea, spaţiile aerate.

Noul Palat de Justiţie va fi legat printr-un culoar ultrasecurizat de localurile Poliţiei Judiciare, care se va muta şi ea, peste cinci ani, din Quai des Orfevrès.
Acest zgârie-nori va fi împreună cu „Triangle”, din sudul oraşului, conceput de echipa elveţiană Jacques Herzog şi Pierre de Meuron, unul dintre primele turnuri construite în Paris după mulţi ani.
Construcţia se anunţă un pariu arhitectural, urbanistic şi de mediu înconjurător ambiţios.

Imaginea unei părţi a Sălii Paşilor Pierduţi

Arhitectul Renzo Piano a fost consacrat fulgerător, în 1977, când a semnat Centrul „Pompidou”. De atunci s-a lansat într-o carieră uluitoare, presărată cu mari realizări arhitecturale peste tot în lume, dar şi în Franţa, unde a conceput, „Centrul Comercial Bercy 2” şi l’IRCAM (Institutul de Cercetare şi Coordonare Acustică/Muzică), la Paris, „Cité Internationale” la Lyon. În întreaga lume i se datorează proiecte de renovare a centrelor istorice, cum ar fi cele de la Genova, în Italia, terminalul aeroportului „Kansai” din Osaka, centrul cultural „Tjibaou”, din Noumea, în Noua Caledonie, casa „Hermes” din Tokyo… Este, de asemenea, unul dintre arhitecţii specializaţi în muzee, de la cel pentru „Colecţia Menil”, în Houston, Statele Unite, la „Fundaţia Beyeler” din Basel, unde a construit în mare măsură clădirea în jurul operelor pentru a le pune cât mai bine în valoare, de la Muzeul Ştiinţelor „Nemo” din Portul Amsterdam, figurând un vapor ieşind din apă, la Centrul „Paul Klee” din Berna, ale cărui linii răspund ondulării colinelor din jur, în timp ce linia sinuoasă a faţadei este un omagiu adus teoriilor estetice ale artistului, de la extinderea „High Museum” din Atlanta, care reia stilul caracteristic al clădirii alăturate, semnate de Richard Meier, la cea a „LACMA” (Muzeul de Artă Contemporană din Los Angeles). Biserica „Padre Pio” din Bari, „Parco della Musica” din Roma poartă şi ele semnătura sa. Şi lista poate continua.

Renzo Piano a fost recompensat cu numeroase distincţii, printre care „Marele Premiu pentru Cultură” al Danemarcei şi, mai ales, prestigiosul „Premiu Pritzker„. Este, de asemenea, „Cavaler în Mare Cruce al Ordinului de Merit„ al Republicii Italiene, „Cavaler al Legiunii de Onoare”, membru al Academiei din Berlin. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Alexandra Semenova la Anaid Art Gallery

Pe firul artei contemporane,
din Krasnoiarsk la Bucureşti

Alexandra Semenova, doctor în filosofie, conduce departamentul curatorial al Muzeului de Artă Contemporană din Krasnoiarsk. Absolventă a Departamentului de Artă şi Cultură al Universităţii Federale Siberiene în 2006, Alexandra Semenova s-a remarcat atât prin proiectele curatoriate, cât şi prin activitatea publicistică.
În 2010 a fost distinsă cu premiul pentru critică de artă acordat de Fundaţia Mihail Prohorov. Bienala Internaţională de Artă Contemporană de la Krasnoiarsk, organizată pentru prima oară în 1995, este cea mai veche manifestare de profil din Rusia.

Institutul Cultural Român, Anaid Art Gallery şi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti organizează în lunile octombrie – noiembrie, în cadrul programului „Russian – European Curatorial Exchange” 2011, derulat de reţeaua EUNIC, rezidenţa curatoarei Alexandra Semenova în România. Rezidenţa îi oferă curatoarei din Rusia prilejul de a se întâlni cu artişti români şi de a se familiariza cu specificul artelor vizuale contemporane din ţara noastră. Alexandra Semenova susţine, pe durata rezidenţei, o serie de prezentări şi va organiza o expoziţie cu lucrările unor tineri artişti ruşi.
Marţi, 8 noiembrie, de la ora 19.30, la „Anaid Art Gallery”, curatoarea Alexandra Semenova va susţine o prezentare cu tema „International Krasnoyarsk Museum Biennale of Contemporary Art”. Pornind de la Bienala Internaţională de Artă Contemporana din oraşul siberian, manifestare pe care o coordonează, Alexandra Semenova va vorbi despre situaţia artei contemporane din Rusia, interacţiunea dintre tendinţele locale şi cele globale în lumea artei contemporane şi despre relaţia dintre graniţele geografice şi evoluţiile artistice actuale. Printre temele abordate vor figura şi modurile în care un artist contemporan îşi poate transpune în realitate ideile originale, surprinzătoare şi, uneori, costisitoare. Curatoarea va oferi, de asemenea, detalii despre modul în care artiştii români pot participa la Bienala de la Krasnoiarsk şi despre ce i-ar putea motiva în acest demers.

În peisajul artelor din Rusia de astăzi exista, conform descrierii oferite de Ana Semenova, şi situaţii paradoxale: „Arta contemporană din Rusia se dezvoltă, în prezent, destul de bine: preşedintele se întâlneşte cu artişti, curatori, critici de artă şi directori ai instituţiilor de artă contemporană; curatori străini faimoşi sunt invitaţi să organizeze evenimente de artă contemporană la Moscova şi în restul Rusiei; există fundaţii care sprijină şi finanţează evenimente de artă contemporană. Uneori, lucrurile arată straniu: grupuri artistice (precum “Voina” – Război) pot fi întemniţate şi, în acelaşi timp, primesc un premiu de stat pentru artă contemporană (…)”.

 În intervalul 14-25 noiembrie, Alexandra Semenova va prezenta la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, în cadrul cursurilor de muzeografie, Muzeul de Artă Contemporană din Krasnoiarsk şi modul în care acesta s-a transformat din muzeu dedicat cultului lui Lenin într-o instituţie care susţine arta contemporană.
Joi, 24 noiembrie 2011, de la ora 19.30, la „Anaid Art Gallery” va avea loc vernisajul expoziţiei pregătite de Alexandra Semenova în cadrul rezidenţei sale în România: „Siberia – The Place To Hide Away”.

În cadrul programului EUNIC „Russian – European Curatorial Exchange” 2011, în paralel cu rezidenţa din România, se desfăşoară rezidenţe curatoriale în Austria, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Suedia. Proiectele aflate acum în desfăşurare vor fi reunite într-o expoziţie la Moscova, în 2012.
Prin programul „Russian – European Curatorial Eexchange” 2011, EUNIC îşi propune să susţină tânăra generaţie de curatori implicată în dezvoltarea şi modernizarea centrelor expoziţionale, bienalelor şi instituţiilor artistice din Rusia. Alături de dimensiunea formativă, programul prilejuieşte contacte ale curatorilor şi instituţiilor de profil din Rusia cu potenţiali parteneri din ţările Uniunii Europene. (Magdalena Popa Buluc)
SURSA: Cotidianul.ro