Rondul de noapte – o călătorie unică prin istoria artei
„Picasso spunea că pictează nu ce vede, ci ceea ce gândeşte. Până acum, cinematografia a arătat ce vede…”, spune Peter Greenaway.
Ieri seară (05.02.2011), TVR Cultural a difuzat filmul Rondul de noapte (coproducţie, 2007) în regia lui Peter Greenaway. Se spune că filmele bune rămân în mintea cinefililor după trecerea anilor, iar filmul lui Greenaway nu este unul pe care să-l ignori. Proiecţia filmului Rondul de noapte a avut loc pentru prima dată în România la Cinema Scala, din Bucureşti, pe data de 24 noiembrie 2010, în cadrul Festivalului de Film Experimental „On the Edge” 2010, creat sub patronajul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, al Universităţii Naţionale de Arte şi al Centrului Naţional al Cinematografiei (festival despre care am scris la rubrica Mozaic 2010). Peter Greenaway este un nume emblematic în lumea cinematografiei contemporane de avangardă, fiind unul dintre cei mai ambiţioşi şi controversaţi cineaşti ai prezentului.
Influenţate de studiile sale de pictură, de teoria structuralismului lingvistic, etnografie şi filozofie, filmele lui Peter Greenaway traversează adesea teritorii neexplorate, provocând consecvent limitele şi canoanele limbajului cinematografic. Semnul vizual distinctiv al cinematogrefiei lui Greenaway este influența picturii Renașterii şi a celei flamande, în special în compoziția scenică, la iluminare şi în ceea ce privește contrastele de costum – nuditate, natură – arhitectură, mobilier – oameni, plăcerea sexuală – moarte dureroasă. „Deşi am vizionat mii de filme, nu cred că am văzut cu adevărat cinema în toţi aceşti ani”, spune regizorul britanic pledând în favoarea cinematografului ca formă de transmitere şi de comunicare a imaginii.
Nominalizat cu regularitate la festivaluri prestigioase, precum Cannes, Veneţia sau Berlin, Greenaway este autorul unei opere impresionante: 12 lungmetraje şi 50 de scurtmetraje şi filme documentare, expoziţii, instalaţii video, librete de operă, picturi, VJ performance-uri, cărţi etc.
Filmul, cu titlul original Nightwatching (având în rolurile principale pe: Martin Freeman, Emily Holmes şi Eva Birthistle), este o dramă a cărei acţiune se desfăşoară în anul 1654, în Amsterdam. Un an de război civil pentru englezii în regatul cărora avea să se nască, 300 de ani mai târziu, un combatant al unui altfel de război, mai perfid şi mai greu de câştigat, Peter Greenaway. Pe partea cealaltă a globului, olandezul Abel Tasman pune piciorul pe insula ce avea să-i poate numele şi zăreşte la capătul lunetei viitoarea poziţie a Tărâmului de Mijloc, Noua Zeelandă. Este anul în care Galileo Galilei îşi începe călătoria eterică prin cosmos, iar Isaac Newton descoperă legea pământeană a gravitaţiei. Rembrandt, fiul lui Harmen van Rijn, morarul din Leiden, e în apogeul carierei şi pictează o uriaşă pânză de 363×437 cm, una dintre cele mai cunoscute lucrări din creaţia sa – Rondul de noapte.
Rembrandt sare din somn înspăimântat: visase că şi-a pierdut vederea! Coşmarul îl trimite cu doisprezece ani în urmă, în anul 1642, pe vremea realizării celui mai faimos tablou al său, Rondul de noapte. Aflat pe atunci în plină glorie, Rembrandt acceptă fără entuziasm comanda venită din partea Breslei Archebuzierilor din Amsterdam, pentru a realiza un portret de grup, cu speranţa că astfel va asigura viitorul copilului pe care soţia sa Saskia urma să-l aducă pe lume. Când acceptă acestă comandă Rembrand descoperă o conspiraţie între negustorii de la Amsterdam, un complot în jurul setei de putere. Este vre-o dramă în spatele faimei? Este o istorie amestecată-n uleiurile vopselelor? Stă ceva dinaintea noastră şi-l ignorăm? A fost Rembrandt un alchimist al luminii şi al culorilor sau ceva mai mult? Ce e povestea asta? Regizorul Peter Greenaway aude sirenele poliţiei, deschide ancheta, dezleagă misterul pânzei şi, odată cu el, eliberează personajele teatrului de nuanţe al tabloului.
Filmul ar fi trebuit să poarte titlul: Greenaway’s J’accuse!. Dar cum franceza regizorului îl împiedică să acuze corect, j’accuse-ul se transformă într-un z’accuse, cu aromă prozaică şi barocă de ghiveci de acuze şi scuze. Apare o minimalizare inflamantă din amestecarea şi limitarea forţată a lucrurilor. Suntem nişte inculţi în descifrarea întregii plaje a vizualului? Se pot spune vorbele prin intermediul imaginilor, fără să le cadrezi sensurile? Greenaway a considerat că este mai util să faci o strategie de cultivare a vizualului, decât să inviţi la păruială imaginea şi cuvântul.
În conferinţa de presă de la Bucureşti, din deschiderea Festivalului de Film Experimental, Peter Greenaway a declarat că arta cinematografică ar trebui să sufere o transformare radicală şi să „taie ochiul spectatorului cu lama”. Regizorul a folosit metafora ochiului tăiat de o lamă, referindu-se la filmul lui Luis Bunuel L’Age d’Or. „Cred că cinematografia contemporană nu taie ochiul spectatorului cu o lamă. Cred că cinematografia a murit”, a spus regizorul britanic, subliniind că, până în prezent, cinematografia s-a ocupat cu „ilustrarea textelor”. „Maeştrii textelor trebuie să plece şi să lase loc maeştrilor şi acum maestrelor imaginilor”, a adăugat el, spunând că arta cinematografică „a murit când s-a inventat telecomanda”. „Prin telecomandă, cinematograful a devenit un mediu pasiv şi trebuie să devină un mediu activ pentru a supravieţui”, conchide Peter Greenaway.
Rondul de noapte este un lung metraj care face parte dintr-un ambiţios proiect multimedia realizat de Greenaway cu ocazia sărbătoririi a 400 de ani de la naşterea lui Rembrandt, în anul 2006. Greenaway respinge structurile narative convenţionale în favoarea unui univers vizual fascinant, a unui erotism provocator şi a unei tensiuni emoţionale captivante. Fascinant de la început şi până la sfârşit, Rondul de noapte combină toate preocupările cinematografice şi artistice ale lui Greenaway fiind „o călătorie unică prin istoria artei”.
(Grigore Roibu)