Frumuseţea Crucii în lume. Cruci şi troiţe de pe Valea Arieşului

Iulian Nistea şi Ioan Gînscă
Expoziţie de fotografie
ICR Paris
20-31 mai 2013

P. Iulian Nistea și P. Ioan Gînscă vă invită la vernisajul expoziției lor de fotografie „Frumusețea Crucii în lume. Cruci și troițe de pe Valea Arieșului”, care va avea loc la Institutul Cultural Român din Paris (1, rue de l’Exposition, 75007 Paris), luni 20 mai 2013, la orele 18.00.

Expoziția are loc în cadrul festivalului „Din dragoste pentru Frumos”, ediția a III-a, și va fi deschisă de Acad. Răzvan Theodorescu și Costion Nicolescu.

Tot atunci va fi prezentat scurt metrajul Auraria Daciae – Scenariu şi realizare Pr. Ioan Gînscă. Studio Epic Film.

Expoziția, în forma ei actuală, prezintă fotografii dintr-o perioadă de 20 de ani (1993-2003) și este prima etapă a unui proiect mai larg legat de crucile și troițele monumentale din zona comunei Sălciua (cu satele ce o compun, și mai ales Valea Largă), de pe Valea Arieșului, județul Alba.

Laurie Anderson – o retrospectivă de cântece şi poveşti

Transitory Life – A Retrospective, Songs and Stories
Cité de la musique, Paris
10 martie 2013

Laurie Anderson este parte a istoriei moderne în artă. În cadrul concertul ei de la Paris publicul va întâlni o mulțime dintre invențiile care au marcat evoluţia performance art-ului.
Anderson este un pionier al muzicii electronice. Laurie Anderson s-a născut în 1947 la Chicago. În 1969 a absolvit Barnard College din New York și a continuat să studieze sculptura la Universitatea Columbia. Ca tânără artistă are o atitudine experimentalistă. Primele ei spectacole au loc pe stradă sau în spații informale de artă. La începutul anilor 1970 lucrează ca instructor de artă şi critic pentru diverse reviste. De-a lungul timpului a inventat mai multe dispozitive pe care le-a folosit în cadrul înregistrărilor sale de artă și spectacole de performance. De exemplu, în 1977 a creat o vioară bandă-arc, care utilizează banda magnetică înregistrată pe arc în loc de păr de cal. La sfârșitul anilor 1990 dezvoltă un stick de vorbit care poate accesa și reproduce sunete.

Laurie Anderson a făcut istorie prin diverse invenţii pe care le-a introdus în acţiunile ei artistice. Nu vom știi niciodată dacă ea a inventat toate aceste instrumente folosite în concertele şi înregistrările ei, dar, cu siguranţă, Laurie Anderson surprinde de fiecare dată publicul. Surprinde prin textele şi instrumentele folosite, prin modul diferit de a spune lumii ceea ce gândeşte, prin combinarea imaginilor şi a sunetelor într-un spectacol ce revizitează clasicii literaturii americane.

Berenice Abbott, „marele fotograf realist american”

Esenţa fotografiei este raportul cu clipa

Fragment preluat din Cotidianul.ro

„Să presupunem că luăm o mie de negative pentru a face un imens montaj, o miriadă de faţete combinând eleganţa, mizeria, curiozităţile, monumentele, figurile triste, figurile triumfătoare, puterea, ironia, forţa, decrepitudinea, trecutul, prezentul, viitorul unei vieţi; aceasta ar fi fotografia mea preferată”, spunea, în 1940, fotografa americană Berenice Abbott (1898-1991).

Muzeul Jeu de Paume din Paris i-a consacrat o retrospectivă, ce va fi itinerată la Toronto din 23 mai, de la portretele ei de avangardă la peisajele urbane din New York. 120 de fotografii, opere originale şi o serie de documente inedite îi descoperă multiplele faţete ale operei. Portretistă a figurilor de avangardă ale Parisului, “documentaristă” a arhitecturii din New York, Berenice Abbott a realizat uimitoare fotografii folosind mijloacele artei abstracte.

Stabilită în metropola americană la începutul anilor ’20, dorea să devină sculptor şi frecventa boema din Greenwich Village. Acolo i-a cunoscut pe Marcel Duchamp şi Man Ray, pozându-i chiar acestuia din urmă. În 1921 pleacă la Paris, unde urmează o vreme Academia „Grande Chaumière”, frecventând, în acelaşi timp, atelierele lui Brâncuşi şi Bourdelle. Man Ray, sosit şi el pe malurile Senei, deschide un studio de portrete şi caută un asistent care „nu se pricepe deloc la fotografie”.

Întoarsă în Manhattan cu câteva luni înainte de crahul bursier din 1929, Berenice Abbott începe seria de fotografii ale oraşului, sesizând contrastele între vechi şi modern. Imaginile ei extraordinare, în alb-negru, erau realizate cu o cameră 20×25 de centimetri, care îi permitea vederi detaliate, pregătite cu o minuţiozitate extraordinară înainte de a fi trecute în tiraje. Celebra imagine „Night View” nu putea fi surprinsă decât dintr-un singur loc, Empire State Building, la o dată foarte precisă, 21 decembrie, ziua cea mai scurtă a anului, şi numai în interval de o oră, între 16.30 şi 17.30…
Esenţa fotografiei constă în raportul cu timpul. Rolul fotografului este să înregistreze clipa care dispare. Totuşi, imaginile lui Abbott, ca şi cele ale lui Atget sau Lewis Hine, nu sunt nostalgice. Fotografia, aşa cum o concepe ea, trebuie să „vină de la sine”. Nu trebuie să imite pictura, ci să-şi caute esenţa în raport cu clipa, considera Berenice Abbott, deranjând astfel fotografii intelectualişti.

Abia la mijlocul anilor ’70, Berenice Abbott avea să fie însă recunoscută ca „marele fotograf realist american”, operele ei făcând obiectul mai multor expoziţii. A primit numeroase premii pe care le-a apreciat cu oarecare amărăciune pentru această recunoaştere tardivă. (Victoria Anghelescu)
Citiţi articolul integral pe Cotidianul.ro

Cetatea Arhitecturii şi Patrimoniului din Paris

A circula. Când drumurile noastre dau formă oraşelor

Fragment preluat din Cotidianul.ro

Pe 1.500 de metri pătraţi, „Cité de l’architecture & du patrimoine” din Paris găzduieşte, din 4 aprilie până în 30 iunie 2012, o mare expoziţie, intitulată „Circuler. Quand nos mouvements façonnent les villes” (A circula. Când mişcările noastre dau formă oraşelor), dedicată mobilităţii urbane, gândită cronologic, tematic şi ludic în acelaşi timp. Expoziţia oferă vizitatorilor posibilitatea de a urmări evoluţia conceptelor urbanistice şi a clădirilor generate de circulaţia oamenilor de-a lungul timpului. Străzi şi pieţe, drumuri, autostrăzi, căi ferate, porturi, caravanseraiuri, gări şi aeroporturi, oraşe compacte, oraşe în expansiune sunt concepte care jalonează istoria călătoriilor şi a circulaţiei zilnice.

Toate acestea sunt puse în scenă ca un decor de teatru pentru a transporta publicul în timp şi spaţiu şi pentru a-l provoca să reflecteze asupra mediului înconjurător şi a schimbărilor din viitor, prin intermediul imaginilor, filmelor, benzilor de sunet originale compuse de Louis Dandrel şi Bernard Lubat.

La începutul expoziţiei, vizitatorul asistă la traversarea unei străzi din Evul Mediu, cu toate zgomotele ei, urmează Renaşterea, apoi secolul al XIX-lea, crearea trenului, primul mijloc de transport mecanic generând arhitectura gărilor, de multe ori extraordinară, care a opus nu o dată pe arhitecţi inginerilor. Apoi pot fi văzute toate mijloacele de transport urbane, de la tramvai, automobile, autobuze, metrou şi, de ce nu, la ascensorul care facilitează călătoria în înălţime.

Organizatorul expoziţiei, Jean-Marie Duthilleul, arată că evoluţia oraşelor ar trebui să se desfăşore într-un echilibru subtil între mişcare şi repaus, între locurile în care omul rămâne şi cele prin care trece. Când acest echilibru nu mai există, oraşul nu-şi îndeplineşte rolul de a facilita relaţiile între oameni. (Victoria Anghelescu)
Citiţi articolul integral pe Cotidianul.ro

Renovation and collateral effects

Oana Farcaş, Cătalin Petrişor, Liu Weijian
Expoziţie de artă contemporană
Curator: Ami Barak
GALERIE DIX9
19, rue des Filles du Calvaire 75003 Paris

Galerie Dix9 din Paris găzuiește, până în 28 aprilie 2012, expoziţia „Renovation and collateral effects”, la care participă doi artiști români și unul chinez.

Despre această expoziție, centrată pe efectele războiului rece asupra generațiilor care s-au succedat, curatoarea Amy Barack spune: „Consecinţele războiului rece sunt trăite de generaţii întregi ca nişte pagube colaterale. Într-un mod paradoxal, cei trei artişti abordează acest subiect prin intermediul picturii figurative”. Elementul de legătură între creațiile celor trei este, în opinia criticului, „aerul de familie şi accentul pus pe reabilitarea picturii în contextul postmodern”.

Oana Farcaş este născuta la Cluj-Napoca în 1981. După un doctorat la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, Oana Farcaş şi-a prezentat operele în mai multe expozitii colective în 2011 (Aarhus Art Museum, Aarhus, Danemarca; Plan B Gallery, Berlin, Germania). Mai multe expoziţii individuale i-au fost consacrate (LARMgalleri, Copenhaga, Danemarca; Fundaţia Francès, Senlis, Franţa).

Cătalin Petrişor este născut la Craiova în 1978. A studiat la Unversitatea de Artă si Design din Cluj, unde a obţinut un Master în 2004. El a participat la numeroase expoziţii colective (a IV-a Bienală de artă contemporană de la Moscova; The Artist’s House, Tel Aviv).

Ami Barak este curator independent şi critic de artă; locuieşte la Paris. A organizat numeroase expoziţii („House Trip”, ArtForum Berlin 2007; „Can Art Do More?” Ierusalim 2008; „Re-construction” Young artists Biennale, Bucuresti 2008; „Elixirs of Panacea” Palais Benedictine, Fecamp 2010, „Art for the world (the expo) City of forking paths”, Shanghai 2010). Predă la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. În 2011, Ami Barak a fost curatorul pavilionului român din cadrul Bienalei de la Veneţia.
Vedeţi catalogul în format pdf
SURSA: ICR