NOIMA – SURVIVANTS

Curator: Diana Boldog
Perioada: 4-10 septembre 2020, à la galerie | JOSEPH | 16 PERCHE
Adresa: 16 rue du Perche, 75003 Paris

NOIMA va avea în perioada 4-10 septembrie 2020 prima expoziție în Paris. Comunicatul de presă al expoziției anunță un demers dedicat naturii și renașterii sale, o meditație despre înviere, vindecare, reașezare în matcă. Termenul SURVIVANTS a fost propus de Diana Boldog – curatoarea expoziției – cu puțin timp înaintea crizei COVID-19, ce avea în vedere și sensul renașterii unei școli de artă, a unui stil, a unui oraș, după disiparea tenebrelor unei perioade istorice nefaste. Tensiunea celor câteva luni de distanțare pare să susțină pledoaria pentru conținuturile propuse de NOIMA. Expoziția SURVIVANTS propunea așadar un caz – o grupare ce devine în 2003 o posibilă soluție de atelier comun pentru câțiva tineri pictori formați la finele anilor ´90, într-o facultate aflată în plin proces de reîntemeiere (Astăzi, Facultatea de Arte și Design din Timișoara). NOIMA, un context fertil pentru aspirațiile acelor ani, un cadru potrivit căutărilor și un amplificator al unor voci, altfel izolate.

În expoziția pariziană vor fi prezente lucrări recente de pictură, fotografie sau instalație – obiect semnate de Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Fruntes, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu.

Expoziția are loc sub egida IESA (Institut d’Études Supérieures des Arts), un institut privat din Paris fondat în 1985  și recunoscut de autoritățile statului francez din 1998. Diana Boldog a urmat în cadrul acestui institut studii de masterat în comisariat de artă și expertiză a pieței artei contemporane. IESA a urmărit din primii săi ani un profil internațional și avantajul studiului aplicat în instituții de prestigiu (muzee etc), afilierea la rețele sau programe precum Studialis – Galileo, Erasmus etc. În ultimii ani IESA a preluat și componenta de formare în domeniul artei și culturii a holding-ului Drouot Patrimoine. Institutul este activ acum în Paris, Londra, Bruxelles și Beijing.

În preambulul expoziției pariziene va avea loc la Ambasada României în Republica Franceză un eveniment privat (datorită contextului actual) în care va fi proiectat filmul „NOIMA Work in Progress”, realizat de Olimpiu Vuia, Simone Vumbaca și Sorin Scurtulescu. Documentarul cuprinde interviuri cu pictorul Constantin Flondor, istorici de artă, curatori sau galeriști cu care grupul a interacționat în timp: Ileana Pintilie (Timișoara), Ovidiu Bădescu (Timișoara), Denise Parizek (Viena), Alan Jones (New York și Veneția) și imagini din arhiva personală a lui C. Flondor, sau din arhiva grupării. În cadrul evenimentului realizat cu sprijinul domnului ambasador Luca Niculescu, vor fi invitate cadre didactice ale IESA, curatori, artiști și personalități culturale din Franța și România.

În drum spre NOIMA 15 la ICR Budapesta – de vorbă cu Horațiu Lipot

Horațiu Lipot a studiat istoria artei la Universitatea Națională de Arte din București, după care a lucrat timp de 6 ani ca specialist în artă contemporană la cea mai mare casă de licitații din România. În calitate de curator, el a realizat numeroase expoziții de artă în România. concentrându-se preponderent pe identificarea și promovarea artei din zona super-contemporary (artiști până la vârsta de 35 de ani). L-am invitat să răspundă câtorva întrebări între două importante călătorii-proiect. Horațiu Lipot tocmai s-a întors din Ulft – Olanda, de la cea de-a 26-a ediție a Huntenkunst, un eveniment ce atrage an de an tot mai mult public dornic să vadă lucrări semnate de sute de artiști contemporani din peste 30 de țări invitate. Evenimentul presupune în fiecare an o secțiune centrală dedicată unei anume țări. Anul acesta a fost rândul României, iar Horațiu Lipot a fost curatorul acestei selecții propuse comitetului executiv al Huntenkunst. În 7 iunie, va fi prezent la Budapesta pentru deschiderea expoziției NOIMA 15. Evenimentul este organizat de ICR Budapesta în colaborare cu grupul NOIMA.

Andrei Rosetti: Horațiu Lipot, aș vrea pentru început să ne adresăm unui public mai puțin specializat. Te rog să ne spui, în câteva cuvinte, ce face un curator, mai exact? Vorbim de un termen relativ recent, folosit frecvent în lumea artei, însă arareori explicat. Găsim mai ușor omonimul juridic explicat în mai toate dicționarele… Câteva universități sau facultăți de artă de la noi încep să îl vehiculeze…

Horațiu Lipot: În Codul Ocupațiilor din România, meseria de curator este una relativ recentă, reglementată abia în anul 2016. În acest caz, curatorul are parametrii unui custode, atributele menționate fiind conservarea și prezentarea unei colecții, fie ea privată sau publică. Însă pentru cei specializați – cum spuneți, conceptul de curator are mai degrabă valențele unui evaluator acreditat de către cei din mediul său profesional să identifice, să construiască și să emită prin aceste acte, judecăți de valoare asupra producției artistice pe care o consideră relevantă într-un context ales. Punctez acest ultim aspect pentru că un curator trebuie să își aleagă o zonă, un curent, spațiu temporal, problematică etc. în interiorul căreia să opereze – generalitatea, ca în orice alt domeniu de specialitate, nefiind oportună. Tradițional, activitatea curatorială a fost practicată de către teoreticieni sau istorici de artă, însă tendința actuală este de a pune în discuție termenul și utilitatea actului curatorial, vehiculându-se, în presa de specialitate occidentală, nu în puține cazuri ideea de inutilitate sau chiar de moarte a curatoriatului. În acest caz, tendința ultimilor ani, atât la nivelul evenimentelor de galerie cât și în cadrul bienalelor de artă, a fost de a promova artiști vizuali în rolul de curator sau, în unele cazuri, chiar personalități publice din zona mass-media.

– Din perspectiva ta, cum e să fii curator în România?

– Dacă, după cum spuneam, în Occident rolul curatorului este actualmente pus in discuție, în mediul autohton acesta abia ce începe a fi reglementat. De prea multe ori, activitatea curatorială este înțeleasă exclusiv ca selectarea și aranjarea unor lucrări de artă (de preferință pictură) pe niște pereți (de preferință cu simeză). Activitatea curatorială, ca și cea artistică astăzi, presupune, în primul rând, accesul la mijloace de producție (burse de cercetare, utilizarea de tehnologie de ultima oră sau manipularea spațiului în urmărirea unei idei etc.), care, într-o piață încă emergentă ca cea din România, este aproape inexistent.

– Ai revenit în țară de câteva zile după experiența Huntenkunst. Cu ce impresie te-ai întors din Ulft?

– Pot spune ca a fost o experiență mai mult decât benefică. În linii mari, m-aș rezuma la contactul cu o lume în care profilul colecționarului, profilul galeriilor, raportul societății cu arta este total diferit de cel cunoscut în interiorul granițelor. Vorbim, în fapt, de o piață matură de artă vs. o piață emergentă, de claritate vs. entuziasmul începuturilor. Trebuie să menționez că am simțit aceași percepție venind și din partea publicului amator de artă olandez, interesul lor concentrându-se, pe langă reputația excelentă de care beneficiază arta contemporană românească în ultimii ani, pe exotismul unei culturi si al unui spațiu total diferit de al lor.

– Ce înseamnă Huntenkunst ca eveniment de artă internațional? Ce specific și ce amploare are?

– Specificul evenimentului este de târg de artă. Ajuns la a 26 ediție și cu o frecvență anuală, este, ca mărime, unul din primele cinci târguri de artă din Olanda, concentrând aproximativ 9000 de vizitatori în cele trei zile de expunere. Spre deosebire de România, care are un singur asemenea eveniment de profil – Art Safari (care în acest an a operat exclusiv ca pavilion de artă), în Olanda asemenea evenimente sunt organizate de către fiecare regiune în parte.

– Care a fost misiunea ta în acest proiect? Spre ce conținut curatorial te-ai îndreptat? Ce feedback ai până acum?

– Fiind un târg de artă, activitatea mea nu a fost propriu-zis una curatorială, ci mai degrabă organizatorică. Propunerea de a găzdui în acest an România în pavilionul central a venit din partea comitetul directoral, cu care am început colaborarea în urmă cu un an. Dintr-o selecție de 46 de portofolii trimise de către mine, comitetul a făcut o selecție de 7 artiști: Andreea Albani, Alina Buga, Adrian Dică, Diana Manole, Sorin Maxim, Daniel Roșca și Victoria Zidaru. După acest pas, misiunea mea în organizarea evenimentului a fost selecția operată cu fiecare artist în parte, panotarea expoziției și promovarea Huntenkunst 2018. Pe lângă interesul comercial, unul dintre artiștii prezenți – Victoria Zidaru – a primit o altă invitație de participare la ADAF 2018 Amsterdam, al doilea cel mai important eveniment de profil din Olanda, cât și o apariție pe prima pagină în presa locală.

– artavizuala21 a încercat să consemneze în ultimii ani proiectele NOIMA. Spune-ne câteva cuvinte despre expoziția pe care o pregătiți în cadrul ICR Budapesta sub semnătura ta curatorială. Care este filtrul tău curatorial?

– Cunoscând destul de bine NOIMA în ultimii 5 ani de zile, atât la nivelul membrilor cât și a activității expoziționale, am dorit ca în această expoziție aniversară (care, datorită cifrei rotunde, poate fi interpretată și ca un prim blianț al grupului) să conturez mai bine drumul pe care însăși NOIMA l-a ales după anul 2014. Cu un nucleu mult mai bine conturat, spre deosebire de perioada formativă, când erau invitați diversi artiști în cadrul expoziților grupului sau testate diverse formule de coabitare a NOIMA, odată cu anul menționat grupul glisează către ideea de colectiv în detrimentul celui de grup, mult mai specific strategiilor artei contemporane actuale. Cred că aici este și cheia receptării lor pozitive din ultimii ani la nivel internațional, manifestările în spații occidentale unde au fost inivitați fiind, de cele mai multe ori, acțiuni comune din zona performance-lui pictural, al happening-ului sau intervenții în spațiul public. Pe lângă aceasta, nu am putut omite nici acea specificitate a grupului, încă existentă în arta românească, de continuitate a unei tradiții artistice autentice spațiului, practicată de cele mai multe ori prin schimbul direct maestru-discipol. De aceea, circuitul expozițional este conceput pentru a închide, în desfășurarea sa, o problemă din sfera picturii, de tratare a luminii și spectrului cromatic – mai exact, urmărind un parcurs matematic delimitat. Vă invităm la vernisaj, chiar și virtual, pentru a descoperi care este aceasta.

– Ai colaborat uzual cu un artist sau cu o selecție de autori gândită de tine, cum ți se pare colaborarea cu o grupare care presupune deopotrivă individualități consonante și demers colectiv?

– Avantajul cu grupul NOIMA a fost tocmai că nu există acest ambitus al personalităților. Ciprian Bodea este NOIMA. Cosmin Frunteș este NOIMA. Dan Gherman este NOIMA. Andrei Rosetti este NOIMA. Sorin Scurtulescu este NOIMA. Și NOIMA sunt toți aceștia și ceva mai mult. Ce voiam să spun este că nu am simțit nici o secundă că în discuții aș fi dialogat cu unul dintre membri, ci cu întreg colectivul.

– Ai lucrat în cea mai mare casă de licitație din România. Cum cântăresc pentru tine anii de experiență în piața secundară de artă? Care sunt cele mai prețioase acumulări de acolo?

– Primul avantaj pe care l-aș menţiona este contactul direct cu o producție artistică imensă. În cei șase ani de zile, pot spune că mi-au trecut fizic prin mână aproximativ 20000 de lucrări de artă, de la începutul secolului al XIX-lea până în zorii anilor 2000. Un alt avantaj, în acest context – pe care consider că instituțile muzeale nu îl au – este faptul că întâlnești nu doar capodoperele, cât și operele mai puțin relevante sau falsurile în creația unui artist. Consider că, pentru a înțelege creația artistică a unui autor în totalitatea ei, ai nevoie și de aceste elemente. Un alt factor important a fost, pentru mine, dat tocmai de specificitatea pieței de artă românești, mai degrabă de condiția de nișă a acesteia. Când ne referim la piața de artă secundară, care se învârte anual în jurul sumei de 15 mil. Eur, ar trebui să menționăm și faptul că, din cele cinci case de licitații existente, cea menționată deține peste 80% din această piață. Vorbind de acest cvasi-monopol, avantajul constă în stabilirea relațiilor în interiorul câmpului profesional, decidenții culturali migrând, ca în orice piață de capital, către vârful economic al acesteia.

Interviu realizat de Andrei Rosetti

NOIMA (15 anni) sul muro

Miercuri, 4 aprilie, ora 18.30, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, va avea loc vernisajul expoziției „NOIMA (15 anni) sul muro” semnată de grupul NOIMA.

Expoziția marchează, alături de alte evenimente anunțate în acest an în Budapesta, Paris și Viena, 15 ani de activitate ai grupării. Lucrările prezente în selecția expoziției „NOIMA (15 anni) sul muro” aduc în atenția publicului secvențe de proiecte personale, cercetări recente alăturate unor lucrări realizate pe parcursul celor 15 ani de când gruparea activează.

„NOIMA (15 anni) sul muro” este rezultatul unui parteneriat între curatorul Cristian A. Damian (IRCCU, Veneția) și curatorul Denise Parizek (12-14 Contemporary, Viena).

Grupul NOIMA este întemeiat în 2003 în zona de vest a României. Fondatorii grupării sunt formați în școala de pictură timișoreană, la finele anilor ’90, în atelierele coordonate de pictorul Constantin Flondor – invitat să expună alături de foștii săi studenți în Veneția. Primele dialoguri se nasc în facultate, în Galleria ’28 (Timișoara) și Cafeneaua Literara Joy’s (Arad). Gruparea devine un context necesar spre a evita izolarea, autismul (cultural), un cadru favorabil căutării unor direcții de conținut, un amplificator al unor voci, altfel izolate. NOIMA înseamnă, întâi de toate, un atelier colectiv de pictură, deschis adesea altor medii de exprimare – video, fotografie, instalație sau performance.

Debutul NOIMA, în 2003, este legat de plein air. NOIMA păstrează în ani dialogul cu lucrurile văzute, studiul în natură. Oricare ar fi fost în timp proiectele grupării, lucrul în plein air rămâne sursa de documentare, dar și subiect în sine. Multe dintre acțiunile grupării din ultimii ani se sprijină pe experiența studiului de observație al realității înconjurătoare. Outside in. Cu timpul însă, expozițiile NOIMA devin adesea alcătuiri ce însumează preocupări de atelier ale membrilor grupării sau ale unor colegi invitați, lucrări provenite din căutări mai degrabă personale. NOIMA numește generic aceste compuneri: Inside out.

Cu sprijinul ICR este publicat în 2011 volumul „Adnotări – lecții de pictură”, proiect editorial inițiat și realizat de Constantin Flondor și gruparea NOIMA. Apariția volumului este secondată de colocvii, lansări de carte și expoziții. În 2014, NOIMA devine periodic „loc de joacă”. Un organism, o formă de viață (poate și în sensul în care Wittgenstein definește termenul). Prin intermediul unor acțiuni ale grupării, sesiuni de pictura și desen performativ în contexte și locuri diferite, sunt căutate convenții provizorii ale unei posibile gramatici colective.

NOIMA (15 anni) sul murova include și lucrări din anii 2000 semnate de Sorin Neamțu și Sorin Oncu, doi dintre fondatori ce au părăsit ulterior proiectul NOIMA. Expoziția de față se înscrie în linia Inside Out a grupării, compusă în prezent din cinci membrii activi în Europa și SUA (Ciprian Bodea, Cosmin Frunteș, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Dan Gherman).

Grupul este reprezentat de galeria vieneză 12-14 Contemporary (Denise Parizek /CEO / Curator) și de proiectul Schleifmühlgasse 12-14 (artist collective).

Expoziția este organizată de Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția în parteneriat cu galeria vieneză 12-14 Contemporary și va putea fi vizitată până pe data de 27 aprilie 2018 în Mica Galerie a IRCCU Veneţia, Cannaregio 2212 – 30121 Veneţia.

ROAD SHOW EAST merge mai departe…

Timișoara, Belgrad, Zagreb, Ljubljana, Viena.

ROAD SHOW EAST se oprește sâmbătă, 24 februarie 2018 la ora 19.00, la Casa Artelor / Galeria Pygmalion din Timișoara, str. Episcop Augustin Pacha nr. 8. Expoziția ce va fi pentru scurt timp deschisă aici este o cea de-a doua oprire din cuprinsul unei călătorii spre est pe care doi artiști, Agnes Hamvas & Hubert Hasler, au hotărât să o întreprindă prin hățișurile unei Europe din ce în ce mai lipsită de ideal comun, în care neacceptarea celuilalt pare să redevină regulă. Primul obiectiv al celor doi artiști proveniți din țări europene diferite și din contexte sociale diferite, este interacțiunea cu aceleași subiecte întâlnite în drumul lor. Rezultate ale acestui demers au fost expuse la finele anului trecut în Galeria Knoll din Budapesta, o primă foto-instalație, în fapt nucleul expoziției Road Show East deschisă acolo. Parcursul celor doi artiști continuă: Timișoara, Belgrad (Galeria Ostavinska), Zagreb (Galeria Greta), Ljubljana (Chemical Institut Ljubljana), Viena (12-14 contemporary).

Cel de-al doilea obiectiv pe care Hamvas și Hasler îl au în vedere este o prelungire a meditației lor despre diversitate, rădăcini istorice comune, limbaj și granițe. Călătorind prin zonele estice ale Uniunii Europene sau în părți ale Europei încă neincluse în această uniune (Serbia), cei doi au văzut în acest drum oportunitatea de a colecta abordări contemporane ale artei și a le duce cu ei peste granițe de-a lungul călătoriei, fiecare oprire-expoziție cuprinzând astfel de proiecte invitate (instalații foto-video, materiale neconvenționale și desen performativ etc). Proiectele invitate în Galeria Pygmalion din Timișoara sunt semnate de Amalie Atkins, NOIMA, Dragos Hanciu, András J. Nagy, Adrijan Karavdić, Jiri Kocica, Michael Koch, Gani Llalloshi, Siniša Labrović, Bojana Stamenkovic. Evenimentul este realizat in cooperare cu Forumul Cultural Austriac si cu mai multe spatii si platforme de arta contemporană.

În noiembrie 2017, la invitația galeriei vieneze 12-14 Contemporary, a curatorului Denise Parizek cât și a artiștilor organizatori Agnes Hamvas & Hubert Hasler, Grupul NOIMA a realizat în deschiderea ROAD SHOW EAST la Galeria Knoll din Budapesta un desen performativ intitulat Three Act Circle. Acțiunea continuă investigaţiile grupării Noima cu privire la perspective vizuale colective, în linia celorlalte încercări realizate în ultimii ani (Bringing Light 2015, Light Air Wind 2016, Horizons, dLight 2016).

De această dată Noima pornește desenul colaborativ de la premisa unui scop comun – realizarea împreună a desenului unui cerc. Acțiunea cuprinde trei momente, fiecare cu desenul, coregrafia și materialele specifice și vizând diferite nuanțe comportamentale ce pot apărea într-o situație de conlucrare. Sorin Scurtulescu, Ciprian Bodea, Cosmin Frunteş și Andrei Rosetti au lucrat și de această dată fără simulări prealabile respectând însă un set de reguli convenit pentru un timp dat. Acțiunile grupului Noima începute în 2015 sunt în atenţia Denisei Parizek pentru un viitor proiect curatorial colectiv internaţional inspirat de gândirea lui Wittgenstein cu privire la limbaj. Three Act Circle va fi prezent în selecția viitoarelor stații ale Road Show East într-o video-instalație document.

Un alt proiect invitat în selecția ROAD SHOW EAST este filmul The Floating Bridge / Brudina semnat de Dragoș Hanciu, un film care are la activ mai multe premii, nominalizări și proiecții internaționale. Brudina (regionalism ce definește un fel de bac, un pod plutitor ce unește malurile unui râu) e un eseu documentar despre izolare, singurătate și destin. Filmul se sprijină pe detalii recurente, uneori concise, alteori poetice din viața a doi protagoniști Evi și Stelică, lucrători pe brudină, interogând relația acestora cu timpul, într-un univers (cerc închis) ce cuprinde curgerea apei, malurile, lanțurile, scripeții și, desigur, brudina. În timp ce pe autostrada aflată la 1 kilometru distanță se rulează cu 130 de km/h, podul cvasi – improvizat din fiare plutește lent de niciunde către niciunde.

NOIMA: picturi recente la Karlsruhe

Cu ocazia aniversării a 25 de ani de înfrățire a orașelor Timișoara și Karlsruhe, Grupul NOIMA, (compus din pictorii Ciprian Bodea, Cosmin Frunteș, Dan Gherman, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu), va reprezenta partea română în cadrul unui eveniment cultural.

Expoziția NOIMA intitulată „Recent Paintings” va fi vernisată pe data de 8 septembrie de la ora 19 în spațiul „V8 Plattform Für Neue Kunst” de pe strada Viktoriastrasse 8, din Karlsruhe.
Grupul NOIMA, a fost fondat în anul 2003 susținând până în prezent peste 30 de expoziții în România, Austria, Germania și Belgia.
Expoziția din Karlsruhe este un eveniment susținut de Primăria orașului Karlsruhe, Primăria Municipiului Timișoara, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, V8 Plattform Für Neue Kunst, Fundația Interart Triade și Galeria 12-14 Contemporary din Viena.

Prietenia dintre Timișoara și orașul Karlsruhe a fost marcată în acest an aniversar de mai multe întâlniri. Astfel în luna aprilie viceprimarul Dan Diaconu a condus delegaţia Timişoarei la această aniversare care a fost marcată în Germania prin mai multe evenimente.De asemenea pentru a celebra prietenia ce ține de un sfert de secol la finalul lunii mai primarul orașului Karlsruhe, Dr. Frank Mentrup cu mai mulți oficiali din orașul german au venit în capitala Banatului, pentru a participa la o serie de evenimente printre care: expoziția de artă contemporană a artistei germane Rosemarie Trockel, de la Muzeul de Artă, instalația și performance-ul pregătite de artistul Adrian Florea, împreună cu studenții de la Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, lectura autoarei Hedi Schulitz, numită „Femeia din umbră – o poveste familială din Karlsruhe” la Casa Adam Müller Guttenbrunn, deschiderea oficială a primei ediții a Zilelor Culturii și Economiei Germane în Banat, acompaniată de un concert al Orchestrei Filarmonicii Banatul.

Evenimentele culturale prezentate anul acesta în cele două orașe sunt premisa viitoarelor colaborări din domeniul cultural mai ales în contextul 2021, anul în care Timișoara va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii.