Măturând praf, cenuşă şi nisip

Swept Away: Dust, Ashes, and Dirt in Contemporary Art and Design

MAD Museum, New York
7 februarie – 12 august  2012
Curator: David MacFadden

MAD (Muzeul de Artă şi Design) investighează modalităţi de lucru situate la intersecţia dintre tradiţional şi neobişnuit. Până în luna august 2012,  o serie de expoziţii prezintă publicului metode, materialele şi tehnici folosite de artişti a căror muncă poate fi amplasată  în „zona” experimentală a artei contemporane şi proiectării.

34 de lucrări, aparţinând unor artişti din toată lumea, cercetează „optica unei mici realităţi”, o realitate legată de timp care transformă „natura în artă”. Grafica, asamblarea şi culoarea, cu ajutorul prafului, cenuşii şi a nisipului, sunt modalităţi de lucru la care apelează artiştii contemporani în creaţia de forme sculpturale.

Jim Dingilian creează peisaje urbane în sticle / Foto: Arts Observer

Ancheta neobişnuită, folosind aceste medii (praf, cenuşă, mizerie şi nisip), subliniază prin intermediul producţiilor artistice perezentate câteva probleme legate de natura trecătoare a existenţei umane, de artă şi viaţă, calitatea şi conţinutul de memorie sau de pierdere şi dezintegrare.
Vizitatorii pot participa efectiv în realizarea acestor instalaţii având posibilitatea de a fi alături de artişti în procesul de creaţie.

Margaret Boozer – Correlation Drawing/Drawing Correlations
(pământ în cutii din plexiglas împărţite în opt secţiuni) /
Foto: Arts Observer

O gama completă de programe însoţeşte evenimentul expoziţional pe toată perioada desfăşurării acestuia. Expoziţia este mediatizată printr-o serie de interviuri cu artiştii participanţi şi editarea unui catalog.

Artiştii participanţi şi lucrările din expoziţie sunt:
Phoebe Cummings (UK) – Dirt, Paul Hazelton (UK) – Dust, Kim Abeles (US) – Smog, Igor Eskinja (Slovenia/UK) – Dust, Lee Stoetzel (US) – Sand, Alexandre Orion (Brazil) – Automobile soot graffiti (video), James Croak (US) – Dirt, Elvira Wersche (NL/DE) – Sand, Catherine Bertola (UK) – Dust, Jim Dingilian (US) – Smoke, Studio Glithero (UK) – Fire and Smoke, Su Zhiguang (China) – Urban Soot, Andy Goldsworthy (UK) – Sand photographs, Stephen Livingstone (UK) – Smoke and Ashes, Cai Guo-Qiang (China/US) – Gunpowder ash, Julie Parker (UK) – Lint, Antonio Riello (IT) – Burned books.

James Croak – The Persistence of Modernism, 2012 (detaliu) / Foto: Arts Observer

Expoziţia Swept Away: Dust, Ashes, and Dirt in Contemporary Art and Design (Măturând: praful, cenuşa şi mizeria în Arta Contemporană şi Design) este posibilă prin intermediul Inner Circle, fiind realizată cu fonduri publice Netherlands Cultural Services.
MAD promovează zona de cercetare interdisciplinară situată între artă, proiectare şi instalare concentrându-şi activitatea asupra modului în care artiştii transformă diverse materiale prin procese specifice creaţiei contemporane, de la tehnici tradiţonale până la cele digitale.

Museum of Arts and Design / MAD Museum
www.madmuseum.org
SURSA: MAD Museum; Foto: Arts Observer

Anya Gallaccio la Thomas Dane Galerie

Metafora dintre lumină şi artă

Thomas Dane Galerie din Londra prezintă expoziţia de instalaţie aparţinând artistei Anya Gallaccio, în perioada
23 martie – 07 mai, 2011.

Expoziţia este o călătorie prin spaţiu şi timp, pentru care Anya Gallaccio a cules fire de de nisip din depozite stratificate ale deşertului din Nevada, Utah şi Arizona, particole care au fost transportate apoi la Londra. Călătoriile transatlantice ale lui Gallaccio, prin intermediul nisipului ca mediu de exprimare plastic, evocă drumul personal a artistei însăşi, din momentul în care a luat decizia să părăsească Marea Britanie, acum trei ani, pentru a-şi asuma poziţia de profesor de arte vizuale la Universitatea din California din San Diego.

Anya Gallaccio s-a născut în Scoţia, în anul 1963 şi a studiat la Goldsmiths ‘College, Universitatea din Londra (1985-1988) şi Politehnica Kingston (1984-1985).
Ea lucrează cu materii organice, cum ar fi de exemplu fructe, legume şi flori, materiale supuse unor schimbări pe timpul cât sunt expuse. Cele mai multe dintre aceste materiale de lucru pur şi simplu se degradează, demonstrând efemeritatea artei, creaţia ei fiind greu de achiziţionat în aceste condiţii de către public sau de colecţii private. Ea a fost nominalizată în anul 2003 pentru Premiul Turner, intrând în atenţia publicului la sfârşitul anilor 1980, alături de un grup de tineri artişti care expuneau la Londra în expoziţia Freeze, expoziţie curatoriată de Damien Hirst, în urma căreia a luat fiinţă grupul Tinerilor Artişti Britanici. Din acel moment ea a avut o serie de prezentări expoziţionale personale atât în Marea Britanie, cât şi în străinătate. Timpul, pe de o parte, iar de cealaltă parte calitatea imprevizibilă a instalaţiilor sale, sunt două concepte ce se referă la istoria performanţei şi, în acelaşi timp, la tradiţia pentru sculptură. Această fascinaţie care cuprinde un ciclu de transformare şi degenerare, proprietăţi inerente a materialelor organice, se află în centrul preocupărilor lui Anya Gallaccio.

Priviţi cu atenţie la o crăpătură în perete şi ar putea fi şi Grand Canyon”, spunea Robert Smithson.

Călătoria Anyei Gallaccio a început în Valea Morţii din SUA, formând pe parcusul întregii acţiuni un clişeu definit ca o eliberare de pasiuni şi, purificator de emoții, o excursie care ajunge ajunge în cele din urmă la Londra.
Formale şi nisipul se combină cu fragmente din sticlă pentru a compune imaginea, asemenea unei proiecţii care depinde de lumina soarelui şi este apoi proiectată pe podea sau pereţii galeriei, instalaţia depinzând de diferitele momente ale zilei. Fereastra devine un aparat, folosit în cazul de faţă pentru proiecţia unui peisaj imaginar, care este rezultatul unei experienţe personale în deşert, o experienţă „filtrată” prin lentila unui design arhitectural. Pornind de la această logică, Gallaccio produce o intervenţie sub forma unui „asamblaj” care se angajează atât în moştenirea Land-Art, cât şi a artei abstracte de la începutul secolului al XX-lea.
Nisipul suferă şi el o transformare sau, mai degrabă, o schimbare cromatică. Culorile artei străvechi, care configurau primele imagini create de mâna omului, cum ar fi de exemplu galben-ocru, roşu de fier, siena sau gri, se combină în construcţia unor compoziţii geometrice, constructiviste şi un hiper-play saturat de vizualitatea senzuală, devenind un semn distinctiv al creaţiei artistei Anya Gallaccio. Lumina şi  sticla de la etajul galeriei invită imaginaţia privitorului să călătorească prin intermediul particulelor microscopice de nisip, amplificând relaţia metaforică dintre lumină şi artele vizuale. (Grigore Roibu)