Dialogul artelor la Salon pe Balcon

Timp de trei zile, începând din 1 iunie până pe 3 iunie, 42 de plasticieni au invitat publicul iubitor de artă la o plimbare culturală pe logiile interioare de la etaj ale Muzeului de Artă din Cluj. Scopul acţiunii a fost cel de a „deschide” atelierele plasticienilor în faţa celor care doresc să cunoască mediul artistic clujean. „Salon pe Balcon” este un proiect de început care îşi propune să contribuie la inițierea unei forme contemporane de dialog între societate, artiștii ei și operele lor. Expoziţia colectivă de artă contemporană a fost iniţiată de artiştii Vasile Gheorghiţă, Ioana Antoniu, Elian, Lucia Lobonţ, Radu Pulbere, Radu Şerban, Ovidiu Tarţa, membri ai Filialei din Cluj a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Mai mult despre eveniment aici.

Această prezentare necesită JavaScript.

În urma acestui proiect artistic am stat de vorbă cu trei dintre iniţiatorii evenimentului:

Lucia Lobonţ: Ideia „Salonului” aparţine domnului Vasile Gheorghiţă. El a venit cu propunerea de a face un târg de artă. Nu am putut realiza acel proiect aşa cum a fost conceput iniţial. Prin indermediul acestei expoziţii încercăm să demarăm o acţiune experimantală. În momentul de faţă nu avem o galerie pentru expoziţii, ci doar un spaţiu ticsit cu lucrări. Am hotărât să facem o expoziţie nonconvenţională, o expoziţie în care oamenii să vină, să ne cunoscă, să ne cunoaştem noi între noi şi, nu în ultimul rând, să vindem lucrări. Domnul director Călin Stegerean ne-a propus această perioadă pentru expoziţie, 1, 2 şi 3 iunie, o perioadă care vine imediat după „Zilele Clujului” şi care continuă cu momentul de început al TIFF-ului. Expoziţia se integrează în programul muzeului care are proiecţii de filme, concerte şi alte manifestări culturale. Este o expoziţie în care fiecare artist se prezintă aşa cum vrea el. Dealtfel, arta din Cluj, aşa cum reiese din această expoziţie, o pot numi una tânără, spontană şi cu artişti dornici de a participa în cadrul evenimentelor culturale majore. Mai mult, evenimentul contribuie la cunoaşterea de către public a mediului artistic clujean şi în urma întâlnirii noastre vom şti unde să ne căutăm unii pe alţii.

Radu Pulbere: Acţiunea la care suntem prezenţi este modalitatea noastră la care am apelat pentru a încerca să deblocăm starea în care se afundă prezenţa artei în oraş. Folosim unul din puţinele spaţii care a rămas destinat artelor şi pe care ne bazăm în activitatea noastră. Într-un fel, lucrările sunt expuse în interiorul Muzeului de Artă şi, în acelaşi timp, investighează un spaţiu nou, unul nonconvenţional, aflat în exteriorul sălilor obişnuite. Acţiunea are scopul de a face posibilă o întâlnire între grupurile de colegi, artişti şi public. Am profitat de manifestarea majoră care este TIFF. Ne bucură faptul că ne putem întâlni şi avem ocazia de a discuta între noi în cadrul acestui proiect pilot. Este o încercare de a vedea cum funcţionează o relaţie care presupune organizare, coeziune şi promovare. Din acest punct de vedere cred că ne-am atins scopul.

Radu Şerban: Fiecare dintre noi poate vedea acestă manifestare în mod diferit. Eu văd această acţiune ca o ieşire în public, asta pentru că artiştii stau, de obicei, izolaţi în ateliere lor unde publicul pătrunde mai greu. Am ieşit în faţa publicului, în întâmpinarea lui, într-un spaţiu nonconvenţional, pe logiile muzeului destinate promenadei. Artiştii nu sunt în general comunicativi şi acest eveniment ne-a adus împreună pentru a schimba diverse idei. Fiecare plastician participă în această expoziţie cu ceea ce îl reprezintă. Nu ştiu dacă sunt lucrări vandabile. Sunt orientări diferite. Sunt lucrări ce se situează atât într-o zonă convenţională, tradiţională, dar şi lucrări experimentale. În ansamblu prezentăm domenii ale artelor care se adresează tuturor gusturilor.
(A consemnat Grigore Roibu)

Salon pe Balcon

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca
1, 2 și 3 iunie 2012

Salon pe Balcon este o inițiativă a unui grup de artiști, membrii ai Filialei din Cluj a UAP, organizată în colaborare cu Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Artistul și sensul creației contemporane au nevoie de public, de amatorii și cumpărătorii de artă ca participanți activi la modelarea perspectivei și dinamicii evoluției creației contemporane ca un ansamblu de idealuri și nevoi colective. Construcția acestei relații presupune în primul rând cunoaștere și respect reciproc într-un climat de dialog.
În condițiile restrângerii îngrijorătoare a spațiilor destinate artei contemporane și a preocupării pentru crearea de oportunități de prezentare și întâlniri ale artiștilor cu publicul din Cluj-Napoca, expoziția își propune inițierea unei alternative dinamice a prezentărilor de artă contemporană. Continuând inițiativa Atelierelor deschise, manifestarea vizează și o dimensiune socială importantă, oferind cadrul întâlnirii directe a celor interesați de artă cu artiștii și lucrări din creația lor curentă, într-un spațiu anexat muzeului și neconvențional pentru prezentarea de operă.

Cluj-Napoca este un centru artistic important şi reprezentativ pentru arta contemporană românească, în care își desfășoară activitatea de creație peste 1000 de artiști absolvenți ai universităților de artă din Cluj-Napoca, București și altor universități de artă din România, de cele mai multe ori mai cunoscuți în țară și în străinătate decât acasă în orașul lor.
Publicul are prilejul de a se întâlni cu operele unui grup de artiști și personal cu aceștia la Salon pe Balcon, într-un cadru mai puțin neutru și formal decât o expoziție convențională.

Salon pe Balcon își propune să contribuie la inițierea unei forme contemporane de dialog și relații între societate, artiștii ei și operele lor. Salon pe Balcon include dimensiunea de târg de artă, oferind oportunitatea de achiziționare de opere din creația artiștilor care expun.

Vă invităm în 1, 2 și 3 iunie, între orele 10.00 – 19.00, la o vizită și o plimbare culturală pe logiile interioare de la etaj ale Muzeului de Artă, la Salon pe Balcon. Expoziţia cuprinde lucrări de pictură, grafică, ceramică şi sculptură realizate de peste 40 de artişti clujeni.

Participanţi: Călin Anton, Ioana Antoniu, Mariana Bojan, Manuela Botiş, Teodor Botiş, Ana Călugăru, Margareta Catrinu, Emilia Chirilă, Adina Comşa, Csata Hermina, Dan Vera, Dobriban Emil, Dobriban-Lini Eniko, Diana Drăgan Chirilă, Elian, Farkas Melinda, Gheorghe Feneşan, Arina Gheorghiţă, Vasile Gheorghiţă, Simona Gocan, Mihaela Gorcea, Adrian Grecu, Komives Andor, Viorel Leschian, Lucia Lobonţ, Cristina Metea, Oniţa Mureşan, Mihai Nuţu, Palko Ernest, Felicia Predescu, Nicolae Procopan, Radu Pulbere, Gabriela Ranga, Grigore Roibu, Pepe Rota, Vasile Saraci, Doina Stici, Doina Şerban, Radu Şerban, Ovidiu Tarta, Gil Turculeţ, Natalia Udrea.

Artistul e un producător de artă în folosul comunității și din această perspectivă are legitimitatea de a solicita sprijin din partea membrilor acesteia și instituțiilor pentru a facilita accesul spre medierea unor schimbări culturale neprevăzute, care se petrec mereu în  societatea contemporană. Aceste schimbări solicită o adaptare continuă a capacității noastre de înțelegere și relaționare la orizontul și dinamica provocărilor contemporane.

Arta contemporană ca teritoriu sensibil și interesat de ansamblul evoluției problematicilor, expresiei mediilor și tehnologiilor contemporane, se află constant în avangarda modelării și interogării relației noastre cu lumea și societatea. Paradoxal, reprezentările și ipotezele artistice ne sporesc capacitatea de a cunoaște și a înțelege, ne ajută să acționăm și să gândim dintr-o perspectivă mai liberă, mai neconvențională și neuniformă.
Prin această deschidere, perspectiva artistică este una necesară iar importanța experienței artistice, realitatea și reprezentările acesteia devin fundamentale. Fără a-și aroga statutul de aspecte normative, experiențele artistice ne deschid orizontul spre un mod de percepție mai liber și contextual, creativ.

Suntem, dintr-o asemenea perspectivă, cu toții implicați și responsabili, artiști, iubitori și cumpărători de artă, de sprijinirea și promovarea unui dialog care încă nu beneficiază de nici un suport instituțional oficial în România.

Salonul Naţional de Miniaturi Textile

Gânduri, zâmbet, emoţie…

La Galeria Orizont este deschis, până la 18 martie „Salonul Naţional de Miniaturi Textile”, seria nouă, aflată la a doua ediţie. O reluare a unei manifestări ce devenise tradiţională cu mai mulţi ani în urmă, după ce cunoscuta artistă Şerbana Drăgoescu a iniţiat şi a organizat, anul sau bianual, acest gen de manifestări, incitată de participarea ei la „Concursul Internaţional de Miniatură Textilă” de la Londra, pe care l-a şi câştigat.

Expoziţia actuală, curatoriată de Marijana Biţulescu şi Dan Liviu Roseanu, prezintă 38 de artişti din întreaga ţară.

„Miniatura textilă este un subiect interesant pentru că artiştii se confruntă cu aceleaşi legi ale compoziţiei (cu probleme de formă, culoare, tehnică) ca şi pentru o piesă de mari dimensiuni. Dimensiunea mică presupune minuţiozitate în execuţie, stăpânirea unei tehnologii care să implice şi folosirea lupei, multă imaginaţie, atenţie, pentru ca lucrarea să fie precum o bijuterie. Miniatura textilă poate avea multă forţă şi splendoarea unei lucrări monumentale”, afirma Marijana Biţulescu.
Ineditul acestor miniaturi în perioada contemporană a determinat şi concursuri internaţionale ale genului, cum ar fi cel de la Angers, din Franţa, oraş considerat capitala tapiseriei.

Selecţia lucrărilor a avut în vedere o gamă largă de tehnici şi materiale. În zilele noastre, accepţiunea termenului „textile” lărgindu-se considerabil şi înglobând forme diversificate de construcţie a operei şi materiale care, uneori, nu mai au nimc de-a face cu firul textil. Vizitatorul descoperă astfel piese ţesute, mici bijuterii de tapiserie, cum ar fi cele semnate de Ruxandra Mermeze, autoarea unui peisaj abstractizat, într-o gamă cromatică rafinată, sau Cela Neamţu, la care regăsim motivele tradiţionale ale tapiseriilor de mari dimensiuni, cum ar fi ferestrele ei gotice, dar care se joacă şi pe acest format cu tehnicile şi cu firele de lână.

Aceleaşi fire apar în mici „instalaţii” tridimensionale cu rol decorativ la Ecaterina Marghidan, de exemplu, creează compoziţii mişcate şi pline de culoare la Angela Semenescu, cărora „rama” le conferă aparenţa unui tablou sau „îmbracă” corpuri gemetrice a căror montare într-o compoziţie spaţială oferă multiple posibilităţi decorative.

Frecventă este şi tehnica colajului, mariind materiale diverse, piele pe fond textul, ca la Agnes Forro, ceramică şi fire textile la Cristina Bolborea, prezenţa hârtiei la Claudia Muşat, metal şi material textil în „Insectarul” Ilenei Dana Marinescu sau în compoziţia cu trimiteri medievale semnată de Maria Grumăzescu.
Tridimensionalitatea şi combinarea materialelor este excelent folosită şi în lucrările Danielei Frumuşeanu, într-o piesă în care forme elegante, delicate, textile, din material sintetic, se întreţes, găzduind în centrul lor flacoane subţiri de sticlă al căror lichid, într-un cautat şi reuşit echilbru de mat şi transparent, amintesc de mai vechile ei preocupări alchimice, în timp ce Daniela Drăghici creează somptuoase inflorescenţe albe cărora firele textile le servesc drept caliciu.

Aceeaşi diversitate se regăseşte în mesajul transmis de artişti. Cele mai multe piese au, evident, un caracter decorativ, presupus atât de apartenenţa textilelor la artele decorative, cât şi de dimensiunile lucrărilor. El este mai accentuat în cazul pieselor în care tehnica broderiei joacă un rol preponderent, ca la Georgeta Hlihor, sau în care dantela este materialul de predilecţie, ca la Natalia Udrea, ori în piese tridimensionale, reluând, cu sau fără ironie, obiecte ce împodobeau casele multora dintre bunicile noastre, cum ar fi păpuşile Leontinei Măilătescu, modernizate însă postmodernist, cu întregul umor pe care acest curent îl presupune.

Dacă Marijana Biţulescu imprimă lucrărilor sale o emoţionalitate delicată, prin jocul cu sugestii vegetale al materialelor, prin ţesăturile preţioase, dantelele, elementele de broderie şi prin coloritul predominant pastelat, trecând de la alb la ocru, verde până la negrul încălzit de roşu, într-un joc apropiat de trompe-l’oeil, Mihai Moldovanu introduce în piesele sale portretul cu sugestii de sacralitate, geometrizat, perfect conturat de alternanţa volumetrică pe de o parte, de gama cromatică de cealaltă parte. Un subiect declarat sacru întâlnim la Zoe Vida, cu sfinţii ei brodaţi, coborâţi parcă de pe un perete de biserică, sau la Alina Ioana Muntean, care iveşte din alăturarea firelor de lână un fel de dveră de altar. Un altfel de spiritualitate se degajă din piesa Şerbanei Drăgoescu, care-şi declină pe suprafaţa infimă coordonatele fizice, apartenenţa la o lume mai vastă, marcată de ştampile poştale din alte colţuri ale pământului, alături de simboluri atotputernice ale lumii contemporane, cum ar fi semnul dolarului, întrebându-se şi întrebând, evident, privitorul care este relaţia individului cu ceilalţi, până unde poate merge comunicarea şi dacă este ea posibilă.

Poate că selecţia Salonului de miniatură textilă ar fi putut fi ceva mai riguroasă. Pe de altă parte, o asemenea manifestare este menită în primul rând să ia pulsul creaţiei artistice la un moment dat şi din acest punct de vedere, prin numărul mare de expozanţi din întreaga ţară şi prin diversitatea tehnicilor, ea se dovedeşte şi necesară, şi bine gândită.

În plus, o mare parte dintre exponate pledează convingător pentru statutul de artă fără atributul decorativ, pledoarie importantă în concertul contemporan al tehnicilor artistice.

Şi nu în ultimul rând, această a doua ediţie a noii serii marchează o revenire la normalitate. Să sperăm că ea va dura. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro
Citiţi pe aceaşi temă La galeria „Orizont” – Salonul Național de Miniaturi Textile
Fotografiile din expoziţie au fost publicate prin amabilitatea doamnei Viorela Mihăescu.