Noaptea Muzeelor 2012

Noaptea Muzeelor 2012, organizată pentru a cincea oară consecutiv în România, se va desfăşura pe data de 19 mai.

În premieră, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) propune un circuit-pilot, în Bucureşti şi Cluj unde publicul va primi gratuit, în fiecare muzeu participant, o hartă pe care sunt marcate punctele de interes din noaptea evenimentului.

Noaptea Muzeelor este un eveniment de succes iniţiat de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, aflat deja la a opta ediţie. Evenimentul este patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM). Noaptea muzeelor este pandantul nocturn al Zilei Internaţionale a Muzeelor, care are loc pe 18 mai.
Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) este partener oficial al evenimentului la nivel internațional, coordonând desfășurarea Nopții Muzeelor în România și asigurând o promovare amplă și coerentă a activităților organizate de muzeele românești, în special prin intermediul site-ului special dedicat, www.noapteamuzeelor.ro, dar și a unei campanii de promovare la nivel național.

Laurie Anderson – Boat

12 mai – 23 iunie 2012
New York, 126 Leroy Street

Vito Schnabel prezintă expoziţia de pictură intitulată „Boat”, aparţinând artistei din New York, Laurie Anderson. Recepţia de deschidere va avea loc astăzi, 11 mai 2012. Expoziţia va fi deschisă publicului până pe data de  23 iunie 2012. Spectacolul include, de asemenea, o instalaţie video, „From the Air”, în care Anderson a creat o realitate tridimensională holografică şi o serie de desene intitulată „Lolabelle in the Bardo”, care descrie tranziţia de patruzeci şi nouă zile din „Cartea tibetană a morţilor” ca perioada dintre moarte şi renaştere.

„Pictura mă ajută să improvizez în muzică. Realizarea acestor tuşe mari şi gestuale, ce apar în lucrările mele, îmi creează un sentiment asemănător cu cel în care cânt la vioară”, spune Anderson. „O mare parte din munca mea vine din lumea teatrului… De fapt, aceste picturi aduc în faţa publicului imaginea la scară a teatrului”, adaugă Laurie Anderson. „Boat”, explică ea, „este despre corp: corpul dizolvat, organismul realizat la o scară foarte mică prin desen pentru a identifica Corpul spectacol”.
Un catalog cu texte scrise de Lou Reed şi Anne Carson va însoţi spectacolul. Pentru detalii suplimentare şi imagini de la expoziţie, vizitaţi vitoschnabel.com.

Laura Phillips „Laurie Anderson (născută la 05 iunie 1947) este o artistă experimentalistă de performance, compozitor şi muzician. Ea este cunoscută în primul pentru instalaţiile sale multimedia, asumându-şi rolul de compozitor, poet, sculptor, fotograf, realizator de film, solist şi instrumentist. Numită de revista Rolling Stones Pictor minimalist al melancoliei”, artista de origine americană a experimentat diverse genuri muzicale, devenind celebră cu piesa „O, Superman” din 1981, care a ajuns pe prima poziţie a topurilor din Marea Britanie. Genul artistic abordat este dificil de clasificat, spectacolele ei bazându-se pe sunet, imagine şi mişcare, întregul show situându-se la intersecţia dintre performanţă, mass-media şi tehnologie. Laurie Anderson este, printre altele, un inventator de instrumente. Spectacolele pe care le-a realizat de-a lungul timpului i-au adus titlul de „unul dintre cei mai importanţi artişti multimedia ai vremurilor noastre”. Laurie Anderson a studiat muzică (vioara), istoria artei şi sculptură. Happening-ul şi performance-ul, au însoţit de timpuriu activitatea sa. Încă din anii ’70, atrage atenţia prin performance-urile „Automotive” (unde prezintă o melodie compusă din sunete de claxoane) şi „Duets on Ice”.

În această săptămână o altă instituţie, EMPAC (Experimental Media and Performing Arts Center) îşi manifestă recunoaşterea faţă de activitatea lui Anderson, oferindu-i o rezidenţă cu acces în spaţiul institutului, suport pentru experimente creative, acces la noile tehnologii şi îi permite un dialog permanent cu elevii facultăţii de la Rensselaer.
Laurie Anderson a venit pentru prima dată la EMPAC ca un artist rezident în anul 2009. La EMPAC, Anderson a avut posibilitatea de a experimenta idei noi şi de a integra diverse elemente multidisciplinare de lucru, prin muzică, imagini, voci modificate, marionete şi instrumente electronice. „Este o mare onoare să fiu distinsă cu titlul de artist în rezidenţă”, spune Anderson. „Lucrul cu suportul tehnic şi echipele de producţie, având acces la spaţiile spectaculoase EMPAC şi a resurselor de aici este un vis. Sunt incredibil de recunoscătore pentru această oportunitate”, conchide Laurie Anderson.
Pentru mai multe informaţii despre EMPAC vizitaţi empac.rpi.edu.

Noaptea Albă a Galeriilor

Expoziţii, filme, muzică şi… poveşti pentru noctambuli

Evenimente Culturale

Astăzi, 10 iunie 2011, se desfăşoară a cincea ediţie a „Nopţii Albe a Galeriilor”. Iniţiată în primii ani numai în Bucureşti, ea este organizată, de anul trecut, şi la Cluj. 54 de galerii şi spaţii alternative din Bucureşti şi 12 din Cluj aşteaptă vizitatorii noctambuli cu expoziţii, dar şi cu performance-uri şi diferite alte evenimente.

Printre propunerile mai neobişnuite se numără invitaţia de a regăsi natura într-o… hală a fabricii „Postăvăria Română”. Galeria „Make a Point” îşi începe programul cu atelierul de hrană vie, unde se pregătesc şi se gustă preparate vegetariene crude, iar la biblioteca instalată pe gazon se pot afla, din cărţi şi articole, mai multe despre alimentaţia vie, cele mai benefice plante şi reţete simple. La miezul nopţii, „Sera de cultură vie” oferă proicţii cu fragmente din filme documentare şi seminarii despre alimentaţie şi sănătate prezentându-i pe unii dintre cei mai cunoscuţi activişti pentru o viaţă în armonie cu natura. Şi, evident, o instalaţie artistică realizată special pentru eveniment, în expoziţia de fotografie, include plante, iar muzica, se promite, nu va lipsi.

Galeria „Anaid Art” onorează această noapte cu vernisajul expoziţiei „National Bitch”, semnată Tara (von Neudorf), curator Diana Dochia, interzisă minorilor. Proiectul „National Bitch” reprezintă o istorie a României imaginată şi desenată de Tara (von Neudorf). Este o expoziţie despre Elenele care au schimbat destinul României. O critică acidă, pe alocuri amuzantă şi extrem de personală a celor cinci Elene care au marcat plaiul mioritic în decursul timpului. Publicul este introdus în cadrul expoziţiei de către Ileana Cosânzana. „Fiecare Elenă este înconjurată de evenimentele istorice ce au marcat într-un fel sau altul parcursul poporului român. Fie că este vorba de grevele de la Lupeni, de academician în chimie sau de genţi Louis Vuitton. O ironie caragialească la adresa societăţii româneşti din diferite perioade istorice prezente, trecute şi poate viitoare”, explică Diana Dochia.

Galeria „factor92” participă la Noaptea Albă a Galeriilor/NAG cu expoziţia „Molcom tare”, curatoriată de Erwin Kessler. Galeria „factor92” a debutat recent cu o expoziţie-manifest – calmă, caldă, dar tăios aşezată. „Molcom tare” identifică zona de maxim interes pentru „factor92”: arta care se simte în largul ei ca artă, dar care iese cu toate pînzele sus în acest larg. „Nu obiecte plăcute, simple decoraţiuni interioare, ci lucrări apăsătoare ce împodobesc interioritatea celui ce-şi asumă riscul de a lua arta drept altfel decât o simplă demonstraţie, declaraţie de intenţii (politice etc.) sau mesaj prefabricat. De aceea „Molcom tare” este o expoziţie totodată gravă şi delicată, în care se împletesc texturi suculente cu suprafeţe preţioase pentru a împunge, totuşi, privitorul, sădind în el nesiguranţa, grija, atenţia”.

La Galeria Municipiului Bucureşti, „ELITE Art” găzduieşte expoziţia „Sfori la modă”, rezultatul temei de atelier a Secţiei de Modă a Universităţii Naţionale de Artă, în care materialul predominant este sfoara, prezentată în diverse ipostaze, moduri de împletire şi desfăşurări supradimensionate ale componentelor unui costum obiect. Cele peste 30 de manechine care alcătuiesc expoziţia transmit entuziasmul molipsitor al tinerilor creatori, entuziasm generat de sentimentul libertăţii totale de exprimare.
Tabloul este completat de instalaţia Iustinei Ursu, o instalaţie nonconformistă, construită din ziare şi pantofi supendaţi, care trimit la plutire, joc şi vacanţă.

Galeria Nouă propune între orele 19.00 şi 4.00 dimineaţă câteva evenimente. Un grup de artişti vizuali din Noua Zeelandă, Germania şi SUA, Christoph Rodde, Michael Goering, Kath Greenberg, Arrin Fancher, Chambliss Giobbi, Peter Gordan, Peter Lewis, Petula Bloomfield, Margaret Noel, Ryan, Sarah Murphy, Matt Phillips şi Suzanne Gonzales-Smith, propune o expoziţie de colaje, intitulată „Mix and Match”, curatoriată de Klaus Postler. Artiştii au fost selectaţi pentru vitalitatea creaţiei lor şi pentru varietatea practicilor actuale în tehnica colajului. Vernisajul este urmat de un live jam session, „Kiefer”, oferit de artiştii vizuali Traian Cherecheş, Mihail Coşuleţu, Bogdan Grigore, Adrian Popescu. O proiecţie video-art, cu lucrări semnate de Gabi Stamate, completează programul.

În fosta cofetărie Cotroceni, „Atelier în tranziţie” oferă „Delicii”, cu un grup numeros de tineri artişti: George Anghelescu, Anamaria Avram, Daniel Brici, Irina Broboană, Vlad Burciu, Traian Cherecheş, Francisc Chiuariu, Constantin Cioc, Ioana Ciocan, Dan Mircea Cipariu, Claudiu Cobilanschi, Mihail Coşuleţu, Tudor Ene, Daniel Petru Ionescu, Flavia Lupu, Cosmin Florin Moldovan, Miruna Moraru, Cosmin Păulescu, Laurian Popa, Cătălin Precup, Lea Rasovszky, Bogdan Raţă, Ratski, Ramon Sadic, Anamaria Şerban, Tudor Stancu, Andrei Oros Stănculescu, Irina Tănase, Aurel Tar, Bogdan Teodorescu, Virginia Toma, Florin B. Tomescu, Mirela Trăistariu, Ştefan Ungureanu, Simona Vilău, Mihai Zgondoiu. „Atelier în tranziţie” este „o posibilitate de a expune într-un cadru neconvenţional şi într-un mod mai dinamic, vizând o interacţiune între mai mulţi artişti şi mai multe medii de exprimare artistică, creând o relaţie directă cu publicul prin accesul acestuia nemediat la procesul creator. În acest spaţiu atelier-galerie se va realiza în comun o serie de acţiuni şi lucrări”, explică organizatorii.

Café Verona (Sub Cărtureşti) vă aşteaptă cu instalaţia „Oraşul din cameră”, a artistei Carmen Acsinte, un proiect fotografic, început în 2009, surprinzând timp de peste doi ani schimbările produse pe rutele pe care le străbate zilnic autoarea. Proiectul cuprinde 150 de imagini, „iar sugestia pe care doresc să o transmit prin tipul de panotare este legată de modul în care erau decorate interioarele de altădată. Alăturarea de rame vechi şi noi de mărimi şi forme diferite, de la baroc pînă în prezent, contribuie la redarea caracterului eclectic al Bucureştiului”, explică Carmen Acsinte.

La Ceainăria „Cărtureşti”, o expoziţie de reclame vechi românesti, din anii 1860-1989. Campanii integrate din 1938 pentru Fabrica de ciocolată şi produse zaharoase „Regina Maria” sau pentru faimoasa bere Bragadiru, reclame la săpunul „Pisica”, nectarul „Mamaia”, dar şi filme de scurtmetraj pentru promovarea turismului românesc în străinătate (Sighişoara, Dracula). „Anunciuri de toate pentru toţi!”, din colecţia Florin Ciobanu.

Centrul Cultural ArtSociety expune „Capodopere necunoscute ale Pinacotecii Bucureşti”, peste 50 de lucrări purtând semnătura marilor nume din istoria artei româneşti, de la Iosif Iser la Marcel Iancu.
Studio ARTE organizează a doua ediţie a „Nopţii Albe a Devoratorilor de Video Art”. Până dimineaţă, iubitorii acestui gen pot viziona lucrări semnate de Ciprian Ciuclea, Catrinel Cotae, Radu Igazsag, Marko Maetamm (Estonia), Bogdan Mateias, Doris Mayer (Austria), Alexandru Patatics & students, Marilena Preda Sânc, Valeriu Schiau, Gabi Stamate, Patricia Teodorescu, Su Tomesen (Olanda) & more, selectate de Patricia Teodorescu şi Olivia Niţis.
La UNA Galeria, spaţiul expoziţional al Universităţii de Arte, o selecţie de desene-experiment ale Adelei Edu, sub titlul generic „Love Story”, încearcă să înregistreze, într-un fel de sinteză, experienţele afective din fiecare zi ale artistei.

Un grup internaţional de artişti, Francis Alys (BE/MX), Minerva Cuevas (MX), Ciprian Homorodean (BE/RO), Jason Loebs (US), Wilfredo Prieto (CU), Sabine Rethore (FR), Temporary Services (US), Abdellah Taia (MA/FR), Erwin Wurm (A), participă, la Pavilionul UNICREDIT, la expoziţia „From Comtemplatig to Constructings Situations”. În această noapte, câteva evenimente speciale, ca „Minus Hopscoth”, un şotron în aer liber, ai cărui cei mai buni doi jucătorivor fi premiaţi, „Pavilion Special Treat”, DJ Set cu „Minus & Montgomery Clunk”, vor incita vizitatorii.

Între Delta Dunării şi Casa Poporului la Cluj

Locul cu cea mai mare densitate de evenimente din Cluj este „Fabrica de pensule”, spaţiu pentru arta contemporană . Péter Szabó, Teri Szűcs şi András Surányi Z. primesc vizitatorii la punctul de cercetare vizuală, „ClujEst”, cu „Haggadah din Deltă”, întreprindere unică: poveste Gulag, ficţiune, literatură factuală, carte ilustrată, scriere artistică. Desenele lui Szabó Péter „sparg” şi elimină categoriile realitate-ficţiune, fotografie-desen. La „Studio Bavarde”, „Confuzie”, o expoziţie de fotografie, cu piese semnate de Adelina Câmpean, Irina Dumitraşcu, Alexandra Marcu, iar la „Peles Empire”, „Those Wild Days Were Dogs” a artistului Karl Orton, „o reprezentare în joacă a unei nostalgii (i)realiste, o călătorie fantomatică pe un drum al memoriei, prin texte apropriate, imagini şi obiectul ready-to-go, acurateţea unei gândiri şi reamintiri estetice neputând să fie întru totul exactă, putând să opereze într-un sistem vechi de semne epuizate care nu pot sau refuză să funcţioneze izolate de alte semne obosite şi de un spectru cultural superficial, la modă, pe jumătate mulţumit”.

Karl Orton a lucrat pentru designerul Martin Margiela din Paris, înainte de a se muta în Frankfurt pentru a studia alături de Michael Krebber la Städelschule. Orton a avut mai multe expoziţii solo sau de grup la „Peleş Empire”, în Londra şi Los Angeles. Artistul trăieşte şi lucrează în Rotterdam şi Londra.

Galeria „Bázis” a optat pentru „Portraits” de Belényi Szabolcs, la Galeria „Sabot” se prezintă Aline Cautis, iar la „Plan B”, „Salonul de mai” cu Ioana Bătrânu, Corneliu Brudaşcu, Rudolf Bone, Mircea Cantor, Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Victor Man şi Anna Bella Papp, Ciprian Mureşan şi Cristian Opriş, Miklos Onucsan, Cristi Pogăcean, Eugenia Pop, Şerban Savu, Gabriela Vanga.

„Piramida Fanfaronului”, imaginată de Mircea Gherghinescu, fost director de imagine în televiziune şi profesor universitar, este un film cu tentă documentară, o metaforă profundă a unei realităţi distorsionate, a unei societăţi cu valori strivite de megalomania unui regim totalitar. Realizat în 1992 cu mijloace clasice, filmul are ca subiect vizual un edificiu ce înmagazinează memoria unei perioade din istoria noastră recentă: Casa Poporului.

Spectacolul în limba maghiară, subtitrat în română, „Flori de mină”, din cadrul secţiunii „Teatru la TIFF”, ce era programat pentru astă seară, va avea loc sâmbătă, la Sala Studio. Textul lui Székely Csaba, pus în scenă de Alexandra Felseghi, este rezultatul unui proiect european, „Practică teatrală în regiunea centru şi nord-vest”. Povestea are loc într-un sat minier din Ardeal, care atrage atenţia televiziunii printr-o ciudăţenie specifică: un aflux de sinucideri, în aparenţă inexplicabile. Decupând un episod din viaţa câtorva dintre locuitorii satului, spectacolul realizează o analiză cutremurătoare a mecanismelor de funcţionare a micilor comunităţi rurale, distrugând din temelii orice posibilă imagine idilică despre viaţa liniştită de la ţară. Frustrarea unor vieţi ratate e transpusă scenic într-un limbaj de un comic nebun, cu personaje puternice şi o regie subtilă. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Terapia prin artă

O nouă viziune asupra dezvoltării personalităţii creative

Pictura, muzica, desenul, sculptura, modelajul şi teatrul reprezintă mult mai mult decât forme de artă. Ele reprezintă o cale către dezvoltarea personală cu ajutorul cărora putem depăşi anumite probleme.

Chiar dacă nu suferi de o afecţiune, cursurile de artă pot ajuta să te deconetezi de la un program încărcat şi te vor „proiecta” spre acele paliere ale fiinţării de confort psihic şi angajare în meditaţie care generează o stare de bucurie şi plăcere. Arta poate vindeca diferite stări patologice. Această idee este foarte veche şi a fost aplicată încă din Antichitate.
Personalităţi ale acelor timpuri cum ar fi Platon, Aristotel, Plutarh şi Pitagora recomandau în scop terapeutic contemplarea operelor de artă. Opera de artă, prin emoţiile şi trăirile pe care le evocă ca elemente incorporate şi sugerate, crează o punte între creator şi omul care contemplă produsul artistic. În China şi Japonia virtuţile artei erau folosite pentru a trata stări pshilogice precare. Această terapie stimula însănătoşirea. Pacienţilor li se recomanda pentru vindecarea stărilor fizice şi în special psihice să picteze sau să deseneze în natură. Era o terapie prin culoare.

În ultimul timp cercetările medicale au ajuns la concluzia că virtuţile terapeutice ale artei sunt legate de tipul şi de subiectul lucrărilor, de pregătirea intelectulă şi de maladia pacientului. În cazul melancoliilor cronice şi depresiilor nervoase grave folosirea terapiei culorilor a căpătat o largă aplicare în ţări cum ar fi de exemplu: SUA, Japonia, China, Federaţia Rusă, Franţa ş.a.
Cercetările recente au arătat că nu orice lucrare de artă are un impact pozitiv asupra sănătăţii. În acest proces empatic acţionează anumite pârghii ale interiorităţii fiinţei umane, ale psihicului şi ale nivelului cultural al individului. Unele lucrări prin cromatică şi subiect au un efect neliniştitor şi, de aceea, trebuie evitate în terapia pacienţilor. De exemplu, contemplarea picturii lui Leonardo Da Vinci, celebra Gioconda, are un efect neliniştitor şi trebuie evitată de către persoanele agitate. În schimb, operele pictorilor Turner, Poussin, Degas sau Cézanne au un efect terapeutic extrem de pozitiv. Un efect deosebit îl au reproducerile după Capela Sixtină pictată de Michelangelo, lucrările pictorului neoclasicist francez Jacques-Louis David şi cele ale impresioniştilor Manet şi Renoir, pline de lumină şi culoare.
Terapia prin artă poate fi folosită pentru a trata afecţiuni precum bolile gastrice, hepatice sau pancreatice. Schimbarea stării psihice a pacientului, eliminarea stresului şi efectele benefice ale culorilor duc la o vindecare mai rapidă decât cu ajutorul terapiilor clasice.
Una dintre cele mai populare terapii prin artă este pictura. Fie că faci parte dintr-un program intens în care trebuie să vizitezi muzee şi să admiri opere de artă, fie că urmezi un curs de pictură, această terapie este una dintre cele mai de succes în tratarea anumitor afecţiuni, dar şi a stărilor de anxietate.

Terapia prin artă este o terapie alternativă care se adresează în special copiilor şi adolescenţilor care sunt reticenţi la metodele tradiţionale. Cu toate acestea terapia prin arta este recomandată şi toxicomanilor, persoanelor marginalizate şi chiar celor în vârstă. Aceasta metodă poate fi aplicată în cazul adulţilor pentru a depăşi anumite probleme personale, pentru a se cunoaşte mai bine şi pentru a avea mai multă încredere în propria persoană. Deoarece creativitatea a devenit una din problemele de bază ale psihologiei, fiind o materie de studiu pentru psihologi marcanţi precum Guilford, Taylor, Torance, aceasta nu poate fi abordată decât prin prisma personalităţii ca proces şi produs. Sub raport psihologic creativitatea nu este o capacitate autonomă, ci rezultanta organizării optime a unor factori de personalitate diferiţi. Inteligenţa nu este omogenă ci este corelată cu disponibilitatea de a înţelege, de a percepe şi decripta semnificaţii şi simboluri.

Terapia prin artă implică mai multe forme de artă cum ar fi de exemplu: pictura, teatru, dansul, colajul, modelajul sau fotografia. Scopul terapiei prin artă este de a îndepărta stresul sau traumele trăite de către o persoană şi deschiderea ei către lucruri ce duc la evoluţia personală. Tot prin această terapie, o persoană devine mai umană, prin simplul fapt că nu îşi reprimă adevăratele sentimente şi trăiri.
Acest tip de terapie implică comunicare, exprimare şi conectare asupra propriei persoane. Arta este o sursă de eliberare care ajută la transformarea personalităţii şi depaşirea anumitor probleme. Nu în ultimul rând, terapia prin artă ajută la dezvoltarea spiritului creator. Chiar dacă nu suferim de o anumită afecţiune sau nu am trecut prin traume, terapia prin artă este o cale a descoperii sinelui şi a propriei personalităţi, care duce la o stare de bine şi confort. Motivaţia care energizează şi susţine activitatea creatoare este de factură intrinsecă. Printre motivele care favorizează creaţia sunt nevoia de autodepăşire şi curiozitatea. Comportamentul creativ se structurează eficient dacă individualuitatea şi unicitatea se pot manifesta în voie şi dacă din exterior nu acţionează factori care să blocheze creativitatea. Sigur, acest lucru pare ceva mai dificil în societatea noastră care se confruntă cu probleme zilnice, cărora trebuie să le acordăm o mare parte din timp. În aceste condiţii acţiunea formativă de dezvoltare a creativităţii trebuie să devină un deziderat. Crearea unei atmosfere de siguranţă şi necondiţionare este o primă etapă care duce spre libertatea de exprimare. Nu o să insist asupra blocajelor creativităţii, ci o să revin asupra temei majore din acest articol, cea a beneficiilor pe care le aduce trerapia prin artă şi arta ca formă de manifestare a spiritului uman, în general.

Terapia prin artă este un tip nou de tratare a afecţiunilor fizice şi psihice, care a apărut în Antichitate, dar a început să fie practicată abia în anii 1930, în Anglia şi Statele Unite. Experientele din trecut şi visele pentru un altfel de viitor pot fi redate cu ajutorul terapiei prin artă. Imaginile pe care un pacient le configurează sau cărora le atribuie o anumită semnificaţie dezvăluie adevărata sa personalitate. Studiile sistematice asupra creativităţii au ca dată de început, acceptată de specialişti, anul 1950[1], când J.P. Guilford, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie, elaborează declaraţia inaugurală intitulată „Creativity”, în care atragea atenţia asupra neglijării acestui subiect de către psihologi şi a săraciei studiilor într-o arie fundamentală a comportamentului uman cu atât de largi implicaţii economice şi sociale[2].

Atunci când mergi la un curs de terapie prin artă nu trebuie să fii specialist în arta respectivă. De exemplu, care vrei să mergi la cursurile de pictură nu este obligatoriu să ştii să pictezi sau să desenezi. Un curs de modelaj nu presupune cunoştinţe de ceramică, chimie sau tehnologii de ardere a produsului. Trebuie doar să ai pasiunea pentru frumos şi dorinţa de a te exprima liber. Diversele forme artistice cum ar fi teatrul, dansul, colajul sau sculptura pun în mişcare corpul, mintea sau inventivitatea şi duc la îndepărtarea angoselor şi temerilor. Artele platice ajută individul, sau pacientul, să se distanţeze de lucrurile care îl frământă şi să vadă în altă lumină libertatea individuală de exprimare. De la iniţierea în tainele desenului şi până la magia amestecului culorilor, de la întâlnirea cu misterele Egiptului Antic sau mitologia Greciei şi până la marii artişti ai secolului al XX-lea, educaţia artistică vine să exploreaze pârghiile interioare ale propriului univers creativ. Vizionarea unor opere celebre realizate de pictori şi sculptori de geniu cum ar fi: Delacroix, Goya, Rodin, Braque, Moore, Vasarely sau Brâncuşi pot schimba starea psihică a unui individ. În acest sens recomand încă o dată Google Art Project, proiect care vă introduce în marile muzee ale lumii şi a creaţiei marilor maeştri stând în faţa computerului, la dumneavoastră acasă. Pentru mine acest proiect a fost o mare bucurie. Trebuie subliniat că atunci când se abuzează de imagini şi creierul oboseşte cu prea multe vizionări pot să apară tulburări de auz sau de vedere, ajungându-se la Sindromul Stendhal[3], descoperit de celebrul scriitor. Acest sindrom apare de multe ori la turiştii care într-un timp foarte scurt parcurg celebrele colecţii de artă din marile muzee, stând ore în şir în faţa acestora, ceea ce duce la stres şi oboseală psihică. (Grigore Roibu)


[1] Welsh G.S, 1973, p.231; Puccio G.J., 1989, p. 13.
[2]
Guilford J.P., 1950.
[3]
Termen medical. Desemnează o stare de şoc apărută când o pictură sau o formă de artă copleşesc privitorul.

Arta şi istoria

În toate epocile şi culturile există dorinţa omului de a se exprima prin artă. Artiştii s-au organizat şi au stabilit reguli, instituţii publice şi muzee pentru păstrarea operelor lor de artă. Fără imaginile artei legăturile dintre oraşe, regiuni şi ţări ar fi fost anoste. Arta a făcut vizibilă tradiţia unei civilizaţii devenind un model pentru diverse societăţi. Tot ea a făcut legătura dintre putere şi societate. Arta vizuală este o modalitate de comunicare ce se foloseşte de imagine. Valoarea produsă de artă este una estetică, însă ea a jucat un rol important de-a lungul istoriei şi datorită faptului că a avut puterea de a da o formă vizibilă autorităţii statului. Critica modernă de artă refuză să vadă în aceasta rezultatul inspiraţiei şi energiei creatoare. În prezent arta este văzută ca un produs cultural ce aparţine unei naţii, dar este guvernată de legi universal valabile. O dată cu era industrială şi dezvoltarea tehnologiilor arta s-a rupt de sistemul de producţie. Condiţia artistului a devenit una de izolare şi marginalizare. O serie de artişti au început să reafirme importanţa lumii reale. Compoziţiile lui Rauschenberg (făcute din obiecte găsite) Oldenburg (cu gigantul hamburger) sau Jeff Koons (care reproducea la scară largă obiecte banale) au conferit cotidianului o nouă dimensiune, valorificând elementele şocante prin amplasarea a ceva nepotrivit într-un spaţiu oarecare. Alături de Rauschenberg, Warhol sau Johns, Marcel Duchamp va susţine prelucrarea bunurilor de consum, remodelând raportul dintre realitate şi imaginea artistică, ca o percepţie ironică a realului. Căutarea arhetipalului şi originarului fără chip a încetat. Poate că oamenii au obosit sau s-au săturat de esoterisme confecţionate. Acest efort de multiplicare raţionalistă a transformat omul contemporan într-o vietate isterică şi obosită. Imaginea video prelungeşte agonia cuvântului care trăieşte digital metamorfozele de pe palierul raţionalităţii. Cuvântul şi imaginea nu se validează prin simpla lectură analitică a lumii. Ele instaurează un univers subdiacent de valori. A descrie şi a desena însemnă a propune simultan ierarhii. Nimic nu poate fi prezentat de către om, ci, aşa cum spune Gilbert Durand, totul urmeză să fie re-prezentat. Din clipa în care omul s-a întâlnit cu conştiinţa propriei istorii a devenit preocupat de ideea de sens. Opera se dezvăluie singură, este acceptată sau respinsă şi, odată împlinită obiectual, devine o prezenţă care transmite inevitabil un mesaj. Sentimentul de a vedea că progresul înseamnă distrugere şi dominaţie pare oarecum ironic. Cu atât mai mare este ironia când această viziune aparţine unui tânăr de 17 ani, care face o incursiune în istorie prin intermediul muzicii, imaginii şi animaţiei  Această scurtă istorie a fost făcută de Jamie Bell, pentru un curs de animaţie, pe un caiet de notiţe (flipbook), folosind 2100 de coli, fiind desenată cu ajutorul pixurilor colorate, timp de trei săptămâni.