Foto Inter-Art Aiud cucerește Muzeul de Artă din Cluj Napoca

Muzeul de Artă din Cluj Napoca, instituție de prestigiu din Transilvania găzduiește, în perioada 28 august – 17 septembrie 2017, expozitia Taberei Internaționale de Artă Plastică Inter-Art, Aiud 2017, un proiect care își propune definirea unui spațiu artistic contemporan prin participarea a 40 de artisti plastici din  23 de țări: Albania: Oriola Kureta Semenescu, Bulgaria: Dimitar Velichkov, Plamen Kirilov, Canada: Susie Veroff, Danemarca: Rich Dethlefsen, Egipt: Chadi Salama, Franta: Catherine Chrétien, Germania: Katrin Hamann, Gerd Messmann, Haiti: Patrick Cauvin, Veronica Frisch, Meyer Daphne, India: Vikas Khajuria, Italia: Giuseppe Strano Spitu, Malaezia: Tee Sin Lem, Mexic: Elena Luz Pomar Jimánez, Olanda: Agota Veres, Polonia: Joanna Paljocha, Republica Coreea: Clemens Beungkun Sou, Republica Moldova: Știrbu Gheorghe, Serbia: Miroslav Mandic, Slovenia: Lojze Kalinšek, Turcia: Zümrüt Özmen, Ucraina: Liudmyla Borshosh – Litun, Ungaria: Láng Eszter, SUA: Patricia Goodrich, România: Horváth Gyöngyvér, Ana Pantea, Elena Cristea, Anca Sas, Ecaterina Poca, Mena Zapototchi, Sándor Albert, Andrei Bakó, Mihaela Bakó, Victor Cacovean, Lixandru Robert, Zoltán Balog, Stefan Balog.

Vernisajul expozitiei a avut loc în data de 28 august 2917, ora 18,00, în sălile de expoziții temporare (parter) ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca în prezența organizatorilor taberei și a unora dintre artiștii participanți. Iată scurte fragmente din alocuțiuni rostite: Lucian Nastasă-Kovacs, managerul Muzeului de Artă: “Vă mulțumesc pentru acest efort cultural pe care îl depuneți, este de ce are nevoie România în mod deosebit….Onoarea este de partea muzeului și aș dori să permanentizăm așa ceva pentru că ați realizat, în peste două decenii de activitate,  un produs de mare-mare calitate ”; Florin Gherasim, curatorul expoziției: „Diversitatea de stiluri și tehnici individuale, amprentele unor școli și direcții cultural, nu au împiedicat totuși coagularea pe simeze a unui discurs plastic în a cărui unitate se distinge ca un fir roșu, binefacerea stării de a fi și a crea împreună, importanța schimbului cultural, a circulației ideilor și valorilor, puterea artei de a funcționa ca limbaj universal.”; Ioan Hădărig, director artistic: ”Într-un orășel ca Aiudul, o localitate de tradiție din Transilvania, s-a încercat realizarea unui proiect intitulat INTER-ART, având la bază un principiu care astăzi este pus sub semnul întrebării: multiculturalitatea. Am încercat să pornim de la un element de bază: avem o artă valoroasă, de tradiție, de înaltă calitate. A trebuit să creăm un context în care ea să fie văzută atât într-o dimensiune europeană cât și într-una internațională.” și  Ștefan Balog, președintele Fundației Inter-Art: ”Din punctul meu de vedere această expoziție este una din cele mai frumoase dar și cele mai importante din tot ce am realizat în 22 de ani de existență. Ce m-a emoționat cel mai tare a fost încrederea conducerii muzeului de a ne invita să organizăm o expoziție cu lucrări ce erau încă create în acel moment…”

Cea de-a XXII-a ediţie a Taberei Internaţionale de Artă Plastică Inter-Art, Aiud 2017 s-a constituit într-unul dintre cele mai valoroase şi importante momente ale redefinirii spaţiului cultural actual, într-o structură de artă în care competenţa, valoarea şi multiculturalismul reprezintă caracteristici ale lumii contemporane. Un demers calitativ dar şi alternativ al spaţiului cultural şi artistic autentic. Publicul participant a apreciat valoarea conceptului, noua dimensiune a sălilor propuse pentru acest proiect dar și profesionalismul cu care a fost concepută și prezentată vizitatorilor expoziția taberei aiudene.

Tabăra Internaţională Inter-Art înscrie Aiudul, prin proiectul realizat, în galeria centrelor de cultură contemporană, devenind un important promotor al artelor plastice, al spaţiului artistic, al valorilor culturale şi al actului artistic contemporan.

Expoziția de la Muzeul de Artă din Cluj Napoca se înscrie în demersul curatorial propus de Inter-Art Aiud, prin expozițiile din New York, Washington, Viena, Rabat, Vichy, Bombay, Geneva, București etc. de valorificare și promovare al artei românești în contextul artei contemporane. În proiectul taberei Inter-Art au participat în cei 22 de ani de existență peste 300 de artisti din peste 60 de țări. Tabăra Internaţională Inter-Art Aiud se constituie într-o fenomen alternativ al artei contemporane, într-un concept al valorizării culturale, într-o dimensiune umană constructivă.

Ioan Hădărig
Director artistic Inter Art Aiud

Hans Mattis-Teutsch – Un avangardist transilvănean

Colecţia Muzeului de Artă Braşov

Muzeul de Artă Timișoara
8 noiembrie – 1 decembrie 2013

Muzeul de Artă Timișoara (MArT) este gazda expoziției „Hans Mattis-Teutsch – Un avangardist transilvănean. Colecţia Muzeului de Artă Braşov”.

Expoziţia prezintă evoluţia creaţiei artistului brașovean Hans Mattis-Teutsch (1884-1960) prin prisma legăturilor cu avangarda artistică. Cele 46 de lucrări de pictură, grafică și sculptură din patrimoniul Muzeului de Artă Brașov ilustrează etapele stilistice parcurse în anii 1908-1939, perioadă de maximă creativitate, când Mattis-Teutsch a activat în cadrul mişcării de avangardă din România (Contimporanul, Integral), Ungaria (Ma) şi Germania (Der Sturm).

Apropierea de avangardă este prefaţată de peisaje de factură postimpresionistă, realizate în acuarelă (1910-1915). Treptat, după 1916, simplificarea şi esenţializarea elementelor naturale se accentuează (Peisaj nordic, Peisaj cu mesteceni, seria de linogravuri din anii 1917-1920). Aceste experienţe plastice cvasi-abstracte sunt transpuse apoi în ulei, în ciclul Florilor Sufleteşti  („expresionism muzical”).

Interesul pentru problematica socială îl determină să se apropie de principiile constructivismului. După o perioadă de tranziţie, în care geometrizarea se accentuează (Compoziţie, 1923), adeziunea la constructivism este confirmată de lucrarea Muncitori fizici şi intelectuali (1927). Mattis-Teutsch îmbrăţişează o nouă viziune artistică („realism constructiv”), centrată pe căutarea proporţiilor „omului nou”, tip uman reprezentativ pentru epoca tehnică şi industrială, care îşi va găsi expresia ideală în cadrul proiectelor de frescă. Abordările conceptuale şi stilistice sunt reflectate fidel de sculptura lui Mattis-Teutsch din această perioadă, de la sculpturi abstracte (Ornament floral II) la nudurile stilizate de la începutul anilor ’30.

În cadrul vernisajului, care a avut loc pe data de 8 noiembrie, au luat lua cuvântul Marcela Oprescu, muzeograf MArT, Bartha Árpád, directorul Muzeului de Artă Braşov şi Radu Popică, curatorul expoziţiei. Comisarul expoziţiei este muzeograf Ramona Orban.

Foto: Sorin Scurtulescu

Expoziţia de grafică Ábrahám Jakab

Muzeul de Artă Braşov
8 noiembrie – 9 decembrie 2012

În perioada 8 noiembrie – 9 decembrie 2012 Muzeul de Artă Braşov organizează expoziţia de grafică Ábrahám Jakab.
Curriculum Vitae

„Desenele lui Ábrahám Jakab condensează într-însele tensiuni exacerbate. Prin această formă a comunicării primordiale care face posibilă excluderea tuturor circumstanţelor care l-ar putea încătuşa, se manifestă în deplinătatea  lui spiritul impulsiv al creatorului. El mărturiseşte în acelaşi mod şi despre laitmotivele din opera lui – despre putere, despre nelinişte, despre excedente. Cu totul surprinzător, aceste stări de încordare-datorită fundamentului solid conferit de tradiţia descrisă – nu exprimă nici urmă de nelinişte. Din contră emană certitudine, lipsă de echivoc şi conştiinţă de sine. Mai mult, Ábrahám Jakab se simte în largul lui în universul nostru, este „acasă” întru totul conştient. Este artistul care prin felul său de a fi nu se poate desprinde de acest mediu. El este totodată şi artist universal. Aderă cu naturaleţe la circuitul artei universale, opera lui întinzându-şi rădăcinile până la desenele ornamentale ale vaselor greceşti, raţionalitatea densă a lui  Leonardo da Vinci, sau cosmosul vibrant al lui Rembrant. Căutând mai îndeaproape, îi poate considera drept precursori pe Toulouse Lautrec, pe Pallady sau pe Nagy Imre. În privinţa definirii stilului, Abraham Jakab este exponentul caracteristic al curentului expresionist. Tehnica lui este infailibilă, iar viziunea hotărâtă.”
(Gazda József, Putere şi tensiuni, în „Brassói Lapok”, 20 mai 1988)

„Am apetenţă mai degrabă pentru arta figurativă, în ea mă simt cu adevărat acasă. Îmi place enorm să desenez omul în ipostazele sale de „creatură” sau fiinţă, să desenez elementele corpului sau corpul uman, în întregul lui. Fiecare element poartă în el esenţa întregului, gesturile înfăţişează caracterul omului. Fiinţa umană este o creaţie într-atât de perfectă încât nici nu mi-aş putea închipui ceva aidoma ei. (…) Atunci când desenez o linie pe o placă, spaţiul parcă se descompune şi se deschide un nou univers scris de mâinile mele. Desenul este o simfonie pe care o compun „atunci” şi „acolo”, Simfonie în care fiecare linie are intensitatea sonoră pe care eu însumi i-o permit.”
(Ábrahám Jakab – Bartha Réka, Ca o simfonie – De vorbă cu Ábrahám Jakab, în „Brassói Lapok”, 18 octombrie 2002)

„Nemaiîntâlnit în aceste (şi deopotrivă în acele) vremuri este simţul responsabilităţii şi stilul direct cu care artistul (creatorul de imagini) îşi asumă provocările timpului. El formulează în semne grafice măgulitoare antagonismele proceselor care descompun societatea umană. În arta europeană a anilor ’70-’80 el este aproape unic şi prin felul său consecvent cu care slujeşte căutarea adevărului şi răzbarerea acestuia în pasionalele sale naraţiuni grafice.”   „Desenele sale au deopotrivă o anatomie şi o arhitectură proprie. Pe lângă acestea în gravurile artistului se regăseşte şi o anume materialitate care transfigurează tot ce e viu sau neînsufleţit, rigiditatea obiectelor, fluiditatea apelor, carecterul volatil aerului, aburului sau al fumului – în esenţa microscopică a acestor fenomene creatorul atinge Nemărginirea. Tocmai datorită aplecării sale asupra detaliilor, asupra texturii şi fibrei lucrurilor, asupra organelor corpului uman reuşeşte să confere conţinut şi energie tuturor elementelor ce compun imaginea. Înţelesul simbolic şi natura criptică se nasc astfel ca o evidenţă – aspect ce caracterizează doar opera acelui artist care se ghidează cu aceaşi siguranţă de sine în sfera terestră şi cea transcendentală, în spaţiul real şi cel metafizic.”
(Banner Zoltán, Ábrahám Jakab, Editura Pallas Akadémia, seria „Műterem”, Miercurea Ciuc, 2011)
SURSA: Muzeul de Artă Braşov

Expoziţia retrospectivă Karl Hübner

Muzeul de Artă Braşov
21 septembrie – 4 noiembrie 2012

Vernisajul expoziţiei va avea loc vineri, 21 septembrie 2012, orele 13.00, la sediul Muzeului de Artă Braşov din B-dul. Eroilor nr. 21 (lângă Hotel Capitol). 

În perioada 21 septembrie – 4 noiembrie 2012 Muzeul de Artă Braşov organizează Expoziţia retrospectivă Karl Hübner (1902-1981). Karl Hübner este unul dintre exponenţii centrului artistic braşovean din secolul al XX-lea, fiind o prezenţă activă în viaţa artistică a oraşului timp de peste 4 decenii, din anii `30 până la sfârşitul deceniului opt.

Expoziţia este organizată în colaborare cu Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu şi Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu-Gheorghe. În expoziţie vor figura 40 de lucrări (pictură şi grafică) provenind din colecţia Muzeului de Artă Braşov, Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, Muzeului Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe şi din colecţii particulare (colecţia familiei Hübner, colecţia Franz Illi, colecţia Ioan Vlad şi colecţia Depner-Wittstock-Phillipi). Mulţumim colecţionarilor care au dorit să-şi păstreze anonimatul. Expoziţia este însoţită de catalog.

Karl Hübner (1902-1981)
S-a născut la 24 decembrie 1902 în Sighişoara, ca fiu al lui Richard Hübner, funcţionar financiar, şi al Rosei (n. Honigberger), profesoară de muzică. În anul 1906 familia se stabileşte la Braşov, unde Karl Hübner urmează şcoala primară, gimnaziul şi Şcoala Superioară Comercială (1908-1919). Începe pregătirea artistică cu unchii săi, Emil şi Ernst Honigberger. Absolvă prin corespondenţă „Cursul de desen şi pictură” al artiştilor berlinezi Albert Knab şi Karl Matthies (1920-1922). În 1926-1927 studiază la Berlin cu Ernst Honigberger, Erich Wolfsfeld, Eugen Spiro şi Bató József. Continuă studiile la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1927-1930), având ca profesori pe Gavril Popescu, Costin Petrescu şi Camil Ressu. Între anii 1930-1932 activează la Bucureşti. Expune regulat în cadrul Saloanelor Oficiale. În 1932 revine la Braşov, unde îşi desfăşoară activitatea ca artist liber profesionist. Deschide prima expoziţie personală (Braşov, 1933). În anii următori expune la Braşov, Sibiu, Bucureşti şi Cluj (1935-1937). Cu prilejul expoziţiei de la Sibiu, Muzeul Brukenthal achiziţionează lucrarea sa, Sfântul Sebastian. Se numără printre membrii fondatori ai „Asociaţiei Artiştilor Germani din România Mare”, participând la expoziţiile organizate de asociaţie (1937, 1938). După 1944 expune constant în cadrul expoziţiilor colective deschise la Braşov şi organizează mai multe expoziţii personale (1959, 1961, 1968, 1969, 1972, 1975, 1977, 1979). Din 1951 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Braşov. Încetează din viaţă la 8 februarie 1981.

Cursa de motociclete, 1971, Colecţia  familiei  Hübner,  Braşov
(Sursa: www.muzeulartabv.ro)

Pornind de la impresionismul şi postimpresionismul specific anilor de debut şi studii (1921-1930), Karl Hübner a evoluat spre realism, oscilând în perioada următoare (1930-1944) între o manieră sobră şi obiectivă, amintind de pictura „Noii Obiectivităţi”, şi un „realism clasicizant”, plasându-se pe coordonate apropiate de artiştii Grupului Nostru (Alexandru Phoebus, Tache Soroceanu, Tache Papatriandafil, etc.). Ca şi aceştia, Karl Hübner a optat pentru o „a treia cale”, îndepărtându-se de direcţia principală a picturii româneşti interbelice, de filiaţie postimpresionistă, dar refuzând şi tentaţia avangardei. Între anii 1945-1965 creaţia sa este marcată de impunerea realismului socialist ca dogmă artistică oficială. În aceşti ani, pe lângă lucrări cu o tematică agreată de regim, realizează şi numeroase lucrări fără încărcătură ideologică. La sfârşitul anilor ’60, odată cu liberalizarea vieţii artistice, a încercat să-şi înnoiască pictura prin asimilarea tardivă a unor experienţe ale avangardei (cubism, futurism, rayonism), iar în paralel a revenit la unele din preocupările din perioada interbelică.
SURSA: Muzeul de Artă Braşov

Expoziţia de fotografie André Kertész

Capodopere din creaţia unui fotograf maghiar de renume mondial

Muzeul de Artă Braşov
11 aprilie – 13 mai 2012

Muzeul de Artă Braşov organizează în perioada 11 aprilie – 13 mai 2012 expoziţia de fotografie André Kertész. Fotografiile expuse provin din colecţia Muzeului Maghiar al Fotografiei din Kecskemét şi sunt itinerate cu sprijinul Institutului Balassi – Centrul Cultural al Ungariei Sfântu-Gheorghe.

„Toată lumea poate să privească, dar nu să şi vadă.”
(André Kertész)

André Kertész este unul dintre cei renumiţi fotografi ai secolului al XX-lea, cele o sută de fotografii incluse în cadrul expoziţiei prezentând o imagine de ansamblu asupra creaţiei sale.
Recunoscut ca o figură marcantă în foto-jurnalism şi în eseul fotografic, André Kertész (1894-1985) este un nume de referinţă pentru istoria fotografiei. Kertész a fost primul fotograf care a realizat o expoziţie de autor şi unul dintre primii fotografi care au utilizat camera în format 135.

Fotografiile lui André Kertész se remarcă prin unghiurile insolite, prin exploatarea conţinutului liric al subiectului, prin preferinţa pentru aspecte aparent nesemnificative ale cotidianului, pentru simplitatea vieţii surprinsă uneori cu o voioşie copilărească, dar cel mai adesea, cu un duios sentiment nostalgic. Mereu sincer cu sine şi cu subiectul abordat – chiar până la identificare – André Kertész a creat lucrări care mărturisesc relaţia sa delicată cu lumea, uimirea, bucuria sau tristeţea în faţa unei anume frumuseţi pe care a ştiut să o descopere în cele mai simple lucruri.
SURSA: www.muzeulartabv.ro
Vedeţi şi Din istoria fotografiei –  Lecturi cotidiene