Soó Zöld Margit – Kiállítás

Muzeul de Artă Cluj
8–26 iunie 2016
Soó Zöld MargitCuvânt de deschidere: Portik Blénessy Ágota, Florin Gherasim, Csulák Péter.
Curator: Unipan Helga.

Soó Zöld Margit este una dintre personalitățile marcante ale așa-numitei „școli clujene de grafică”. Deși a studiat pictură la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, în anii șaizeci-șaptezeci a devenit cunoscută mai ales pentru grafica ei. Acest mediu mult mai liber față de pictura de șevalet nu a făcut doar posibilă, ci chiar a încurajat inovațiile tehnice și formale, asocierile curajoase de imagini și auto-exprimarea dezinvoltă.

Monotipiile realizate în anii șaizeci sunt imagini de o expresivitate puternică, încărcate de simbolism, care se raliază celor mai moderne tendințe ale perioadei. Tușurile realizate mai târziu se prezintă sub forma unor compoziții în care artistul revine la un limbaj grafic elaborat, minuțios, mizând pe contrastul dintre strictele reguli ale compoziției și gesturile spontane.

Alături de grafica alb-negru, pastelurile și acuarelele sunt lucrări în primul rând meditative și autoreflexive, în care se manifestă necontenit dragostea artistei pentru natură. Cu toate că punctul de plecare este întotdeauna o imagine reală observată cu precizie de biolog, în urma stilizării și sintetizării, Soó Zöld Margit abordează în lucrările sale tematici universale precum destinul omului, libertatea, singurătatea, izolarea.

Chiar dacă lucrările acoperă întreaga operă atât cronologic, cât și ca diversitate a tehnicilor, expoziția de față nu este o retrospectivă în sensul clasic al cuvântului, fiind o selecție calitativă și subiectivă realizată de colega de generație și prietena de o viață a artistei, Unipan Helga.

Inventar Antik

Lansare de carte și masă rotundă
Joi, 26 mai 2016, ora 18:00
Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Invitați: Alexandru Antik Sándor, Horea Avram, Diana Marincu
Moderator: Sebestyén György Székely

Alexandru Antik

Avem plăcerea de a vă invita la prezentarea cărții Inventar Antik. Ed.: Sebestyén György Székely și Alexandru Antik, București, Vellant, 2016. Prezentarea de carte, gândită sub forma unei mese rotunde este eveniment însoțitor al expoziției Alexandru Antik Sándor: Visions in the Dark.

Volumul își propune prezentarea creației unuia dintre actorii principali ai artei contemporane românești, a cărui activitate acoperă deja mai bine de patru decenii. Cartea nu dorește să fie o monografie artistică clasică, canonizatoare, ci, dimpotrivă, structura ei își propune să împrumute aspecte inspirate din practicile artistului.

În ultimii ani, Alexandru Antik a abordat, în mod sistematic, problema memoriei și a reconstituirii: multe dintre lucrările sale au fost realizate în genuri efemere (acțiuni, performance, instalații), care adesea nu au fost documentate corespunzător sau analizate de către critica de artă în momentul realizării lor.
Astfel, autorul lor se confruntă cu dificultatea prezentării și, adesea, a reconstituirii contextului în care lucrările au fost realizate și, nu în ultimul rând, a intențiilor care le-au dat naștere. Pornind de la această realitate, capitolul central al volumului (Inventar 1975-2015) este o prezentare cronologică realizată de către autorul însuși, al evenimentelor, lucrărilor și contextelor care au marcat creația sa. Acest Inventar constituie, astfel, un fel de  „ante-monografie” pusă la dispoziția specialiștilor, dar și a publicului larg, și care deschide calea spre noi interpretări.

Această contextualizare este aprofundată de amplul interviu realizat de Sebestyén György Székely.
Inventarul este urmat de două texte critice, semnate de Erwin Kessler (Tehnologia vieţii subiective) și Diana Marincu („Materia nu este un material supus în artă”. Câteva reflecții despre lucrările lui Alexandru Antik din perioada anilor 1980-1990), critici din diferite generații, care, cu mai multe ocazii, s-au ocupat de creația artistului. Aceste texte au fost scrise, însă, având la bază lectura Inventarului.

Volumul de 208 pagini este bogat ilustrat și conține numeroase documente (texte ale unor acțiuni, invitații, afișe, proiecte).

Alexandru Antik – Viziuni în întuneric

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
21 mai – 26 iunie 2016

Vernisaj: 20 mai, ora 18:00
Curator: Sebestyén György Székely, inițiator Z Angles Gallery
Comisar de expoziție: Alexandra Sârbu
Expoziția face parte din programul expozițional al Z Angles Gallery.

Alexandru AntikArtă în pivnița muzeului

Alexandru Antik (n. 1950, la Reghin; trăiește și lucrează la Cluj) este o personalitate importantă a acelei generații de artiști care, începând cu sfârșitul anilor 1970 (în plină perioadă comunistă), s-a direcționat către o abordare conceptuală a artei și spre procesualitatea ei, punând sub semnul întrebării statutul artefactului și rolul autorului.

Activitatea lui Antik include „ipoteze de obiecte” (din porțelan), instalații, exerciții de body art, acțiuni, performance-uri, manifestări intermedia și multimedia. Ceea ce frapează privind această operă care acoperă deja mai bine de patru decenii este fascinația artistului pentru experimentarea de noi medii și instrumente recente ale artei.

Începuturile sale artistice sunt strâns legate de acea efervescență creativă și ideatică care s-a format la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, la secția de ceramică, în jurul asistenților universitari Ana Lupaș și Mircea Spătaru. Această secție, iar mai târziu Atelierul 35 condus de Ana Lupaș (subunitate a Uniunii Artiștilor Plastici dedicată tinerilor), a sprijinit apariția celei de-a doua generații a artiștilor din România, care și-a legat credo-ul artistic atât de ideile neo-avangardei, cât și de postmodernitate.

Expoziția include în circuitul expozițional pivnițele spectaculoase ale clădirii Muzeului de Artă Cluj – Palatul Bánffy. Doi factori importanți au determinat alegerea acestui spațiu. Alexandru Antik a folosit deseori pivnițe pentru instalațiile sau acțiunile sale. Atmosfera și conotațiile acestui tip de încăperi rezonează adesea cu înțelesurile lucrărilor sale.
Pe de altă parte, pivnițele (încăperile subterane, cavernele) pot sugera pregnant rolul artei și al artistului în societate în diferite perioade istorice. În ultimul deceniu al regimului Ceaușescu, în 1986, Antik a realizat acțiunea Visul n-a pierit în pivnița Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu. Aceasta a fost o acțiune dramatică și „sângeroasă” (la propriu, în recuzita acțiunii regăsindu-se și intestine de vită), întreruptă de un reprezentant al Securității înainte ca artistul să poată inscripționa cu lampă de benzină, pe pereți, cuvintele: „Visul n-a pierit”. Acțiunea întreruptă de cenzură a devenit un moment legendar al curajului artistic din România, într-o societate înghețată de ideologie și dominată de frică și sărăcie.

După evenimentele din 1989, Antik a continuat să caute noi forme de exprimare, însă într-un context și o scenă artistică radical schimbată. El a devenit un exponent marcant al artei performance-ului și new media, participând la numeroase evenimente prestigioase din țară și din străinătate. Cu toate acestea, el și-a păstrat atitudinea alternativă, punând permanent sub semnul întrebării autoritatea și acționând insistent în direcția îmbunătățirii relației dintre artă, societate și educație.
Expoziția nu este o retrospectivă, chiar dacă sunt expuse și lucrări mai vechi. Concepția expoziției se sincronizează cu practica artistului de reciclare a propriilor viziuni, ceea ce îi oferă artistului posibilitatea de a interveni în propria operă, de a aduce îmbunătățiri, de a dezvolta sau chiar reface radical unele proiecte, subliniind astfel prioritatea ideii artistice față de forma plastică.
Astfel, Macheta unei discuții familiale este un remake total al instalației din 2001, care este transformat în propriul negativ. Video-instalația Zambacalamba Net este bazată pe animația prezentată în 2001 la Bienala de la Veneția, devenind aici o instalație site specific care capătă noi semnificații datorită spațiului în care este prezentată. Recuzita reprezintă simbolic reminiscența pielii artificiale pe care artistul a abandonat-o în cadrul performance-ului Abandonarea pielii din 1996.
Numitorul comun al lucrărilor expuse este dorința artistului, nemulțumit de estetica și modalitățile de producție artistică tradiționale, de a readuce arta la experiența primordială, aproape magică, în concordanță cu aspirația neo-avangardei de a realiza „arta asemenea vieții”. În noile genuri și medii artistice, el a găsit potențialul de a oferi artei un mai mare impact asupra publicului, care este transformat din privitor pasiv în participant activ.
Sub suprafața imaginilor cotidiene sau non-figurative și dincolo de rigiditatea enunțurilor conceptuale, lucrările relevă, în mod misterios sau fragmentar, modalitățile prin care artistul se focalizează neliniștit asupra întrebărilor asupra vieții și morții.
Formele embrionare (Microevent, 1997) fac trimitere la experiențele animalice, nearticulate, inconștiente din jurul momentului nașterii. Pe de altă parte, Zambacalamba Net – proiectat pe peretele unui spațiu care seamănă cu o peșteră – ne aduce, prin intermediul mijloacelor tehnice, mai aproape de atmosfera dansurilor tribale care se desfășurau în jurul focului. O forță primitivă se poate simți și în lucrările negre din seria Canibalism (1989-1990), în care artistul își însușește tehnicile street art-ului.
O scenă a Resurecției morților dintr-un codex medieval (zărită într-o revistă sovietică de știință) i-a oferit inspirația de a medita asupra contrastului dintre intimitatea privată cotidiană și goliciunea universală a omului în fața morții/ renașterii, punând în scenă un performance familial ulterior documentat într-o machetă de instalație.
Instalația multimedia Voyeur (2016) apelează la imagini cotidiene – licăriri ale promisiunii unei alte lumi. Imaginile apar ca „viziuni în întuneric”.
Expoziția Viziuni în întuneric își propune să detensioneze și să concilieze contrastul dintre o carieră artistică rebelă care nu se supune categorisirilor muzeale și canonizarea instituțională care i s-ar cuveni acestei importante opere. Am răspuns acestei provocări prin „exilarea” metaforică a artistului în pivnițele „întunecate” ale unui muzeu de artă.

Acest exil păstrează și subliniază mesajul lui Antik: arta trebuie să trezească gânduri, ea nu trebuie să fie confortabilă nici pentru autoritate, nici pentru privitor, nici chiar pentru artistul însuși. Prin auto-exilare, deschidem posibilitatea revelării a ceea ce este în întuneric: din neștiut ies la iveală viziuni care pot fi licăriri, flash-uri ale propriei noastre existențe.

Que viva Picasso!

Grafică și ilustrație de carte

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Vernisaj: miercuri, 30 martie 2016.

Cocteau 1

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie publică de interes judeţean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează, în perioada 30 martie – 1 mai 2016, expoziţia Que viva Picasso. Grafică și ilustrație de carte, conţinând lucrări şi materiale documentare care îi aparţin colecţionarului Thomas Emmerling.

Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 30 martie, de la ora 18:00, în sălile de expoziţii temporare de la etajul Palatului Bánffy, sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (P-ţa Unirii nr. 30).Conceptul curatorial elaborat de Thomas Emmerling şi Dan Breaz evidențiază capacitatea specială a lui Pablo Picasso de a aborda într-o manieră originală un număr semnificativ de capodopere, mituri ale artei și teme ale literaturii universale.

Opera grafică a lui Pablo Picasso, suficient de valoroasă pentru a-l include printre marii creatori ai artei universale, a abordat constant şi într-o manieră originală un număr impresionant de subiecte legate de: mitologie, tauromahie, figurile soțiilor și ale amantelor sale, teme erotice, subiecte ale secolului de aur spaniol sau ilustraţii de carte.
Expoziţia care se deschide la Muzeul de Artă Cluj-Napoca acoperă, prin selecția sa, întreaga perioadă 1916-1961, însă pune în valoare mai ales intervalul de la sfârșitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960, prin unele dintre cele mai fascinante cicluri ale operei sale grafice: Jean Cocteau. Picasso de 1916-1961, De mémoire d’homme, Don Quixote, Les Menines et la vie, Toros y Toreros, L’espace et la flûte, respectiv afişele Les Menines şi Congres National du mouvement de la Paix.

Toros 2

Ordinea expunerii acestor cicluri oferă o imagine cronologică asupra dezvoltării unei părţi semnificative şi consistente a operei create de artist printr-o continuă diversificare a tehnicilor graficii. Calitatea de excepţie a analizei şi interpretării diverselor teme ale condiţiei umane asigură coeziunea ciclurilor prezentate în această expoziție.

Que viva Picasso! Grafică şi ilustraţie de carte pune în evidență o preocupare aparte în opera lui Pablo Picasso pentru prelucrarea marilor teme ale creaţiei. Această etapă a interpretărilor s-a făcut cunoscută mai ales după mijlocul secolului al XX-lea. În această perioadă asistăm la un moment de apogeu al spiritului analitic și interpretativ al lui Pablo Picasso, care l-a determinat să se angajeze într-o direcție de creație până atunci mai puțin prezentă în opera sa. Între anii 1954 şi 1960, a realizat o serie de lucrări care relecturează subiecte provenite din opere de artă celebre, precum Femei din Algeria (Eugène Delacroix), Las Meninas (Diego Velázquez) şi Déjeuner sur l’herbe (Édouard Manet). Prin noua sa viziune artistică din această perioadă, Pablo Picasso a căutat să reveleze adevăruri existenţiale complementare, dar şi diferite faţă de sursele de inspiraţie.

Les Menines 37

Expoziţia pune în valoare capacitatea specială a lui Pablo Picasso de a lărgi sfera artistică prin limbajul novator și spiritul critic, care sunt valori fundamentale pentru dezvoltarea artei moderne.

Constantin Flondor – Veranda cu flori de zăpadă

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Vernisaj:  joi, 31 martie 2016, ora 18.00 (sălile de expoziţii Temporare ale Muzeului de Artă Cluj)

Flondor MNAC

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie publică de interes judeţean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, prezintă, în perioada 31 martie – 24 aprilie 2016, expoziţia de pictură „Veranda cu flori de zăpadă” a artistului Constantin Flondor.

C. FlondorTitlul expoziţiei rezumă într-o formă poetică chiar conţinutul său efectiv din punct de tematic: un prim registru, cel pe care publicul îl va parcurge în primele săli de expunere, cuprinde lucrări având „veranda” ca loc al configurărilor picturale. Topos emblematic pentru artist, veranda este spaţiul manifestării unei vitalităţi organice pentru care viţa de vie, simbol christic, este elementul de expresie a aparenţelor fenomenologoice, sesizabile prin simţuri. În culoare, acest conţinut este redat în tonuri puternice, saturate, aplicate cu patimă, cu accente ce pot acredita aparenţa unui expresionism vibrant chiar în lipsa figurii umane.

Al doilea registru, dedicat unor aspecte vizibile doar ochiului minţii, cuprinde reluarea unor cercetări ce au debutat în urmă cu câteva decenii în linia unor preocupări de factură structuralistă, sincrone cu ascensiunea structuralismului în Occidentul Europei.

Orientate către studiul naturii din perspectiva urmăririi unor raporturi numerice şi geometrice ascunse, al sesizării structurilor prime, care guvernează lumea organică şi anorganică, aceste studii sunt reluate acum, focalizând asupra morfologiei fulgului de nea, parte din metamorfoza unuia dintre elementele primordiale, încărcat de vaste semnificaţii, şi anume apa. De data aceasta, tonurile sunt reţinute, cu aparenţa unor medii neutre ce permit structurilor rezultate din cercetare să se manifeste în primul rând sub aspectul unor configuraţii geometrice cu caracter revelator.

Această simultaneitate a registrelor indică coexistenţa şi strânsa lor interdependenţă, într-o situare seducătoare în câmpul ideii ce consideră numărul ca expresie a unui plan transcendental. În această cheie a semnificaţiilor se situează, de altfel, întreaga operă a artistului Constantin Flondor, parte din mişcarea cu caracter spiritual Prolog, care, sub aparenţa unei întoarceri la studiul naturii „epidermice”, practica de fapt cercetări ce indicau un substrat conectat la structuri invizibile, dar nu mai puţin reale.

În rezumat, dincolo de plăcerea sesizării unor subtilităţile picturale şi expresive, expoziţia oferă ocazia unor meditaţii asupra raporturilor ce ţin de aparenţă şi esenţă, pentru descoperirea cărora pictura nu este doar instrumentul cu care operează, ci şi mediul predilect de etalare.

Flondor

Constantin Flondor (n.1936) este unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani, co-fondator al grupărilor de mare influenţă în arta din România: 111, Sigma, Prolog. A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române în anul 2006, Ordinul „Meritul Cultural” în anul 2004 şi Marele Premiu al UAP pentru întreaga activitate în anul 2003. Lucrările sale fac parte din prestigioase colecţii muzeale şi particulare din ţară şi străinătate.

Expoziţia este organizată cu sprijinul Institutului Cultural Român şi a Galeriei Baril.
Curator: Sorin Neamţu.
Comisar de expoziţie: Călin Stegerean.