Doi prieteni : Simion Crăciun (1956-2013) şi Mihai Sârbulescu

Galeria Romană
Vernisaj: joi, 7 septembrie 2017, ora 19:00

Pe Simion Crăciun și Mihai Sârbulescu îi leagă o veche și admirabilă prietenie, aceștia fiind colegi la Institutul de Artă Nicolae Grigorescu, secția pictură, clasa prof. Marius Cilievici, absolvenți în 1981. De atunci, destinele le-au fost împletite, cei doi devenind prieteni de nedespărțit, ce au împărtășit aceleași valori de-a lungul timpului.

Galeria Romană expune o selecție de lucrări ale celor doi pictori, ce ne dezvăluie atât formația profesională apropiată, cât și particularitățile ce au marcat și continuă să marcheze personalitatea fiecăruia dintre ei.

Prietenia dintre pictorii Simion Crăciun și Mihai Sârbulescu s-a legat pentru că ei doi împărtășeau admirații comune. Limitele, lipsurile, micimile omenești, și-au găsit vindecarea pentru că sublimul a irumpt sub ochii lor și aceasta i-a consolat pentru toate lipsurile lor. Muzica i-a consolat pentru neseriozitatea lumii de azi și i-a îngăduit vieții să se metamorfozeze în iubire, lectura textelor a transformat fireasca prostie a începuturilor într-o luminoasă inteligență, și, mai cu seamă, prietenia lor timpurie i-a învățat să se bucure și să celebreze împreună bogăția inepuizabilă a lumii.

Modul de a fi al florilor și al lucrurilor, valoare fundamentală a luminii care ne îmbrățișează, hoinărelile diurne și nocturne ale celor doi precum și figurile protectoare comune ale lor, și, în sfârșit, prietenii comuni pe care îi aveau; acestea au fost între altele “motivele” unei prietenii trainice și exemplare.

Simion Crăciun se află acum pe celălalt mal al fluviului și ne privește cu un ochi împăcat, seniorial. Mihai Sârbulescu pictează necontenit și ascultă în continuare muzică. În felul lui, Mihai Sârbulescu a rămas în continuare prizonierul sublimului și al amintirilor luminii sacre. Grație lui pictura de astăzi uită de înconjurul sufocat și condamnat și se întâlnește cu o rafinată cultură dar și cu un skepticism surâzător.

Există în pictura celor doi prieteni o eleganță maiestuoasă : Simion Crăciun exprimă în pictura ultimilor ani un misterios calm, în timp ce Mihai Sârbulescu aduce în lumină un fanatism al culorii însoțit de un curaj fără margini. Pasiunea, energia, ateșamentul frenetic față de o idee îmbrățișată ca un adevăr absolut fac din pictor un stindard al „cristoforiei”. Fiecare în felul lui, cei doi prieteni, un cuplu contrastant dar și echilibrat totodată, nu își ratează destinul. Prietenia celor doi pictori care, iată, nu au căutat aventura exemplară dar au știut că iubindu-l pe prietenul tău pentru el însuși – ei bine, asta înseamnă, pur și simplu, să faci tot ce depinde de tine pentru ca el să poată, din străfundul propriei libertăți, răspunde până la capăt chemării care îi structurează destinul – vor edifica un “noi” al deschiderii.

„Prietenia celor doi ne dezăluie printr-un fel de „față in față” a bunăvoințelor și a darurilor unor „eu-ri” ele însele diferite unele de altele și deschise spre tot atâția „tu” diferiți- să instituie egalitatea de rang a eu-rilor care egale în demnitate își spun tu unul altuia și pun bazele unui dialog care este actualizare plurală și polimorfă a unei putinți de a fi.” (Mircea Oliv).

Expoziția este deschisă în perioada 7 septembrie – 7 octombrie 2017, la Galeria Romană, Bd. Lascăr Catargiu, nr. 1, sector 1, București. În deschiderea expoziției va vorbi criticul de artă Mircea Oliv.

Horia Paștina – Grădini

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
4 iunie – 6 iulie 2014

Vernisaj: miercuri, 4 iunie 2014, ora 18.00.
Vernisajul va fi urmat de o conferinţă sub genericul „Lecţie deschisă”
susţinută de Horea Paştina şi Oliv Mircea.

Horea PastinaMuzeul de Artă Cluj-Napoca prezintă în perioada 4 iunie – 6 iulie 2014 o expoziţie de sinteză, definitorie pentru creaţia pictorului Horea Paştina şi semnificativă pentru aportul său de originalitate la configurarea artei româneşti contemporane.
„Grădini” este prima expoziţie a artistului la Cluj-Napoca şi prezintă o selecţie de peste 120 de lucrări a căror substanţă este definită de curatorul expoziţiei, Oliv Mircea, astfel: „Grădinile lui Horea Paştina marchează în felul lor «subtil» trecerea de la peisajul formal geometric la aparenţa naturală a dezordinii. Naturaleţea devine o însuşire «indusă» mai mult decât căutată şi construită. A picta şi a cultiva o grădină implică – o simţim din plin – în cazul lui Horea Paştina, o participare într-un proces în care natura este aranjată şi remodelată pentru a putea fi citită”.
Horea Paştina (n. 1946) a absolvit în anul 1973 Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu. În anul 1985 a fondat împreună cu pictorii Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Mihai Sârbulescu grupul Prolog care a generat, într-o perioadă de revenire a dogmatismului comunist, o mişcare artistică orientată spre revalorizarea naturii şi reconsiderarea prin aceasta a spritualităţii româneşti din perspectivă creştină.
Creaţia lui Horea Paştina a fost caracterizată exemplar de Andrei Pleşu: „Răbdarea cu care artistul inventariază – pe suprafeţe uneori monumentale – recuzita fundamentală a vieţii (pâine, fruct, peşte, casă, grădină, cană, floare, pom, masă) e o specie a evlaviei. Şi a speranţei. Graalul e pe masa fiecăruia, centrul lumii e peste tot. Forţa cu care Paştina atacă muntele dur al picturii e umilitatea. Lent, tăcut, dar tenace, el opune complicatului mister al lumii văzute curăţenia – disciplinat întreţinută – a privirii sale”.
Expoziţiile sale au fost elogiate de critica de artă românească şi recompensate în anul 2007 cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române.
Expoziţia „Grădini” este realizată cu sprijinul Muzeului Naţional de Artă Contemporană Bucureşti.

O expoziţie – eveniment: Horea Paştina

„Atâta frumuseţe, folos şi rost în jur!”

Fragment preluat de pe Cotidianul.ro

Între 14 martie şi 14 aprilie, Sala Dalles găzduieşte o amplă retrospectivă Horea Paştina. Picturile, desenele oferă privitorului şansa de a plonja într-un univers fastuos şi familiar în acelaşi timp.

Horea Pastina - Gradina din strada rozmarinGrădini descoperite în lucrări de mici dimensiuni sau în monumentale pânze covârşite de verdele frunzişului, de albul candid sau de roşul intens al crinilor, surmontate de unduirea unui umbrar bănuit, ce te duce cu gândul la dvera unui altar. Uneori, în această lume mirifică, un fotoliu pare să suplinească absenţa omului pornit în descoperirea miracolelor naturii. Un calm desăvârşit, o secvenţă contemplativă care absoarbe privirea, care obligă spectatorul să „intre”, fie şi pentru câteva clipe, într-un univers uitat şi redescoperit. (Victoria Anghelescu)

Citiţi articolul integral pe cotidianul.ro
Vedeţi şi Horea Paştina / Sala Dalles

Horea Paştina / Sala Dalles

Expoziţie de pictură
14 martie – 14 aprilie 2013

În data de 14 martie 2013, începând cu ora 18:00, la Sala Dalles din București are loc vernisajul expoziției artistului plastic Horea Paștina. În deschidere sunt invitaţi Dan Hăulică, Președinte de Onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă și Mircea Oliv, critic de artă.

pastina

Horea Paștina s-a născut la Alba Iulia, în septembrie 1946 și a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, Bucureşti, secţia pictură, clasa prof. Alexandru Ciucurencu. Artistul expune începând cu anul 1977, an în care devine şi membru al UAPR. Din 1985, expune împreună cu grupul Prolog, al cărui co-fondator este, având o bogată activitate internaţională, în expoziţii şi simpozioane. În 1990, Horea Paștina obţine o bursă la Horn, Austria. În prezent, este profesor la Universitatea de Artă din Bucureşti

Lacu Prodromu, Marea Lavra (Foto: Andrei Rosetti)

Lacu Prodromu, Marea Lavra (Foto: Andrei Rosetti)

„Pictura lui Horea Paștina a cultivat întotdeauna principiul auster al meditației, opus voluptății pe care natura ne-o așază în față. El citește dincolo de explozia de vitalitate, de puterea acaparatoare a viului, adăugând acestei lumi misterul cunoașterii. Ceva impalpabil, dar perceptibil, stratifică lumea vizibilă. Exista în arta lui Horea Paștina o temeinicie a lucrului, a observației, dar mai cu seamă descoperim rigoarea cu care supune analizei natura, obiectele din preajmă. El ne demonstrează că nu motivul este important în pictură, ci proiecția asupra lui, bogăția interioară cu care îl descoperim”.
(Maria Magdalena Crișan, Palatul Brâncovenesc, 2006)

Marilena Preda Sânc – Libertate în labirint

Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Uniunea Artistilor Plastici din Romînia va invita la vernisajul expoziţiei intitulată „Libertate în labirint” a doamnei Marilena Preda Sânc.


Evenimentul are loc în data de 22 februarie 2012, la ora 17.00, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Piaţa Unirii 30, prezentarea fiind făcută de domnul Oliv Mircea, critic de artă.

„Anatomia proiectului ne îndeamnă la un parcurs autoreferenţial ca expresie a unor preocupări subiective nu doar legate de tematici filozofice, ci şi de problematici socio-politice. Marilena Preda Sânc ne propune o privire asupra unor decenii de activitate constantă, o trecere în egală măsură istorică şi conceptuală prin poveştile personale prinse în cele patru teme majore: corp-peisaj, moduli, globul şi feminisme”.
(Olivia Niţiş)

Culoarea este elementul fundamental în gramatica picturii, o culoare viscerală care ia locul cuvintelor şi refuză odihna ca un organism solicitat până la epuizare. „Pentru mine culoarea este aer, sunet, carne. Gândesc în ea mai repede decât în cuvinte”, spune Marilena Preda Sânc.
Este vizibilă în picturi, colaje, cărţi-obiect, escapada într-o lume stranie potenţată de construcţii şi corporalităţi tranşante adesea absorbite într-un teritoriu arid. De partea cealaltă, nu ca o ruptură, ci doar ca o completare prin alte mijloace, abordate începând cu anii 1990, se află (glob)obiectul, video-performace-ul şi instalaţiile multimedia care desăvârşesc neliniştile personale, de această dată nu apentenţa pentru escapada în spaţiul utopic, ci pentru realităţile cotidiene.

Marilena Preda Sânc îşi asumă coerenţa discursului feminist între afirmarea identităţii personale şi denunţarea statutului marginal al femeii şi caracterului său fragil. „Marilena Preda Sânc poate fi considerată primul artist român preocupat în mod spontan-sistematic de problemele feminităţii înţeleasă ca minoritate”. (Călin Dan, catalog expoziţie Stări cosmice, Suflete zburătoare, pictură, desen, 1992).

Corpul, o temă recurentă în arta Marilenei Preda Sânc, nu mai este instrument de auto-explorare a imersiilor în construcţii utopice, devenind instrument de exteriorizare şi amendare a realităţilor socio-politice. De la Midscape (1993) până la mai noile Diva (2008-2011) MPS localizează problematicile de gen specifice femeii din fostul bloc comunist, pe fondul tranziţiei şi al contextului post-modern de preluare copy-paste a modelelor occidentale fără o reală asimilare, accentuând rolul puterii în construcţia normelor, prejudecăţilor şi discriminărilor sociale.
Vecinătatea, bătrâneţea, destinul ecologic al pământului, dar, în egală măsură, şi viitorul său politic decis la nivelul puterii (Algorithms of Power, 1995; Globe, 1999; Eurograme Bambilici, 2006) sunt aspecte care nu ratează chestiunea relaţiei Est/Vest, centru/periferie, articulând o estetică, dar şi o problematica specifică arealului în discuţie. (Oliv Mircea, curator)