Palatul Elisabeta

Un colţ regal în inima Bucureştiului

Palatul Elisabeta a fost construit în 1936 de către arhitectul Corneliu M. Marcu pentru Regina Elisabeta a Greciei, născută Principesă a României, prima fiica a Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria a României.

Identitatea unei naţiuni, matricea sa spirituală, evoluţia sa în timp sunt strâns legate de educaţie şi cultură. Un viitor coerent, aripile tinerelor generaţii au drept suport moral şi spiritual rădăcinile înaintaşilor.
Marilor figuri ale neamului sau eroilor cărora istoria le-a pierdut uneori numele le datorăm respectul nostru. Faptele lor, sacrificiile, actele de curaj ne construiesc prezentul, poate de aceea ar trebui să dăm dovadă de mândrie naţională, să cunoaştem şi să apreciem valorile autentice româneşti.

Istoria Familiei Regale confirmă dictonul:
„Excelenţa creează valori!”

Figuri emblematice, de o rară generozitate, au crezut în potenţialul acestei naţiuni, au respectat şi susţinut oamenii, dezvoltarea României pe toate planurile, se desprind din cărţile de istorie pentru a fi, în afara timpului, modele pentru noi, cei de azi.
Păşind în interiorul Palatului Elisabeta, dăm paginile unui album imaginar pentru a deschide un dialog cu evenimente şi personalităţi măreţe.

Arhitectura sa originală combină elemente ale stilului brâncovenesc cu cel maur, dar ce este remarcabil la acest edificiu este raportarea sa la exterior, felul în care înfloreşte practic în fiecare anotimp în mijlocul naturii. Dincolo de ritmul şi agitaţia capitalei, cei 3.000 mp de construcţie şi cei aproximativ 10.000 mp de grădină emană un calm absolut, o puritate desăvârşită. Lumina poposeşte şi se odihneşte pe liniile rotunjite ale pereţilor albi, pentru ca mai apoi să intre timid în interior.
Poarta impunătoare din fier forjat, dantelată graţios, ne poartă paşii pe sub arcadele palatului şi uneşte două corpuri de clădire. Deasupra intrării străjuieşte o dantelarie din piatră ce conturează o stemă regală.

Odată ajunşi în interior suntem fermecaţi de armonia desăvârşită a elementelor decorative din alamă, lemn, piatră sau marmură. În ciuda vârstei sale venerabile, clădirea respiră un aer proaspăt, romantic, de eternă tinereţe. Trecerea dintr-o încăpere în alta este fluidă, relaxantă.
Uneori, geamurile sunt mari, delectând camerele cu o luminozitate şi o strălucire aparte. Alteori se conturează o discreţie specială, mai ales în camerele de la etaj, destinate relaxării sau studiului.
Povestea palatului lasă istoria să se spargă pe malurile timpului. Principesa Elisabeta, prima dintre fiicele Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand îi încredinţează construcţia palatului tânărului arhitect Corneliu M. Marcu, care avea pe atunci 26 de ani. La intrare, în partea dreaptă a uşii există o placă din aramă ce poartă gravaţi anii construcţiei şi cei ai naşterii şi morţii arhitectului.

În noaptea de 23 august 1944, Palatul Regal de pe Calea Victoriei este bombardat, iar Regele Mihai împreună cu Regina Elena se mută în palatul Elisabeta. Rămân aici până în anul 1947, când Regele Mihai este forţat să abdice.
În timpul regimului comunist, superbul palat a funcţionat drept casă de oaspeţi.
În prezent, mare parte a mobilierului, tablourilor, decoraţiunilor sau cărţilor fac parte din obiectele personale ale Regelui Mihai şi provin de la reşedinta sa de la Versoix.
În afara unui număr foarte mic de camere private, restul spaţiului este public. Aici au loc numeroase evenimente, întâlniri, vizite de preşedinţi de stat, regi şi regine, prim-miniştrii, oameni politici, personalităţi ale Bisericii, ziarişti, oameni de cultură, elevi şi studenţi sau oameni simpli veniţi în audienţă.

Pentru amenajarea şi imaginea actuală a palatului, familia regală a făcut apel la experienţa şi rafinamentul domnului Şerban Sturdza, cel care a reuşit să creeze această atmosferă magică.
Minunatul palat Elisabeta ascunde în arhitectură şi dispunerea spaţiilor un mister aparte, un parfum suav de flori delicate mângâiate de lumină. Tonurile delicate ale zugrăvelii îi conferă căldură iarna şi prospeţime vara. Lemnul folosit din belşug, uşile grele, adevărate opere de artă, feroneria, toate emană o linişte şi o armonie desăvârşita. Străbătută cu ochii minţii, fiecare nouă încăpere aduce un val de emoţii şi admiraţie. Chiar la intrare, culoarul adăposteşte corăbii din lemn ce aparţin colecţiei Familiei Regale.

Galeria de Artă Contemporană adăposteşte o impresionantă colecţie de lucrări ce poartă semnătura unor creatori de frumos de prim rang ai ţării. Îi amintim pe Marin Gherasim, Florin Ciubotaru, Sorin Ilfoveanu, Octav Grigorescu, Vlad Ciobanu, Ovidiu Maitec, Victoria şi Marian Zidaru.
Salonul Regina Elena
se află la etajul unu, accesul făcându-se pe un rând de scări din lemn închis la culoare. Aici se află mare parte dintre obiectele personale, pe care Regina Elena le-a avut în preajmă la Villa Sparta, locuinţa sa de la Florenţa. Obiecte de decor, statuete, instantanee fotografice, mobilier, toate amintesc de o femeie remarcabilă, de o rară eleganţă, ce a respectat valorile profund umane.
Spre deosebire de sufrageria mare, cea mică este locul de reuniune a familiei, a întâlnirilor private cu prietenii. Camera cu tavanul boltit şi geamuri ample oferă o privelişte deosebită asupra grădinii palatului.
Sala de recepţii
este cea mai amplă încăpere a palatului şi se detaşează net de atmosfera întregului. Pereţii sunt acoperiţi de plăci de mari dimensiuni de un gri timid, ce seamană oarecum cu zidăria de exterior. Tavanul este zugrăvit într-o nuanţă marină de albastru, iar într-un colţ, un şemineu cu stema heraldică aduce un plus de efect estetic. 
Salonul Ferdinand şi Maria
este unul de o rară frumuseţe şi căldură. Decoraţiunile din lemn sculptat, podeaua acoperită cu jocuri cromatice din parchet lucios, mobilierul impresionant, încărcat de amintiri, completează decorul.

Un aspect important al amenajării fiecărei camere este cel al corpurilor de iluminat. Candelabrele din lemn sculptat şi aurit, sticla delicată, veiozele cu abajur sunt fiecare o adevărată opera de artă. Dacă lucrările autorilor contemporani ne ancorează în prezent, cu teme de actualitate, cele clasice ne dau măsura nobilei mişcări artistice româneşti, a valorii sale incontestabile. Imaginea Reginei Maria ne aduce aminte de generozitatea Familiei Regale faţă de creatorii de frumos, de atenţia cu care s-a urmărit evoluţia unor pictori, sculptori sau muzicieni, adevăraţi ambasadori culturali ai României peste hotare. (Mariela Vanu)
SURSA: Casa mea.ro
Vizitaţi virtual Palatul Elisabeta aici.