Margareta Catrinu – Infinitul înflorit

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
23 iulie-9 august 2015
Vernisaj: joi, 23 iulie 2015, ora 18.00.

Curator: Dr. Florin Gherasim
Invitați: Dr. Alexandra Rus, istoric și critic de artă; Horia Bădescu, poet.

De ani buni, în imaginarul întrupat în pictura mea străbat simboluri de forță, cascade, urcușuri, lumini active cristalizând în forme fluide sau nu, zborul, ca vis și sacrificiu, focul și metamorfoza – devenire a tot și toate sau veșnică mișcare din labirintul floral… (Margareta Catrinu, 2013).

Cu aceste cuvinte își argumentează artista Margareta Catrinu demersul plastic în catalogul Infinitul înflorit (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013). În fapt, acesta este un autoportret, întrucât, asemeni picturii sale, omul Margareta Catrinu luminează prin prezență, încântă prin eleganță, radiază forță și vitalitate. Un spirit solar și optimist, de un tineresc surprinzător, imun la indolența lumii înconjurătoare, cu o atitudine pozitivă față de piedicile care, adesea, ne apar pe parcursul existenței.

Culoarea și forma joacă un rol primordial în compozițiile Margaretei Catrinu. Culoarea-senzație, culoarea-stare, culoarea-materie; culoarea care îmbracă, ascunde, disimulează, culoarea care devoalează forma, dar, în același timp, o dinamizează și o recompune aducând-o la esență. Suntem invitați în universul ei plastic prin portițe de lumină redate prin tonuri orange, roșii, galbene, accentuate de tușe verzi-albastre. Culoarea orange folosită din abundență – formulă care îi personalizează lucrările – vine să potențeze dinamismul acestei personalități debordante. Tonifiantă și luminoasă, asociată foarte adesea cu ideea de creativitate și de comunicare, această culoare aduce o notă de bună dispoziție și optimism. În fiecare dintre lucrările sale natura lucrează, se află într-o continuă mișcare, abundă în forme și nuanțe noi, creează un spațiu de reculegere și de împăcare cu sine, duce privitorul către o stare de chietudine și de înălțare spirituală. „Luxe, calme et volupté”, ar spune Charles Baudelaire.

Fiecare lucrare poartă în sine o poveste disimulată de către pictorul-narator, iar privitorul este invitat în acest joc de decodare a sensurilor și a semnificațiilor ascunse de către artista Margareta Catrinu. De la un receptor la altul, semnificațiile pot varia: un peisaj – o nostalgie, un chip – o Fată Morgană, copacul – inocența regăsită, casa – căldura căminului, fereastra – deschiderea către lume, cercul – simbolul universului, al echilibrului, al eternei reîntoarceri și al ciclicității naturii. Întâlnirea cu lucrările artistei se transformă astfel într-o călătorie către sinele celei care le-a plăsmuit, dar poate fi privită și ca un joc de-a v-ați ascunselea între artist și sinele privitorului. Regăsirea paradisului pierdut ține doar de capacitatea de introspecție a celui care îl caută, de dorința acestuia de a pătrunde în universul nețărmurit al descoperirii de sine, de voința de depășire a stării cotidiene de incertitudine și de pătrundere în starea naturală de absolut, trăit ca meditație.

De aici și tendința de abstractizare care apare ca o constantă în lucrările Margaretei Catrinu, ca o transcendere a realității. Aici, pictura trece de la accidental la absolut, de la obiect la geometria obiectului. Preluate din natură, formele își cer dreptul la esențializare, la descătușarea de reprezentarea în oglindă a realității, și capătă valențe abstracte. Abstractizarea reprezintă o modalitate personală de înțelegere a realității exterioare, printr-o analiză a stărilor și revelarea acestora prin expresie plastică. Materia picturală se esențializează, iar linia se contractă uneori până la crearea unor țesături și întrepătrunderi care ne lasă să „ghicim” forme din realitatea imediată (Chipul cu cerc, 2015). În lucrările Margaretei Catrinu percepem o mișcare constantă de la lumea reală la abstract, dar o mișcare care se poate desfășura în ambele sensuri. Uneori, obiectul preluat din realitate este redat prin forme abstracte, abandonându-se în lumea nevăzută a iluziei, alteori, forma abstractizată lasă să transpară realitatea lumii înconjurătoare.

Există în acest demers plastic al Margaretei Catrinu o profundă ordine logică, o cerebralitate care o ajută să se salveze atât la nivel individual, cât și la nivel artistic. Echilibrul interior este exprimat printr-o forță creatoare manifestată plenar, iar artista atinge „paradisul terestru” într-un climat controlat de o mentalitate și o ordine sănătoase, supuse regulilor de bază ale universului. Arta sa se dezvoltă pe coordonatele unor spații spirituale, imateriale și cosmice, ceea ce ne face să înțelegem că, prin creație, artistul ajunge la o disciplină a sufletului care, corelată cu o profundă stăpânire a mijloacelor de expresie, îl fac să atingă statutul de „Demiurg” și să își deschidă accesul către „memoria viitorului” (Yves Klein).

Dinamica lumii sale metaforice se împlinește astfel ca spațiu al inițierii ființei umane în căutarea Sinelui prin refuz al disoluției, biologicului, accidentalului și clamarea unor trăiri adevărate în zona Sacrului sau Creativității. Astfel, pas cu pas, asistăm prin imagini la dezocultarea universului său interior în care ardența credinței creștine este suportul definitoriu al definirii sale. (Alexandra Rus, 2005)

Silvia Suciu

Bibliografie:
Alexandra Rus – Margareta Catrinu (catalog), Editura Alma Mater, 2005.
Margareta Catrinu. Infinitul înflorit (catalog), Editura Mega, 2013.
Dora Vallier – L’art abstrait, Le Livre de Poche, 1967.
Michel Pastoureau – Les couleurs de nos souvenirs, Édition du Seuil, 2010.
Arman et Tita Reut-Yves Klein. Substitution, Édition Art inprogress, Dialogues…, 2006.

Margareta Catrinu s-a născut la Beiuș (09.07.1949),„în casa bunicilor materni”. Urmează Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca și este absolventă a Institutului de Arte Plastice și Decorative Ion Andreescu din Cluj-Napoca (1974). Din același an este profesor titular la Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea, unde, pe lângă activitatea de catedră, va îndeplini și funcții de conducere (director adjunct, director, metodist sau inspector de desen). Este prezentă constant la Saloanele Oficiale ale UAP – Filiala Cluj, la Saloanele Naționale ale UAP de la București (1982, 1983, 1993, 2006), la Saloanele Moldovei (2010), la Arad-Meeting Point (2013), la Grafica Românească GR’14 – București, la Saloanele Astrei (Sibiu, 2014), la Bienala Internațională Ion Andreescu (Buzău, 2014) și la numeroase expoziții de grup în țară și în străinătate (Franța, Olanda, Ungaria). Realizează expoziții personale la Cluj-Napoca. Lucrările sale se află în colecții publice și particulare din România, Anglia, Grecia, Franța, Olanda, Italia, Elveția, Spania, S.U.A.

Expoziţie de pictură Andreia Ioana Cismaşiu

Silvia’s Art Gallery
Vernisaj: 30 octombrie, ora 18:00

 Joi, 30 oct 2014, ora 18 la Silvia’s Art Galleries (Cluj, Bd. Eroilor 22/6) la deschiderea expoziției de artă plastică Andreia Ioana Cismașiu și miniconcertul cu instrumente de epocă al grupului Flauto Dolce, Cluj Napoca.

Invitați: Margareta Catrinu și Dorel Găină.

Ansamblul Flauto Dolce (cu instrumente de epocă) Zoltan Majo, flaute drepte, director artistic, Maria Szabo, flaute drepte, Noemi Miklos, clavecin şi soprana Mihaela Maxim.

Pagini din jurnalul meu / Scrisori netrimise este o temă personală care ilustrează, prin intermediul culorii, al formelor, grafismelor și semnelor, trăiri personale; întâlnirea cu sinele, meditația și rugăciunea – totodată. Acest demers este modalitatea mea personală de a-mi exprima sentimentele aferente fiecărui moment din viața. Deschid paginile din jurnalul meu ori de câte ori simt nevoia să mă retrag în interiorul fiintei mele.

Scrisori netrimise sunt scrisorile scrise de mine către mine. Ele reprezinta momentele în care stau față în față cu ființa mea interioară, făcând abstracție de zgomotul ambiental sau de banalele preocupări cotidiene inerente.
Este modalitatea mea de autodescoperire și de autocunoaștere.

Realizarea proiectului Pagini din jurnalul meu / Scrisori netrimise este un proiect început în 2012, cu ocazia participării la prima ediție a Bienalei Book Art Biennale organizată la Satu Mare, urmată de Bienala de Carte obiect New York, 2013, și de Bienala de Carte Obiect organizată la Moscova, în august 2014. Toate aceste manifestări artistice fiind organizate de de Uniunea Artistilor D.Fleiss East West Artists. Deschizătorul periplului meu în sfera book art, este artista Dorothea Fleiss, căreia îi sunt profund recunoscătoare.

Proiectul meu aduce laolaltă pictură, mixed media (o tehnică agreată de mine), cartea obiect și obiecte miniaturi, toate aceste medii transpunând aceeași idee – pagina de jurnal.
Paginile jurnalului meu se nasc intr-un ritm zilnic, săptamânal sau lunar, ori de câte ori întâmplări din viața mea personală mă provoacă sau mă invită la introspecție.
Fiecărei pagini, datată și semnată, îi corespunde o zi din viața mea, din familia mea. Unicitatea acestor cărți obiect rezidă tocmai din cronologia paginilor lor, care se aseamănă una cu alta și diferă, totodată, asemenea zilelor din an.

Pagini din jurnal / Scrisori netrimise este una dintre cele mai îndrăgite preocupări ale mele, pe lângă pictura de șevalet și decorarea obiectelor din lemn, spre care mă aplec cu preocupare și dedicare.

Expoziția poate fi vizitată până pe data de 12 noiembrie 2014.

Dialogul artelor la Salon pe Balcon

Timp de trei zile, începând din 1 iunie până pe 3 iunie, 42 de plasticieni au invitat publicul iubitor de artă la o plimbare culturală pe logiile interioare de la etaj ale Muzeului de Artă din Cluj. Scopul acţiunii a fost cel de a „deschide” atelierele plasticienilor în faţa celor care doresc să cunoască mediul artistic clujean. „Salon pe Balcon” este un proiect de început care îşi propune să contribuie la inițierea unei forme contemporane de dialog între societate, artiștii ei și operele lor. Expoziţia colectivă de artă contemporană a fost iniţiată de artiştii Vasile Gheorghiţă, Ioana Antoniu, Elian, Lucia Lobonţ, Radu Pulbere, Radu Şerban, Ovidiu Tarţa, membri ai Filialei din Cluj a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Mai mult despre eveniment aici.

Această prezentare necesită JavaScript.

În urma acestui proiect artistic am stat de vorbă cu trei dintre iniţiatorii evenimentului:

Lucia Lobonţ: Ideia „Salonului” aparţine domnului Vasile Gheorghiţă. El a venit cu propunerea de a face un târg de artă. Nu am putut realiza acel proiect aşa cum a fost conceput iniţial. Prin indermediul acestei expoziţii încercăm să demarăm o acţiune experimantală. În momentul de faţă nu avem o galerie pentru expoziţii, ci doar un spaţiu ticsit cu lucrări. Am hotărât să facem o expoziţie nonconvenţională, o expoziţie în care oamenii să vină, să ne cunoscă, să ne cunoaştem noi între noi şi, nu în ultimul rând, să vindem lucrări. Domnul director Călin Stegerean ne-a propus această perioadă pentru expoziţie, 1, 2 şi 3 iunie, o perioadă care vine imediat după „Zilele Clujului” şi care continuă cu momentul de început al TIFF-ului. Expoziţia se integrează în programul muzeului care are proiecţii de filme, concerte şi alte manifestări culturale. Este o expoziţie în care fiecare artist se prezintă aşa cum vrea el. Dealtfel, arta din Cluj, aşa cum reiese din această expoziţie, o pot numi una tânără, spontană şi cu artişti dornici de a participa în cadrul evenimentelor culturale majore. Mai mult, evenimentul contribuie la cunoaşterea de către public a mediului artistic clujean şi în urma întâlnirii noastre vom şti unde să ne căutăm unii pe alţii.

Radu Pulbere: Acţiunea la care suntem prezenţi este modalitatea noastră la care am apelat pentru a încerca să deblocăm starea în care se afundă prezenţa artei în oraş. Folosim unul din puţinele spaţii care a rămas destinat artelor şi pe care ne bazăm în activitatea noastră. Într-un fel, lucrările sunt expuse în interiorul Muzeului de Artă şi, în acelaşi timp, investighează un spaţiu nou, unul nonconvenţional, aflat în exteriorul sălilor obişnuite. Acţiunea are scopul de a face posibilă o întâlnire între grupurile de colegi, artişti şi public. Am profitat de manifestarea majoră care este TIFF. Ne bucură faptul că ne putem întâlni şi avem ocazia de a discuta între noi în cadrul acestui proiect pilot. Este o încercare de a vedea cum funcţionează o relaţie care presupune organizare, coeziune şi promovare. Din acest punct de vedere cred că ne-am atins scopul.

Radu Şerban: Fiecare dintre noi poate vedea acestă manifestare în mod diferit. Eu văd această acţiune ca o ieşire în public, asta pentru că artiştii stau, de obicei, izolaţi în ateliere lor unde publicul pătrunde mai greu. Am ieşit în faţa publicului, în întâmpinarea lui, într-un spaţiu nonconvenţional, pe logiile muzeului destinate promenadei. Artiştii nu sunt în general comunicativi şi acest eveniment ne-a adus împreună pentru a schimba diverse idei. Fiecare plastician participă în această expoziţie cu ceea ce îl reprezintă. Nu ştiu dacă sunt lucrări vandabile. Sunt orientări diferite. Sunt lucrări ce se situează atât într-o zonă convenţională, tradiţională, dar şi lucrări experimentale. În ansamblu prezentăm domenii ale artelor care se adresează tuturor gusturilor.
(A consemnat Grigore Roibu)

Salon pe Balcon

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca
1, 2 și 3 iunie 2012

Salon pe Balcon este o inițiativă a unui grup de artiști, membrii ai Filialei din Cluj a UAP, organizată în colaborare cu Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Artistul și sensul creației contemporane au nevoie de public, de amatorii și cumpărătorii de artă ca participanți activi la modelarea perspectivei și dinamicii evoluției creației contemporane ca un ansamblu de idealuri și nevoi colective. Construcția acestei relații presupune în primul rând cunoaștere și respect reciproc într-un climat de dialog.
În condițiile restrângerii îngrijorătoare a spațiilor destinate artei contemporane și a preocupării pentru crearea de oportunități de prezentare și întâlniri ale artiștilor cu publicul din Cluj-Napoca, expoziția își propune inițierea unei alternative dinamice a prezentărilor de artă contemporană. Continuând inițiativa Atelierelor deschise, manifestarea vizează și o dimensiune socială importantă, oferind cadrul întâlnirii directe a celor interesați de artă cu artiștii și lucrări din creația lor curentă, într-un spațiu anexat muzeului și neconvențional pentru prezentarea de operă.

Cluj-Napoca este un centru artistic important şi reprezentativ pentru arta contemporană românească, în care își desfășoară activitatea de creație peste 1000 de artiști absolvenți ai universităților de artă din Cluj-Napoca, București și altor universități de artă din România, de cele mai multe ori mai cunoscuți în țară și în străinătate decât acasă în orașul lor.
Publicul are prilejul de a se întâlni cu operele unui grup de artiști și personal cu aceștia la Salon pe Balcon, într-un cadru mai puțin neutru și formal decât o expoziție convențională.

Salon pe Balcon își propune să contribuie la inițierea unei forme contemporane de dialog și relații între societate, artiștii ei și operele lor. Salon pe Balcon include dimensiunea de târg de artă, oferind oportunitatea de achiziționare de opere din creația artiștilor care expun.

Vă invităm în 1, 2 și 3 iunie, între orele 10.00 – 19.00, la o vizită și o plimbare culturală pe logiile interioare de la etaj ale Muzeului de Artă, la Salon pe Balcon. Expoziţia cuprinde lucrări de pictură, grafică, ceramică şi sculptură realizate de peste 40 de artişti clujeni.

Participanţi: Călin Anton, Ioana Antoniu, Mariana Bojan, Manuela Botiş, Teodor Botiş, Ana Călugăru, Margareta Catrinu, Emilia Chirilă, Adina Comşa, Csata Hermina, Dan Vera, Dobriban Emil, Dobriban-Lini Eniko, Diana Drăgan Chirilă, Elian, Farkas Melinda, Gheorghe Feneşan, Arina Gheorghiţă, Vasile Gheorghiţă, Simona Gocan, Mihaela Gorcea, Adrian Grecu, Komives Andor, Viorel Leschian, Lucia Lobonţ, Cristina Metea, Oniţa Mureşan, Mihai Nuţu, Palko Ernest, Felicia Predescu, Nicolae Procopan, Radu Pulbere, Gabriela Ranga, Grigore Roibu, Pepe Rota, Vasile Saraci, Doina Stici, Doina Şerban, Radu Şerban, Ovidiu Tarta, Gil Turculeţ, Natalia Udrea.

Artistul e un producător de artă în folosul comunității și din această perspectivă are legitimitatea de a solicita sprijin din partea membrilor acesteia și instituțiilor pentru a facilita accesul spre medierea unor schimbări culturale neprevăzute, care se petrec mereu în  societatea contemporană. Aceste schimbări solicită o adaptare continuă a capacității noastre de înțelegere și relaționare la orizontul și dinamica provocărilor contemporane.

Arta contemporană ca teritoriu sensibil și interesat de ansamblul evoluției problematicilor, expresiei mediilor și tehnologiilor contemporane, se află constant în avangarda modelării și interogării relației noastre cu lumea și societatea. Paradoxal, reprezentările și ipotezele artistice ne sporesc capacitatea de a cunoaște și a înțelege, ne ajută să acționăm și să gândim dintr-o perspectivă mai liberă, mai neconvențională și neuniformă.
Prin această deschidere, perspectiva artistică este una necesară iar importanța experienței artistice, realitatea și reprezentările acesteia devin fundamentale. Fără a-și aroga statutul de aspecte normative, experiențele artistice ne deschid orizontul spre un mod de percepție mai liber și contextual, creativ.

Suntem, dintr-o asemenea perspectivă, cu toții implicați și responsabili, artiști, iubitori și cumpărători de artă, de sprijinirea și promovarea unui dialog care încă nu beneficiază de nici un suport instituțional oficial în România.