Răzvan Ion / Facultatea de Artă şi Design Timişoara

Producţia de posibilităţi sau supravieţuirea în cultură
Joi, 11 aprilie 2013, 19.00
Facultatea de Artă și Design, Mansarda, Str. Oituz nr. 4, Timișoara

Vineri, 12 aprilie 2013, de la ora 22.00, va avea loc lansarea gazetei Comunităţii Reforma la Bega Shopping Center.

„Reflecția modernă este ori critică – în sensul auto-reflectiv – ori nu este modernă (Buden). Dar, represia freudiană, foucaultiană, postmodernă, stalinistă, leninistă ș.a.m.d. este identică, iar ceea ce poate face diferența este epatarea eu-ului și putința lui de a spune „nu” asupririi – fară a se transforma într-un stat anarhic lamentabil. Trecerea de la contemplare la construcția de situații trebuie facută fără întârziere. Într-adevăr, o revoluție de mari dimensiuni este în desfășurare astăzi, dar la un nivel molecular. Cred că această revoluție moleculară (Guattari) se poate dezvolta doar paralel cu criza politică, morală și economică generală. Prea mult sânge și cerneală au curs pentru ca mașinăria revoluționară și cea artistică să rămână separate.” (Răzvan Ion)

Răzvan Ion este teoretician, curator, manager cultural și activist politic. Este co-editor al PAVILION – journal for politics and culture, co-director al BUCHAREST BIENNALE – Bienala internațională de artă contemporană București (împreună cu Eugen Rădescu), iar din 2008 a fost numit director al PAVILION – centrul pentru artă și cultură contemporană. A fost profesor asociat al Universității California, Berkeley; Universității din Lisabona; Central University of New York; University of London; Universitatea din Sofia; Universitatea din Kiev; ș.a. A ținut conferințe și prelegeri la diverse instituții de artă precum Witte de With, Rotterdam; Art In General, New York; rum46, Aarhus; Calouste Gulbenkian, Lisabona; La Casa Encedida, Madrid; New Langton, San Francisco; CCA, Tbilisi; Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj; Universitatea de Artă, Cluj; ș.a. Scrie pentru diverse reviste și ziare, iar recent a curatoriat expozițiile „From Contemplating to Constructing Situations” și „Exploring the Return of Repression” la Pavilion, București și rum46, Aarhus. În prezent lucrează la volumele „Exploring the Return of Repression” și „Rhizomic Structures Of Art Institutions. Neo-Politics Of Culture”. Următoarele sale proiecte curatoriale includ „Afluența clasei muncitoare de la diferențiere la colectivism”, care dezbate problema modei prin prisma anarhismului, activismului colectiv și a mișcărilor socio-politice în arta contemporană. Este profesor la Universitatea din București unde predă studii curatoriale și un curs de gândire critică. (www.pavilionjournal.org; www.bucharestbiennale.org; www.pavilioncenter.ro)

Susținut de Calina – spațiu pentru artă contemporană și Fundația Bega.
Generat de Pavilion & Bucharest Biennale cu sprijinul Facultății de Arte și Design, Timișoara.
Cu participarea Reforma.
Mulțumiri Alina Cristescu, Emil Cristescu, prof. Vică Tilă Adorian, Alexandru George Gogoașe.

Mansarda X3, Timişoara

Mansardele sunt locuri ale descoperirii. O ştie oricine care a fost odată copil şi a explorat cu lăcomie podul bunicilor sau al prietenilor, în căutarea comorilor din alte timpuri sau alte vieţi. În psihologie, podul este simbolul lucrurilor aparent uitate, prăfuite, însă păstrate cu grijă într-un ungher ascuns al minţii, gata să iasă la suprafaţă atunci când nu te aştepţi. Şi iată cum, în cel mai firesc mod cu putinţă, un pod se transformă în studio de creaţie. Şi nu orice studio: X3 a fost înfiinţat în 2001 la Timişoara şi are deja în portofoliu 400 de proiecte realizate pentru clienţi internaţionali şi peste 100 de proiecte pentru clienţi din România, precum şi premii importante la competiţiile de profil.

Mansarda casei vechi a căpătat încă o supantă, destinată activităţilor comune – şedinţe, masă şi relaxare, iar primul nivel a rămas un spaţiu de primire şi de lucru. Numitorul comun al interioarelor este căldura luminii provenite de la ferestrele de mansardă, lumina care cade leneş pe pereţii albi şi pe pardoselile din lemn.

Ferestrele situate în planul învelitorii lasă lumina să inunde spaţiul şi, deşi permit contactul vizual cu mediul exterior, incită în acelaşi timp la reverie, fiind orientate către cer. Fiecare moment al zilei, poziţia soarelui şi mişcarea norilor, sunetul ploii influenţează percepţia asupra spaţiului interior şi îl transformă într-unul interesant. Evadarea din cotidian, privitul pe fereastră, legătura cu natura favorizează introspecţia, dar şi discuţiile creative, în timp ce senzaţia de adăpost creată de pantele acoperişului măreşte coeziunea între membrii grupului.

Mai departe, spaţiile sunt populate de o serie eterogenă de obiecte de mobilier la graniţa dintre real şi oniric. De la imaginile adolescenţei băieţeşti, populată de biciclete, personaje din Războiul Stelelor şi imagini feminine furate cu coada ochiului, la educaţia muzicală de modă veche şi bibliotecile dezordonate, ticsite cu cărţi, de la plictis la inspiraţie, de la obiectele tradiţionale din lemn la piesele neobaroce arogant lăcuite, fiecare articol spune câte o poveste, neterminată şi diferită în funcţie de cel care le priveşte. În Biroul Alb şi Biroul Negru, piese de mobilier din diferite epoci stau cu nonşalanţă laolaltă, gata parcă să facă o mutare pe tabla de şah a Alisei din Ţara Oglinzii. Scările poartă mesaje scrise în ordine inversă, percepute corect dacă sunt citite pas cu pas, dar de neînţeles dacă sunt parcurse convenţional, de sus în jos.

Oglindirea, inversarea ordinii fireşti, distorsionarea realităţii şi apariţiile neaşteptate sunt ingredientele de bază ale creativităţii, principalul material cu care lucrează o agenţie de publicitate.

Parţial imatură, parţial gratuită, total liberă şi de o sinceritate frapantă, amenajarea captivează vizitatorul şi îl invită la nesfârşite exerciţii de imaginaţie, menţinând însă starea de totală relaxare. „Aici nu sunt reguli”; timpul curge după bunul plac, ceasurile sunt năpădite de cărţi, este vremea felinarelor şi a birourilor cu picioare de pian, a lămpilor-păianjen care privesc curioase din tavan. E vremea să ne scufundăm în noi înşine pentru a regăsi acele lucruri stranii şi minunate din vremea în care logica adultă încă nu prinsese rădăcini în mintea noastră, din vremea în care jocul era mai important decât orice, în care nu ştiam ce este viitorul şi la ce foloseşte el, în care descopeream în fiecare zi cu viteza luminii noi şi noi legături între lucrurile pe care abia le învăţasem.
Proiect: Sorin Bechira (director de creaţie X3), Ştefan Lazăr (designer şi Manager Ezzo Design), Alexandra Avram (designer de interior Ezzo DEsign)
(Text: Catrinel Negru)
SURSA: igloo.blog