Mircea Cantor: Sic Transit Gloria Mundi

MACRO – Roma
16 martie – 6 mai 2012

MACRO (www.macro.roma.museum), sub conducerea lui Bartolomeo Pietromarchi, propune publicului un program ce include o serie de expoziţii personale, proiecte speciale, spectacole şi recenzii. Muzeul este văzut ca „un spaţiu deschis”, care oferă vizitatorilor o varietate de oportunităţi de descoperire, de reflecţie sau de raport cu societatea şi comunitatea.
De remarcat sunt două expoziţii din sala Enel: Mircea Cantor cu „Sic Transit Gloria Mundi” şi Marcello Maloberti cu „Blitz”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Sorin Scurtulescu

Prima expoziţie personală dintr-un muzeu italian a lui Mircea Cantor (www.mirceacantor.ro) este special concepută pentru spaţiul MACRO. Titlul expoziţiei, inspirat de motto-ul latin Sic tranzit Gloria Mundi, oferă un indiciu cu privire la temele explorate de artist – frumuseţe, timp, viaţă şi moarte – perspective ce se împletesc ambivalent între sacru şi profan sau seriozitate şi umor.

Expoziţie Carsten Höller

Enel susţine arta contemporană

Enel Contemporanea 2011: Carsten Höller la MACRO, Muzeul de Artă Contemporană din Roma.
Expoziţia este deschisă în intervalul: 2 decembrie 2011 – 26 februarie 2012.

Lucrarea câştigătoare a Premiilor Enel Contemporanea 2011, realizată de artistul german Carsten Höller, a fost selectată de juriul internaţional care s-a întrunit pe 2 iunie 2011 la Veneţia, cu ocazia celei de-a 54-a Expoziţie Internaţională de Artă, al cărei sponsor principal este Enel.

Roma, 30 noiembrie 2011 – Enel Contemporanea revine în toamnă ca element principal al programului expoziţional MACRO – Muzeul de Artă Contemporană din Roma cu unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani internaţionali: Carsten Höller, câştigătorul ediţiei 2011.
Premiile Enel Contemporanea sunt promovate de Enel în cadrul programului său intitulat Enel Contemporanea, aflat acum la cea de-a cincia ediţie şi care se adresează lucrărilor inovatoare ale artiştilor internaţionali, pe tema energiei (www.enelcontemporanea.com).

Lucrarea câştigătoare Carusel dublu cu benzi Zöllner va fi expusă între 2 decembrie 2011 şi 26 februarie 2012, cu acces liber, la MACRO, Muzeul de Artă Contemporană din Roma. Lucrarea, care reprezintă un carusel dublu, este amplasată în Sala Enel de la parter, unul dintre cele mai mari spaţii expoziţionale din Europa.
De asemenea, publicul va putea interacţiona cu cele două carusele mobile create de artist. Rotindu-se încet şi în direcţii opuse, caruselele permit publicului să se urce şi să coboare cu uşurinţă, ca şi când ar fi mori sau pietre imense de moară, pe care oamenii se apropie şi se îndepărtează într-o mişcare de rotaţie constantă.

În jurul caruselelor, liniile în zigzag („Benzile Zöllner”) creează efecte vizuale incredibile, percepţia spaţială fiind deformată şi generând o redare lentă a realităţii.
Tot în cadrul Enel Contemporanea, pentru a scoate şi mai mult în evidenţă tema dublurii şi dezorientării, artistul a creat şi un film cu peste 30 de perechi de gemeni homozigoţi pe cele două carusele. Filmul va fi proiectat la Muzeul MACRO, alături de instalaţie.
Lucrarea Caruselul dublu cu benzi Zöllner a fost selectată de juriul internaţional, care s-a întrunit pe 2 iunie la Veneţia, cu ocazia celei de-a 54-a ediţii a Expoziţiei Internaţionale de Artă, al cărei sponsor principal este Enel. Juriul, prezidat de Gianluca Comin, directorul Departamentului de Relaţii Externe din cadrul grupului Enel, a fost format din reprezentanţii unora dintre cele mai prestigioase instituţii internaţionale de artă: Joseph Backstein (comisionar al Bienalei de Artă din Moscova), Luca Massimo Barbero (custode adjunct al Colecţiei Peggy Guggenheim, Veneţia), Iwona Blazwick (director al Galeriei Whitechapel, Londra), Massimiliano Gioni (director artistic al Fundaţiei Nicola Trussardi, Milano), Ivo Mesquita (comisionar şef al Galeriei Naţionale din Sao Paolo), Jack Persekian (director al fundaţiei pentru artă contemporană Al-Ma’mal, Ierusalim).

Născut la Bruxelles în 1961 (din părinţi germani), Carsten Höller, absolvent al Facultăţii de Știinţe Agricole cu specializare în patologia plantelor şi teză de master pe tema comunicării olfactive dintre insecte, foloseşte arta ca instrument de cunoaştere în testarea realităţii şi percepţiei obiective. Dezorientarea este o temă principală a majorităţii lucrărilor sale, de la ciupercile rotative suspendate de plafonul Fundaţiei Prada în 2000 la cele cinci tobogane din oţel Test Site din Sala Turbinelor din cadrul Muzeului Tate Modern, 2006, făcând parte din Seria Unilever, și până la expoziţia sa recentă, Soma, de la Muzeul de Artă Contemporană Hamburger Bahnhof din Berlin. Carsten Höller a participat la numeroase expoziţii în instituţii internaţionale prestigioase cum ar fi Muzeul Boijmans Van Beuningen, Rotterdam, şi Muzeul Bregenz Kunsthaus. A reprezentat Suedia la cea de-a 51-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă din cadrul Bienalei de la Veneţia (alături de Miriam Bäckström) şi a participat la numeroase ediţii ale Documenta şi Bienalei de la São Paolo. New Museum din New York găzduieşte în prezent expoziţia sa intitulată Carsten Höller: Experienţă. Locuieşte şi lucrează în Stockholm.

În ultimii ani, Enel s-a concentrat asupra artei contemporane datorită capacităţii sale de a exprima şi transmite valori cum sunt inovaţia, atenţia faţă de mediu şi deschiderea către lume. În fiecare an Enel Contemporanea invită artiști din întreaga lume la realizarea de lucrări originale de artă având ca temă energia (www.enelcontemporanea.com). Este o iniţiativă aflată în prezent la cea de-a cincea ediţie, al cărei scop este de a explora conceptul de energie prin limbajul universal al artei.
Ediţiile anterioare ale Enel Contemporanea au prezentat lucrările a opt artişti internaţionali: în 2010 lucrarea perechii olandeze Bik Van der Pol „Casa fluturilor” a inaugurat MACRO – Muzeul de Artă Contemporană din Roma. În 2009, a fost rândul instalaţiei în aer liber realizate de americanul Aitken, amplasate pe insula Tiberină din Roma. În 2008, americanul Jeffrey Inaba a creat o sală ecologică de aşteptare (o lucrare de artă permanentă, instalată la Spitalul Policlinico Umberto I din Rome); o serie veselă de imagini, lumini de neon şi proiecţii video a fost prezentată de assume vivid astro focus printre ruinele Largo Argentina din Roma. Grupul A12 a creat o grădină ascunsă în laguna Veneţiei ca parte a celei de-a 11-a Bienale de Artă din Veneţia. 2007 a fost anul marii lucrări de artă realizate în Piazza del Popolo, Roma, de către artistul italian Patrick Tuttofuoco. A fost și anul fântânii interactive realizate de danezul Jeppe Hein în districtul Garbatella şi al unei eclipse de lună a englezului Angela Bulloch deasupra Ara Pacis din Roma.

Enel este cea mai mare companie energetică din Italia, şi a doua mare companie de utilităţi listată din Europa, după capacitatea instalată. Enel este un grup integrat, cu activităţi în domeniul electricităţii şi gazelor naturale. Grupul operează în peste 40 de ţări din întreaga lume, are o capacitate instalată de peste 97,000 MW şi comercializează electricitate şi gaze naturale către 61 milioane de clienţi la nivel global.
SURSA: Modernism.ro

MACRO. Proiect nominalizat la WAF

World Architecture Festival 2011 şi-a anunţat finaliştii iar pe listă se află o serie de proiecte prezentate în revista igloo în ultimul an. Primul din serie: Museum of Contemporary Art of Rome (MACRO).

Proiect nominalizat la WAF 2011, categoria Culture.
Proiect: SARL ODILE DECQ & BENOÎT CORNETTE ARCHITECTES URBANISTES
Responsabil de proiect: Giuseppe Savarese

După o lungă perioadă în care intervenţiile moderne au lipsit aproape cu desăvârşire din Roma, administraţia a decis că legendara capitală are nevoie de o serie de repere culturale noi. Oferind, prin concurs, misiunea de a le construi unor arhitecţi de renume s-a încurajat, ce-i drept, o anumită spectaculozitate a proiectelor, dar cu un garant al calităţii spaţiilor rezultate. Şirul a fost deschis de muzeul Ara Pacis semnat de Richard Meier, iar anul acesta au fost inaugurate alte două muzee importante: MAXXI (Muzeul Artelor secolului XXI) realizat de Zaha Hadid şi MACRO (Muzeul de Artă Contemporană al oraşului Roma) proiectat de Odile Decq. Urmează în curând centrul de evenimente al lui Massimiliano Fuksas, supranumit de locuitori „Norul”.

Inaugurarea destul de apropiată în timp şi faptul că ambele muzee sunt proiectate de două celebre femei-arhitect au făcut ca MAXXI şi MACRO să fie prezentate adesea prin comparaţie, deşi sunt despărţite de scara proiectului, de bugete şi de abordarea conceptuală. Cum despre MAXXI puteţi citi chiar în primele pagini ale dosarului dedicat muzeelor din numărul 108-109 al revistei igloo, voi vorbi aici despre MACRO – un muzeu cu o înfăţişare cuminte, aproape sobră pe afară, dar care se dezlănţuie la interior în spaţii senzoriale, cu transparenţe, texturi şi culori puternice.

Arhitecta franceză Odile Decq şi-a mărturisit admiraţia faţă de atmosfera barocă a Romei, faţă de haosul fermecător ce o caracterizează, cu pieţele publice şi terasele ascunse. Crezând totodată în necesitatea dezvoltării unui oraş în chiar spiritul identităţii sale, fără imitaţii ieftine, a dorit să integreze noul muzeu de artă contemporană ţesutului local şi să-l ofere locuitorilor: a reuşit tocmai prin definirea sa (şi) ca promenadă urbană. A speculat înălţimile diferite ale spaţiilor interioare, impuse prin temă, şi a creat o reţea de terase prietenoase care se prelungesc până în stradă, permiţându-le trecătorilor să le acceseze fără a intra propriu-zis în muzeu. Odată ajunşi aici însă, prin intermediul unor suprafeţe vitrate, aceştia au ocazia să surprindă crâmpeie din viaţa muzeului şi pot fi tentaţi să-l viziteze – o invitaţie mai puţin conformistă, aşa cum de altfel ne-a obişnuit Odile Decq.

Situat în nord-estul oraşului, în cartierul Nomentana, care este caracterizat printr-un ţesut dens, cu insule aliniate către stradă, MACRO a fost nevoit să preia o parte din structura unei foste braserii/berării Peroni, declarată obiect de patrimoniu. Chiar dacă nu este adeptă a acestui tip de conservare, Odile Decq a respectat regulile oraşului, păstrând pereţii exteriori ai vechii clădiri pe trei dintre laturi, şi a ales să dea frâu liber creativităţii în interioare. Corpul din beton, sticlă şi oţel al noului muzeu este vizibil doar într-unul dintre colţuri, unde se află şi intrarea principală, dinspre strada Nizza. Pe aici se ajunge în foyerul negru, unde privirea este captată de volumul sculptural de mari dimensiuni, roşu aprins, care adăposteşte auditoriumul cu 200 de locuri. La o înălţime de patru metri, o serie de pasarele transparente traversează spaţiile şi oferă dinamism percepţiei. În plus, materialele de finisaj – lemn, metal, conglomerate – au fost tratate cu răşini speciale pentru un efect omogen, satinat, care să potenţeze simţurile. Toate acestea vin într-un oarecare contrast cu sălile de expunere propriu-zise, simple şi albe, doar cu mici variaţiuni de unghiuri. Spectaculozitatea ansamblului vine şi din tratarea cu atenţie a tuturor detaliilor până la conceperea şi proiectarea personalizată a întregului mobilier şi a accesoriilor: scaunele din amfiteatru şi din cafenea au fost realizate împreună cu Poltrona Frau, sistemele de iluminat din spaţiul public de lângă fântână şi din restaurant – împreună cu Luceplan, iar lavoarul impresionant, din răşini albe şi transparente, echipat cu senzori de mişcare şi care se aprinde şi se face roşu la curgerea apei a fost de asemenea conceput special pentru acest loc.

Îndrăzneţ până la a fi provocator din punct de vedere vizual (ceea ce i-a determinat pe unii critici să afirme că face concurenţă lucrărilor de artă din sălile de expunere), surprinzător în detalii şi totuşi perfect coerent ca ansamblu, MACRO explorează diversele dimensiuni ale spaţiilor publice, redefinindu-şi rolul social. (Viorica Buică)
Foto: © Georges Fessy
Articol publicat în numărul 108-109 (decembrie 2010 – ianuarie 2011) al revistei igloo.
SURSA: iglooblog