Stirling Prize 2011 pentru Zaha Hadid

Pentru al doilea an consecutiv, RIBA a decis acordarea distincţiei Stirling Prize biroului Zaha Hadid Architects, de data aceasta pentru clădirea Evelyn Grace Academy. Proiectul a fost ales din 6 nominalizări, printre care şi Olympic Velodrome de Hopkins Architects (preferatul publicului) şi Folkwang Museum din Essen, proiectat de David Chipperfield Architects.

Articol publicat în numărul 111 (martie 2011) al revistei igloo, dedicat proiectului câştigător.

Proiect: Zaha Hadid Architects
Design: Zaha Hadid şi Patrik Schumacher
Director de proiect: Lars Teichmann
Arhitect responsabil de proiect: Matthew Hardcastle
Echipa de proiect: Lars Teichmann, Matthew Hardcastle, Bidisha Sinha, Henning Hansen, Lisamarie Villegas Ambia, Judith Wahle, Enrico Kleinke, Christine Chow, Guy Taylor, Patrick Bedarf, Sang Hilliges, Hoda Nobakhti
Manager de proiect: Capita Symonds
Structuri: Arup
Client: ARK Education
Perioada de execuţie: 2006-2010

Evelyn şi Grace sunt, de fapt, două centre educaţionale interesant adăpostite sub umbrela aceluiaşi proiect, cel al Academiei ce reuneşte ambele nume. Proiectul este un elogiu adus dialogului între diferitele vârste umane, cu particularităţile lor, dar şi între diferitele ipostaze ale unui sit puternic destructurat.

Amplasamentul este reprezentativ pentru istoria destul de frământată a Londrei. Zona preponderent rezidenţială din jurul sitului şi-a păstrat caracterul relativ neschimbat din 1862 până în prezent, aşa cum o arată hărţile oraşului. O mare parte din locuinţele de aici au fost avariate sau distruse complet în timpul bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial, iar planul din 1974 arată faptul că funcţiunea terenului propriu-zis devenise una industrială. Birourile, halele şi rezervoarele Turnătoriei au marcat atmosfera zonei până în perioada recentă, iar unul dintre depozite, situat în partea sudică, se păstrează şi acum.
Cele două artere istorice între care se desfăşoară situl, Loughborough Park şi Shakespeare Road, au caracter director: propunerea unei noi clădiri sau ansamblu de clădiri, indiferent de funcţiune, trebuia să se adreseze amândurora. Astfel, clădirea Academiei Evelyn Grace funcţionează ca o punte de legătură între cele două străzi, existând câte un punct de acces principal pentru fiecare dintre ele.

Principiul după care a fost gândit layoutul acestui ansamblu educaţional este cel al „şcolii în cadrul şcolii”. Astfel, cei 1 200 de elevi care învaţă în Academie se împart, de fapt, în patru categorii: Evelyn Middle, Evelyn Upper (fiecare cu câte 270 de elevi), Grace Middle şi Grace Upper (câte 330), toate fiind articulate prin spaţii de uz comun. Şcolile Middle – pentru grupa de vârstă cuprinsă între 11 şi 14 ani  –  au fiecare acces distinct prin terasele de la primul etaj şi se extind pe tot etajul până aproape de centrul compoziţiei. Cele Upper (pentru elevi între 14 şi 18 ani) sunt accesate prin puncte situate cumva diametral opus faţă de primele – Evelyn printr-o terasă proprie la nivelul 1, iar Grace la nivelul parterului – astfel încât elevii din ciclul superior nu sunt obligaţi să se intersecteze cu cei mai mici, decât în situaţii excepţionale.

Totuşi, locuri de comunicare deschisă între elevii diferitelor şcoli există, iar ingeniozitatea configurării lor face din acest proiect un monument al transparenţei. În limitele aceleiaşi clădiri sunt amplasate, la parter, spaţii interioare şi exterioare de recreere şi activităţi sportive, practic întregul prim nivel fiind apt să fie folosit de către toţi elevii, indiferent de vârstă. În plus, în zonele de tangenţă între unităţile ce alcătuiesc Academia, spaţiile generos dimensionate încurajează apropierea şi interacţiunea dintre colegi de diferite vârste. Pe scurt, cursurile se ţin separat, dar recreaţiile aparţin tuturor.

Fiecare dintre încăperile ce alcătuiesc aceste sub-unităţi aproape imposibil de distins din exterior se bucură, înăuntru, de aportul luminii solare. Oportunităţile de ventilaţie şi iluminare naturală au fost folosite la maximum de proiect prin orientarea sa pe teren şi prin soluţiile tehnice folosite. Vocaţia sustenabilă a proiectului nu este o surpriză în sine, dată fiind aplecarea contemporană pentru aceste chestiuni, dar forma seducătoare, dinamică şi totuşi sobră pe care o îmbracă grila de principii „verzi” în acest proiect este dată de creativitatea particulară a ZHA.
(Text: Luiza Hanc, Foto: Luke Hayes)
SURSA: iglooblog

Ravensbourne College din Londra

Proiect nominalizat la WAF, categoria Learning.

Proiect: Foreign Office Architects
Echipa: Alejandro Zaera-Polo, Farshid Moussavi, Cristina Parreno, Maider Llaguno, Penny Sperbund, Azizah Sulor, Mio Sato, Emory Smith, John McLean, Daniel Spreier, Sukyeong Kim, Nankuei Lyn, Carmen Sagredo, Changho Yeo
Client: Ravensbourne în parteneriat cu Meridian Delta Ltd.
Structuri: Adams Kara Taylor

Peninsula Greenwich este o comunitate în curs de formare, înconjurată de apă şi totuşi situată la doar 20 de minute de West End-ul londonez. Planul de dezvoltare al zonei oferă oportunităţi de locuire pentru 25 000 de persoane, alături de tot ceea ce le este necesar acestora, de la centre de sănătate la restaurante, magazine sau parcuri. Fireşte, educaţia şi loisir-ul sunt şi ele prezente, iar  în cazul de faţă, chiar alăturate: clădirea Colegiului Ravensbourne este amplasată pe limita sud-estică a complexului O2, o adevărată sinteză a entertainment-ului contemporan.

Proiectul creează o atmosferă apropiată de condiţiile mediului de lucru al profesioniştilor din domenii creative, de la arhitectură la design sau comunicare. Layoutul clădirii este unul al comunicării permanente între diferitele zone, astfel fiind încurajată colaborarea între diverse discipline predate aici şi între studenţii care le parcurg. Schema nu este, însă, una simplistă: cele două spaţii de tip atrium, în jurul căreia se ţese restul clădirii, au amplasament şi volum diferite şi generează, la rândul lor, partiţii verticale diferite. Cel nordic începe de la parter şi se dezvoltă pe aproximativ patru niveluri, pe când cel sudic are podeaua pe la mijlocul etajului al doilea şi urcă până la cota maximă, de şase etaje, a clădirii.

Punctul de tangenţă al celor două atriumuri, din care amândouă pot fi admirate simultan, este reprezentat prin puntea dezvoltată de-a lungul lor. Planşeele ce adăpostesc sălile de clasă, atelierele sau spaţiile de lucru sunt dispuse intercalat, cu jumătate de nivel unele faţă de celelalte, în funcţie de relaţia cu un atrium sau celălalt, iar comunicarea între partea estică şi cea vestică a clădirii se face prin pasarele. Faţada colegiului are o poveste în sine. Motivele florale ale rozetei gotice au fost preluate şi prelucrate în manieră neaşteptată: s-a creat un pattern non-periodic al elementelor de placaj. Sunt 32 de tipuri de plăci are, prin asamblare, creează aspectul interesant al faţadei.
(Text: Luiza Hanc, Foto: Morley von Sternberg)
Articol publicat în numărul 111 (martie 2011) al revistei igloo.
SURSA: iglooblog
Citiţi pe aceeaşi temă: Şcoli de artă – Universitatea din Kent
Expoziţia “Flying Classrooms. We are creating Schools”

MACRO. Proiect nominalizat la WAF

Tree Hotel