Colecția: Peșteri din România, Numărul 2 / Editura Belvedere, 2014.
Simona Elena Buduran, Adrian Cristian Sopincean, Mihaela Sanda Sopincean, Marius Romulus Isfan, Cosmin Ovidiu Stan, Lazăr Laurian Gherman.
Vineri, 24.10 2014, începând cu ora 17.00, are loc lansarea noului album fotografic intitulat „Peștera Ciclovina uscată”, la Castelul Corvinilor Hunedoara. Cu această ocazie va avea loc și vernisajul expoziției cu fotografii realizate de membrii Clubului Sporturilor Montane Hunedoara pentru acest proiect.
Coordonator de proiect: Mihaela Sanda Sopincean, Preşedinte Clubul Sporturilor Montane Hunedoara.
Editor: Editura Belvedere, Oradea.
Text: Adrian Cristian Sopincean, Mihaela Sanda Sopincean.
Consultant ştiinţific: Horia Mitrofan.
Corectură text: Horia Mitrofan.
Traducere în limba engleză: Ruben Bucoiu, Mihaela Faur.
Tehnoredactare: Mihaela Sanda Sopincean.
Design grafic copertă: Simona Elena Buduran.
Prelucrare fotografie: Simona Elena Buduran, Cosmin Ovidiu Stan, Marius Romulus Isfan.
Echipa foto: Adrian Cristian Sopincean, Simona Elena Buduran, Marius Romulus Isfan, Cosmin Ovidiu Stan, Lazăr Laurian Gherman, Mihaela Sanda Sopincean, Marian Tiberiu, Marius Gîrjaliu, Elena Anca Isfan, Ioana Cătălina Sopincean, Ion Vlad, Duduș Ionuț, Paul Nelega, Sebastian Trotuș, Romeo Perlik, Neştian Albert, Oana Mirela Chachula, Toma Merlușcă, Ecaterina Merlușcă, Adriana Cohal, Ionuț Stoica, Raluca Ardelean, Dragoș Patrancă, Ramona Ciulpan, Iasmina Maria Moza, Alice Ștefania Popa, Geza Zakarias.
„Se întâmpla în ianuarie 1991. Un sfârșit de săptămână în care ne-am propus să forțăm punctul terminus al peșterii Ciclovina.
Era a doua zi de bivuac, iar frigul năprasnic și zăpada ne-au făcut să nu scoatem nasul pe afară. Din tabăra de corturi amenajată confortabil în Sala Bivuacului, începeam turele de explorare. Deplasarea cu bananele de echipament prin strâmtorile de pe galleria cu prăbușiri, puțul de 8m, diaclaza neechipată și prea largă sau prea strâmtă pentru a fi parcursă comod, apoi Marele Horn de 30m, au dat testul de anduranță tinerilor exploratori, rămași apoi prieteni pe viață. Făcusem deja două ture la gaura de șoarece de dincolo de horn, pentru decolmatare. In total 26 de ore. Eram obosiți, dar visam continuarea. Curentul puternic de aer ce venea din pasajul strâmt ne stingea mereu lumina lămpii cu acetilenă, dar ne promitea încă multe sute de metri de galerie.
Mihaela a trecut prima cei 6 metri ai strâmtorii, târâș pe spate, cu fața în tavan. A urmat apoi echipa de ”slăbănogi” (pe atunci): Adi (Plăpându), Vali (Barlingu), Daniel (Fesu), Gabriel (Pâțu), Emil, Marcel (Marci). Am continuat explorarea cățărând printer formațiuni, fără corzi, chiar dacă unele pasaje erau dificile …
… La 23 de ani distanță, cu tehnică la zi, echipăm rapid puțul de 8m, traversarea periculoasă de deasupra activului, apoi hornul ce nu ni se mai pare deloc mare. Ajungem la gaura de șoarece și, din nou deschidem trecerea spre cealaltă parte a peșterii, după o intensă activitare de săpat. Luminez cu Scurionul pereții imaculați, cu formațiuni sclipitoare, ce contrastează puternic cu galeria de la intrare – un templu profanat pentru exploatarea resurselor de guano-fosfat.
… Timpul a trecut peste noi, exploratorii, aducând argint pe la tâmple, dar și experiență speologică. Aici, în galerii, timpul încremenește cu fiecare picătură de apă, cu fiecare gram de calcit depus. Din toate aceste locuri, am cules pentru dumneavoastră imagini, amintiri, senzații, pe care le-am închegat în cartea pe care o țineți în mână, o invitație pentru a ne urma în lumea în care întunericul lasă umbre.”
(Adi & Miha – text din prefața albumului)