Atelier de print experimental

Limitele tehnicii după Era Fasteco
curatori: Cosmina Chituc şi Alexandru Branişte
artişti: Nicu Ilfoveanu / Jan Eugen / Michele Bressan

Deschidere: Miercuri, 16.01.2013, 6 P.M. (work in progress)
Atelier 030202 (Bucureşti, Sf. Vineri nr. 11)

La invitaţia organizatorilor ediţiei a 5-a a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală, Square Media propune un atelier experimental invitând artiştii Nicu Ilfoveanu şi Michele Bressan, alături de Jan Eugen, să construiască împreună o lucrare.
Aşa cum discuţia asupra imaginii se află dincolo de tehnologia producerii ei, tot aşa Limitele tehnicii după Era Fasteco trece dincolo de practica expoziţională şi începe un atelier al forţării standardelor şi proceselor mecanice, într-o galerie – poate nu întâmplător ea însăşi Atelier 030202.
Sensul acestei lucrări se diferenţiază însă de concepţia unitară a unui semnal vizual unic. Ea se referă, atât vizual cât şi practic, la munca lucătorilor pe un teren determinat. Perspectivele, posibilităţile ca şi limitele sunt nedeterminate şi tocmai aceste diferenţe lucrează împreună.

IEEB5

Asociaţia Experimental Project în parteneriat cu Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Mogoşoaia anunţă deschiderea celei de-a 5-a ediţii a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală (IEEB).

Expoziţia principală curator Richard Noyce (UK)

Evenimentele din cadrul IEEB5 vor fi prezentate la Palatul Mogoşoaia, la Victoria Art Center şi Atelier 030202 din Bucureşti în perioada 8 decembrie 2012 – 28 februarie 2013.

Vernisaj:
Miercuri, 12.12.2012, ora 18.00
Victoria Art Center (Calea Victoriei 12C, Bucureşti)
curator: Olivia Niţiş (RO)

Artişti:
Austrian Pavilion : Sigrid Langrehr / Eva Moseneder / Marusa Sagadin / Janine Polzl / Ilse Haider
Polish Pavilion: Izabela Gustowska / Jarema Drogowski
Hungarian Pavilion: Bianka Dobo / Pal Csaba

IEEB5 – Romanian exhibition (curator Adrian Guţă – RO)
Christian Paraschiv / Ion Grigorescu / Vlad Nanca

Experimental Print Studio (Atelier 030202, Bucharest)
Jan Eugen / Nicu Ilfoveanu

Această ediţie a IEEB se va concentra asupra aspectelor socio-politice ale Europei Centrale şi de Est în relație cu cele occidentale, puse în evidenţă prin tehnicile de multiplicare a imaginii și va adresa câteva întrebări esenţiale:
• Care sunt (dacă există) diferenţele conceptuale şi estetice, dar şi asemănările dintre aceste zone reflectate de paradigma EST-VEST?
• Reflectă gravura contemporană trecutul ei socio-politic, iar occidentalizarea Europei de Est contribuie la definirea unei identităţi culturale noi, după căderea regimului comunist?
• Influenţează complexul societăţii ex-comuniste relaţia dintre artiştii din Est şi cei din Vest?
• Este gravura în Europa de Est încă legată de răspândirea informaţiilor în favoarea unui sistem politic sau împotriva lui?
• Este funcţia utilitară, prin tehnică, având în vedere mesajul subversiv, responsabilă pentru scoaterea gravurii din „mainstream”?
• Văzută doar în limitele tehnicii, este gravura mai puţin importantă decât celelalte forme ale artei contemporane?

Sedusă şi abandonată

 jAN Eugen

7 – 25 octombrie 2011
Curatoare: Olivia Niţiş
Coordonator Atelier 030202: Mihai Zgondoiu
Vernisaj: vineri, 7 octombrie 2011, ora 19.00, ATELIER 030202 (Sala Nouă Teatrul de Comedie), str. Sfânta Vineri nr. 11, Bucureşti / www.atelier030202.blogspot.com

Relocarea propusă de Jan Eugen are de-a face cu identitatea şi politica de locuire. Orice formă de civilizaţie îşi dă măsura nivelului său prin relaţia cu spaţiul locuit şi locuibil, iar o naţiune poate fi identificată prin formulele arhitecturale dictate de contextul socio-politic. În România comunistă regimul politic a mizat pe o uniformizare arhitecturală, distrugând, sau, în cel mai bun caz ascunzând prezenţele acelor clădiri boiereşti gândite de arhitecţi şcoliţi la Viena, Paris sau Berlin, şi construite înainte de 1947, propunând construcţii masive de beton cu un confort meschin care să înghită milioanele de cetăţeni, priviţi şi ei prin aceeaşi lupă a uniformizării egalitariste. Industrializarea de masă a adus cu sine şi construirea unor numeroase clădiri industriale în direcţia creării locurilor de muncă pentru întregul sector de populaţie urbană şi rurală. Odată cu căderea Cortinei de Fier, Europa de Est şi implicit România intră într-un alert proces de construcţie (şi mai puţin de reconstrucţie) sub imperiul occidentalizării şi al globalizării, accentuând principiile consumului de masă. Cele mai multe clădiri ridicate după 1989 în România sunt clădiri de birouri sau mall-uri, iar aceste investiţii au mers în paralel cu un abandon extrem de ridicat al spaţiilor industriale, care au funcţionat în timpul regimului ceauşist. Situaţia extrem de gravă a acestor spaţii abandonate nu poate fi rezolvată într-un sistem politic şi economic bazat pe corupţie şi consum, pe profit fără sau cu minimă investiţie, fără conceperea unor proiecte viabile care să poată reintegra aceste spaţii într-un circuit firesc al locuirii. Proiectul lui jAN Eugen ridică o problemă esenţială, aceea a folosirii maxime a unui spaţiu urmată de ignoranţa şi abandonul său, pe fondul intereselor economice. Totodată, acest proiect ridică şi problema asumării trecutului istoric şi semnalarea necesităţii unei reforme la nivelul politicilor de locuire. Acestea sunt în mod firesc legate de politicile sociale, economice şi culturale, implicând aspecte ce ţin de calitatea vieţii, şomaj, degradarea mediului, valorificarea şi conservarea patrimoniului, dezvoltare urbană, eficienţă turistică şamd. Clădirea Fast Eco, fosta IAUC (Institutul de Aparatură şi Utilaje pentru Cercetare) a fost dată în folosinţă în 1979, fiind considerată „o spactaculoasă realizare arhitectonică”. După 1989 a devenit proprietate privată, spaţiile fiind date spre închiriere, fără reparaţii şi profitându-se la maximum prin casarea aparaturii si utilajelor interne. În prezent, clădirea este părăsită într-un procent de 60%. Istoriei acestui loc i se mai pot adăuga atâtea altele, pentru că acest areal autohton este împânzit de clădiri gârbove, ştirbe, erodate de timp, care au fost cândva ca nişte tinere seducătoare, dar seduse în acelaşi timp, şi evident, abandonate, în cel mai clasic stil patriarhal.
(Olivia Niţiş)